Încredere totală

Să nu șovăim niciodată pe cale
Chiar dacă noaptea așternutul nu-i moale
Încrederea să nu fie diminuată,
Căci Stăpânul absolut e al nostru Tată.

Trecutul stă mărturie: am fost protejați
În valurile lumii n-am fost scufundați
Lumina cerească ne-a luminat cărarea
Și nicicând n-a fost doborâtă umblarea.

Ieșit-am nevătămați din cuptorul aprins
Și-am știut că îngerii păzitori l-au stins
Ne-au asaltat ispite și -am fost biruitori
Cu Fiul pe cărare avut-am sărbători.

Oricând încrederea să fie constantă
Să nu fie știrbită de ideea aberantă
C-așa sunt creștinii ce merg spre-o Cetate
Unde n-or fi dureri, nici flori uscate.

Cuvântul vieții oricând ne susține
Din El putem fortificări obține
Când credința e vie avântu-n noi sporește
Și-ndoiala, imediat, se topește.

Motive nu-s să slăbească unirea
Cu Cel ce revarsă, prin har, ocrotirea
El e-Adăpostul când vine furtuna
Brațu-i puternic ne păzește întruna.

Gustăm acum ce am gustat și-n trecut
Am simțit vindecare când ne-a durut
Cu deplină încredere privim spre răsplată
Când Mirele va apare să-L vedem față-n față.

Trăind în lumea speranțelor zdrobite
Ale noastre simțuri nu-s ofilite
Știm că ne-șteaptă timpul fericirii eterne
Când Nemurirea peste noi se va așterne.

George Cornici

Fata in fata cu trecutul

Text: 1 Timotei 1:12-16

Între ei eram şi noi toţi odinioară, cand trăiam după poftele firii noastre pâmanteşti, cand făceam voile firii noastre pămanteşti…” Efeseni 2:3

Trecutul nostru lasă urme pe tot parcursul vieţii. Cu caţiva ani în urmă, pe cand vorbeam într-o biserică în Cortland, New York, unul din diaconii bisericii mi-a spus că întalnise recent pe antrenorul meu de fotbal din liceu. Se întalniseră la un camping în Florida. În timp ce discutau, diaconul din Cortland i-a spus că un predicator din Michigan pe nume Dennis De Haan, va veni la ei la biserică. O luminiţă s-a aprins în mintea celuilalt. Cineva cu acelaşi nume jucase fotbal în timp ce el era antrenor în Zeeland, Michigan. După 25 de ani, o mică parte a vieţii mele ieşise la suprafaţă. Nu cumva antrenorul Bouma şi-a adus aminte şi de unele din greşelile mele de pe terenul de joc?


Să-ţi aducă cineva aminte de cateva greşeli la fotbal nu este periculos, dar să fii urmărit de păcate pe care să vrei să le uiţi este întru totul deranjant. Ele se pot ridica pe neaşteptate la mult timp după ce am crezut că sunt uitate. Pentru a fi liber de spectrul trecutului ruşinos, trebuie să-l confruntăm. Scriind lui Timotei, Pavel vorbeşte despre propriul comportament păcătos, înainte de-a deveni creştin. El nici nu-l justifică nici nu-l neagă, ci îl recunoaşte.
Cu toate acestea, nu este deranjat de el, pentru că Cristos i l-a şters din contul său dandu-i o viaţă nouă. Trecutul lui era cu adevărat un lucru trecut. Dacă niciodată n-ai crezut în Isus, spune-I că ai păcătuit, şi invită-L să fie Domnul şi Mantuitorul tău. Îţi va şterge întreg trecutul. Va scrie: „Iertat şi uitat” peste paginile întunecoase ale vieţii tale. – D.J.D.

Regrete zadarnice ce-mi vin din trecut
S-au dus în uitare prin iertarea divină.
Frica vinovată acum mi-a dispărut
Şi bucuria veni ca locu-i să-l ţină. ” – Ackley

Cristos poate să ne îndepărteze trecutul vinovat şi să ne dea un viitor glorios

Painea zilnica

Trecutul

Dumnezeul lui Israel va fi ariergarda voastră.

Isaia 52:12. KJV

Siguranţă cu privire la trecut. „Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut” (Eclesiastul 3:15). La sfârşitul anului ne îndreptăm plini de dorinţă spre tot ce a pregătit Dumnezeu pentru noi în viitor, totuşi, întristarea îşi poate ivi capul la amintirea zilelor ce au trecut. Bucuria prezentă a harului lui Dumnezeu poate fi umbrită de amintirea păca­telor şi a greşelilor de ieri. Dar Dumnezeu este şi Dumnezeul zilelor noastre trecute şi El îngăduie amintirea lor cu scopul de a transforma trecutul într-un mijloc de creştere spirituală din viitor. Dumnezeu ne aminteşte trecutul pentru a ne scăpa de o siguranţă falsă în prezent.

