Ți-a păsat de mine…

N-ai trecut pe lângă mine
Când eram în șanț, căzut
Printre lacrimi și suspine
Te-am chemat și-ai apărut.

Când văzut-ai răni și sânge
M-ai tratat cu-al tău balsam
Azi lăuntrul nu-mi mai plânge
M-ai plantat în sfântul neam.

Mulți vedeau că-s în ruină
Și treceau făr-un cuvânt
Mergeau, poate, la grădină
Să lucreze cu avânt.

Unii, zâmbete forțate,
Mi-arătau, apoi plecau
Spre-adunări aglomerate
De-unde rugăciuni ‘nălțau.

Au venit și din aceia
Care-au spus că-s vinovat,
Că nu pot obține cheia
Spre-a deschide la-Mpărat.

Numai brațul Tău cel tare
Se întinse spre-ajutor
Din adânca-ntunecare
M-ai dus, Mire, la Izvor.

N-ai trecut pe lângă mine
Când cei răi m-au hărțuit
Cu privirile-Ți senine
M-ai văzut și te-ai oprit.

Și de-atunci o perspectivă
S-a deschis și-am înțeles
Că-n lucrarea efectivă
Multe roade-s de cules.

George Cornici

Control dumnezeiesc

Necunoscutul în mâinile Tale îl ții
În cele mai grele situații ne susții
Tot ce se-ntâmplă cunoști și coordonezi
Peste Univers legile Tale le-așezi.

Trecut, prezent și viitor Ți se supun
Cel ce Ți se-mpotrivește este nebun
Al Tău Popor gustă binecuvântarea
Și știe că răspunzi când pune-ntrebarea.

Al Tău control e singurul folositor
Controlul lumii, vai, e nimicitor
Conduci destinul Universului întreg
Cei înțelepți doar pe Tine Te-aleg.

Pe toți vrei să-i călăuzești spre Lumină
Cine Te-acceptă va sta cu Fiul la Cină
Deciziile Tale sunt bine gândite
Aducând odihnă ființelor trudite.

Rostești un cuvânt și, pe loc, se-mplinește
Natura, toată, despre Tine vorbește
Ești la cârma navei spre edenicul Plai
Cea mai înaltă perspectivă o ai.

Dincolo de infinit tot Tu domnești
Și ești cu noi la necaz; nu ne-ocolești
Planete ascultă de Tine și-au mersul lor
Căci de aceea ești unicul Creator.

Ne-ajuți să-nțelegem prezența divină
Nicicând bunătatea Ta nu se termină
Trimiți mană pentru ființa flămândă
(Pentru acei ce nu vor sufletul să-și vândă)

Stăm în fața Ta cu adâncă reverență
Niciunde nu găsim așa competență
Al Tău control e protecție din Slavă
De-aceea suntem în har, nu în epavă.

George Cornici

E vreme rea

E vreme rea și parcă, vai,
Viața este tot mai grea
Și nu e grea fiindcă n-ai
Atât de multe câte-ai vrea
Ci fiindcă-n colțul tău de rai
Prea des se stinge liniștea.

E vreme rea și parcă, vai,
Controversată-i liniștea
Și însăși pacea care-o ai
Trezește-n duh neliniștea
Că-n colțișorul tău de rai
Se împietrește miriștea…

E vreme grea și parcă, vai,
Atât de multe-ar fi de spus,
Nu despre câte ai sau n-ai
Ci despre pacea lui Isus
Și colțișorul tău de rai
În care-o altă pace-ai pus…

E-o vreme grea și parcă, vai,
Trăiești mai rău ca în trecut
Și nu fiindcă ai sau n-ai…
Ci doar fiindcă-ai întrecut
Măsura colțului de rai
Și pacea nu te-a petrecut.

E vreme grea și totuși, parcă,
Nu înțelegi de ce e greu!
Nu simți cum duhul se descarcă
De dragostea lui Dumnezeu
Și colțul tău de rai încarcă
Cu sine întregu-și empireu? !

Ioan Hapca

La timpul prezent

Când IERI s-a îmbarcat,
cu gând să nu mai vină,
a luat tot ce-a putut
și n-a lăsat decât
doar lucruri din trecut
și-o carte scrisă, plină
de amintiri cu noi,
cu alții și atât.

Pe MÂINE-l așteptăm,
dar nu știm dacă vine,
e prea departe țara
de unde va pleca,
e mult riscantă cursa,
de aceea e mai bine
să îl lăsăm pe el
să vină când o vrea.

Așa că, în final,
să ne-nsușim doar țelul
de-a nu trăi în urmă,
ci numai la prezent,
să fim ce nu am fost,
să ne-adaptăm cu felul
de-a fim mai buni, mai pașnici,
doar AZI, și-i suficient.

Lucian Cazacu  

Prin timp

Prin timp, căutărilor le-am găsit rost;
M-adun optimist din ruine,
Renasc din cenușa celui care-am fost,
Trecut nu există în mine.

Sunt suflet iertat, înnoit de Isus,
Zidit pe credința-mpăcării,
În perle de lacrimi trecutu-am depus
Căit, la tronul îndurării.

