Tu ştii…

Tu şti lacrima-ncuiată,
Ştii suspinul negrăit,
Ştii şi inima încercată,
Chiar şi duhul obosit.

Tu ştii glasul fără vlagă,
Ştii şi plânsul cel tăcut,
Ştii durerea necurmată,
Ştii viitor, prezent, trecut…

Tu ştii dorul care arde,
Ştii şi pieptul greu rănit,
Ştii credinţa neclintită,
Ştii şi cântul aurit.

Tu ştii mâinile sleite,
Ştii piciorul încercat,
Ştii iubirea înfocată,
Ştii şi gândul cel curat.

Tu ştii lutul ce te cheamă,
Ştii şi taina-ascunsă-n El,
Ştii orice simţire adâncă,
Tu ştii tot Emanuel!

Deaceaa vin la Tine
Neavând vreo strălucire,
Ştiind că Tu le ştii pe toate…
Te rog doar să-mi dai iubire.

Timotei Lucus