Siguranţă cu privire la viitor. „Căci Domnul va merge înaintea voastră!” Aceasta este o revelaţie a harului: Dumnezeu va sta de pază acolo unde noi am căzut. El va veghea să nu fim prinşi din nou în aceleaşi greşeli, aşa cum am face, cu siguranţă, dacă nu ar fi El ariergarda noastră. Mâna lui Dumnezeu se întinde spre trecutul nostru şi ne curăţă conştiinţa.

Siguranţa cu privire la prezent. ..Nu ieşiţi cu grabă.”Acum, când ne îndreptăm spre un an nou, să nu o facem cu graba bucuriei impe­tuoase şi pline de uitare, nici în fuga unei nechibzuinţe impulsive, ci cu puterea răbdătoare a cunoaşteri faptului că Dumnezeul lui Israel va merge înaintea noastră. Zilele de ieri ne aduc în faţă lucruri ireparabile; este adevărat că am pierdut ocazii care nu se vor mai întoarce niciodată, dar Dumnezeu poate transforma această întristare distructivă într-o atenţie constructivă pentru viitor. 

Lasă trecutul să adoarmă, dar lasă-l să doarmă la pieptul lui Cristos.

Lasă trecutul ireparabil în mâinile Lui şi păşeşte în viitorul irezisti­bil împreună cu El!

Oswald Chambers

A venit harul

Referințe: Ioan 1:15-18


În trecutul veșnic unde gândul zboară,
Nimic nu era, nici picătura de rouă,
Nici univers nu era, doar absolutul vid,
Nici lună, nici stele, doar golul pustiu și arid…

De acolo, unde era doar El în Sine,
În El era Cuvântul-din etern-lumină
Și viață, nedezghiocate încă, iar Duhul
Nu purcese în spațiu, să umple văzduhul.

Din neunde, netimp Triunic existent,
Se dezveli în Logos, Cuvântul imanent,
Prima rostire-faptă, izvor a tot ce este,
Și se porni rotire în sferele celeste…

Apar lumina, cerul, apa și uscatul,
Apare iarba, pomii, soare, lună, stele,
Pești și păsări, vite, târâtoare…
Și mai presus de toate,
Coroană și splendoare:
Omul și femeia, stăpâni a tot și toate,
Venea de sus lumina în mii de nestemate.

Și se-nșirară veacuri de trudă și sudoare,
Timpul se zbate-n sine și spațiul se-ncovoaie…
Apasă greu păcatul ce Legea-l înnegreste,
Din haosul din oameni genune se ivește,
Părea că totul piere, absentă orice zare…

Veni-va oare vremea, veni-va oare ceasul?
Așteaptă omenirea să-I audă glasul…
Deodată apare steaua și magii văd in spațiu,
O nouă stea aleargă, iar magii cu nesațiu
Sorb în ochi lumina și o iau pe urma ei…

Pe când păstorii-n noapte păzesc a lor turmă,
Cerul se deschide și cor de îngeri sună,
Aleargă și păstorii la locul cel promis,
Căutând să vadă, realitatea unui vis…

Magii vin cu daruri: aur, smirnă și tămâie,
Păstorii dau de știre, cu toții, ca să știe
S-a născut Mesia, al lumii Împărat.
Puteau vedea cu ochii Cuvântul Întrupat.

Iosif și Maria – Fecioara Preacurată,
Privesc la Prunc și sunt preafericiți
Că Domnul, Ziditorul, din ceruri a privit
Spre starea lor smerită. Din spița lui David

Le dărui Copilul, Cel Sfânt din veșnicii,
Să vină pe pământul înnegrit de vină,
S- aprindă-n mii de inimi lumină din Lumină.
Slavă-n ceruri, îngerii cântă, și pace
Pe pământ intre oamenii plăcuți Lui.

Acum și pentru tine, ce ești înstrăinat
Și umbli pe-ale lumii cărări insingurat,
Și pentru tine-i ziua, e ceasul chiar acum,
Să vii azi la lumină croindu-ți un alt drum,

El te cheamă: Vino! E ceasul cel dim urmă,
E ultima strigare, să vii în a Sa turmă,
Să simți cum se revarsă roua cea de sus,
Cum se revarsă harul prin crucea lui Isus.

Primește-n suflet pacea, păcatele-s iertate,
Plătitu-s-a cu sânge, sfânt, neprihănit,
Vino cu pocăință, vino mai aproape,
Iată, pentru tine harul a venit.

Culda Stefan  

Iniţiativa împotriva disperării

Sculaţi-vă; haideţi să mergem.”

Matei 26:46

În grădina Ghetsimani ucenicii au adormit atunci când ar fi trebuit să stea treji; când au înţeles ce au făcut, au fost disperaţi. Sentimentul că s-a produs ceva ireparabil ne poate face să disperăm şi să spunem: “Totul s-a terminat, n-are rost să mai încerc”.