Ce lupte m-așteaptă, eu nu vreau să știu
Și nici tulburări ce-au să vină.
Mai mult decât toate, e Domnul meu viu
Și dragostea Lui mă animă.

Îi spun inimii să se schimbe total,
Din ea să vorbească prinosul,
În faptă și-n gând să fiu blând și loial,
Precum poruncit-a Cristosul!

Versete de aur ce setea îmi sting
Citesc zi de zi-n sfânta Carte,
Prin promisiuni ce mereu mă surprind
Curaj am să merg mai departe.

O pavăză tare în Domnu-am găsit,
Mă-nchin și privesc doar în față,
‘Naintea iubirii, la cruce-am venit,
La puntea ce duce spre viață!

Laura Minciună 

Tututot aripilor frante

Am fost cândva, o pasăre cu aripi frânte,
Am fost cândva o tânără copilă cu lacrimi mult prea multe;
Nicicând durerea aripilor n-a trecut,
Dar azi… . azi am hotărât că trebuie să lupt!

Nu poți trăi tot timpul în trecut,
Nu poți să stai, neâncercând mai mult
Si nimeni, nimeni nu te poate împiedica:
„Să îți dorești, să crezi în El, să poți visa.

Atunci când crezi în Isus, din ce în ce mai mult,
Atunci, tu simți că greul a trecut.
Când ești o pasăre cu aripi frânte
Când ești un om, cu lacrimi mult prea multe,

Tot ce-ți rămâne este să visezi
Si-n Domnul Isus puternic să te-n crezi
Căci dacă crezi cu-adevărat în El vei reuşi
Si-n locul aripilor frânte vei primi.

Noi aripi înspre cer să poți zbura
Si-n suflet, noi dorințe vei avea.
Atunci, din aripi frânte, noi aripi vei primi
Si-o pasăre măiastră tu vei fi!

Soare Mariana 

Privind în anul ce-a trecut…

Oh… îmi este aşa ruşine
Că-n anul care-a trecut
M-am zbătut doar pentru mine,
Pentru Domnul ce-am făcut ?

Prea puțină… – dărnicie,
Prea puține… – ncurajări,
Prea puțină… – părtăşie,
Prea puține rugi, cântări.

Ci… destulă judecată,
Comentarii şi păreri;
Vorba n-a fost chiar curată,
N-a adus doar mângâieri.

N-a fost gândul meu întruna
La Iubitul meu Isus,
N-am fost sincer totdeauna
În tot ce-am făcut şi-am spus.

N-am lăsat ca să se vadă
Chipul Său în mine-oricând,
Cei din jur în El să creadă
Traiul meu curat văzând.

N-am avut curaj prea mare
Să-L vestesc oricui, direct;
Aşteptam o-mprejurare
Să deschid acest subiect.

Nu am prețuit prea bine
Timpul scump ce l-am primit..
M-am gândit numai la mine,
Să mă simt eu împlinit.

… Cu iubirea Sa măreață
Dumnezeu m-a inundat,
M-a păzit de dimineață
Până noaptea, ne-ncetat.

Ajutor mi-a fost în toate,
Prieten bun şi credincios;
În momente delicate
El m-a mângâiat duios.

Multă binecuvântare
A turnat în viața mea;
Merite avut-am oare?
Nu… e îndurarea Sa.

Ah..privesc tăcut în urmă,
Câte lucruri am făcut
Bune-n anul ce se curmă?
Cât de multe-aş fi putut…

Sufletul adânc mă doare
N-am fost cum vrea El să fiu,
Cât de rău acum îmi pare
Însă este prea târziu…

Doamne, iartă a mea vină,
Umple-mă cu Duhul Sfânt,
Dă-mi putere şi lumină
Să-mplinesc al Tău Cuvânt.

În Haru-Ți nespus de mare
Te rog, bunătatea Ta
S-o reverşi în continuare
Peste min’ şi casa mea.

Vrem în anul care vine
Pentru slava-Ți să trăim,
Să fim sfinți smeriți ca Tine,
Gata pentru Cer! Amin.

Paula D.

Tu ştii…

Tu şti lacrima-ncuiată,
Ştii suspinul negrăit,
Ştii şi inima încercată,
Chiar şi duhul obosit.

Tu ştii glasul fără vlagă,
Ştii şi plânsul cel tăcut,
Ştii durerea necurmată,
Ştii viitor, prezent, trecut…

Tu ştii dorul care arde,
Ştii şi pieptul greu rănit,
Ştii credinţa neclintită,
Ştii şi cântul aurit.

Tu ştii mâinile sleite,
Ştii piciorul încercat,
Ştii iubirea înfocată,
Ştii şi gândul cel curat.

Tu ştii lutul ce te cheamă,
Ştii şi taina-ascunsă-n El,
Ştii orice simţire adâncă,
Tu ştii tot Emanuel!

Deaceaa vin la Tine
Neavând vreo strălucire,
Ştiind că Tu le ştii pe toate…
Te rog doar să-mi dai iubire.

Timotei Lucus