Dacă ne închipuim că felul acesta de disperare este o excepţie, ne înşelăm; este o experienţă umană foarte obişnuită. Ori de câte ori înţelegem că n-am făcut un lucru, deşi am avut posibilitatea extraordinară de a-l face, putem cădea în disperare. Dar atunci Isus Cristos vine şi ne spune: „Dormi acum, acea posibilitate este pierdută pentru totdeauna, nu mai poţi schimba nimic, dar ridică-te şi treci la lucrul următor“. Cu alte cuvinte, lasă trecutul să doarmă, dar lasă-l să doarmă la sânul lui Cristos şi păşeşte spre viitorul irezistibil împreună cu El.

Există experienţe de acest fel în viaţa fiecărui om. Uneori suntem într-o stare de disperare, o disperare care vine din condiţiile în care ne aflăm, şi nu ne putem ridica singuri din ea. În acest caz ucenicii au făcut un lucru cu totul de neiertat: au adormit, în loc să vegheze cu Isus. Dar El a venit cu o iniţiativă spirituală împotriva disperării lor şi le-a spus: Ridicaţi-vă şi faceţi lucrul următor“.

Dacă suntem inspiraţi de Dumnezeu, care este lucrul următor? Este acela de a ne încrede cu totul în El şi de a ne ruga de pe temeiul Răscumpărării Lui.

Nu lăsa niciodată ca sentimentul eşecului să te oprească să faci pasul următor.

Trecutul

Dumnezeul lui Israel va fi ariergarda voastră.

Isaia 52:12. KJV

Siguranţă cu privire la trecut. „Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut” (Eclesiastul 3:15). La sfârşitul anului ne îndreptăm plini de dorinţă spre tot ce a pregătit Dumnezeu pentru noi în viitor, totuşi, întristarea îşi poate ivi capul la amintirea zilelor ce au trecut. Bucuria prezentă a harului lui Dumnezeu poate fi umbrită de amintirea păca­telor şi a greşelilor de ieri. Dar Dumnezeu este şi Dumnezeul zilelor noastre trecute şi El îngăduie amintirea lor cu scopul de a transforma trecutul într-un mijloc de creştere spirituală din viitor. Dumnezeu ne aminteşte trecutul pentru a ne scăpa de o siguranţă falsă în prezent.

Siguranţă cu privire la viitor. „Căci Domnul va merge înaintea voastră!” Aceasta este o revelaţie a harului: Dumnezeu va sta de pază acolo unde noi am căzut. El va veghea să nu fim prinşi din nou în aceleaşi greşeli, aşa cum am face, cu siguranţă, dacă nu ar fi El ariergarda noastră. Mâna lui Dumnezeu se întinde spre trecutul nostru şi ne curăţă conştiinţa.

Siguranţa cu privire la prezent. ..Nu ieşiţi cu grabă.”Acum, când ne îndreptăm spre un an nou, să nu o facem cu graba bucuriei impe­tuoase şi pline dc uitare, nici în fuga unei nechibzuinţe impulsive, ci cu puterea răbdătoare a cunoaşteri faptului că Dumnezeul lui Israel va merge înaintea noastră. Zilele de ieri ne aduc în faţă lucruri ireparabile; este adevărat că am pierdut ocazii care nu se vor mai întoarce niciodată, dar Dumnezeu poate transforma această întristare distructivă într-o atenţie constructivă pentru viitor. 

Lasă trecutul să adoarmă, dar lasă-l să doarmă la pieptul lui Cristos.

Lasă trecutul ireparabil în mâinile Lui şi păşeşte în viitorul irezisti­bil împreună cu El!

Oswald Chambers

E ingropat trecutul meu

E ingropat trecutul meu,
In rana palmii Tale,
Si vina mea, pacatul greu,
Le-a sters pe veci chiar Dumnezeu,
Cu lacrimile Sale.

Am pironit si eu, hain
Iubirea… la Calvar,
Ti-am dat si eu sa bei pelin,
Dar Tu-ai raspuns din cruntul chin,
Cu Dragoste si Har.

Cuprins pe veci in Harul Tau,
Iti daruiesc azi viata,
Ma pune Doamne pe ilau,
Sa scoti din mine tot ce-i rau,
Sa-mi straluceasca fata.

Sa fiu un vas in casa Ta,
De cinste, pentru Tine,
Iar cei din jur prin viata mea,
Sa vada zilnic, Dragostea,
Sa vada ceru-n mine.

Alexandru Marius

Zbucium

Grija-mi fac de nevazutul
Ce s-ascunde-n viitor
Cind in flacari e trecutul
Si cind tace nevazutul,
Plin e duhul de fiori.

Dar, de simt in piept credinta
Ce trimeasa mi-i de sus,
Simt in vine biruinta,
Pun pe fuga neputinta
Si ma-ndrept inspre Isus.

El mi-e astazi viitorul,
El, prezent fara trecut,
El imi e Mintuitorul,
Prin pasuni imi e Pastorul
Ce ma poarta la pascut.

Miel in turma Lui sa fiu,
Grija n-am, de El ma tiu !

Daniel Branzai