În târgul cu deșertăciuni

În târgul cu deșertăciuni,
Ce țin de lumea trecătoare,
Am întâlnit și oameni buni,
Dar și destui lacomi, haini,
Ce cred că-i totul de vânzare.

Pe trei arginți sau pe-o avere,
Îi amăgesc pe mulți sărmani,
Să-și vândă dreptul pe himere,
Conștiința lor pentru-o plăcere,
Virtuților se fac dușmani.

Pentr-un câștig ce-i pieritor,
Fac orișice nelegiuire,
Se vând pe ei și neamul lor,
Vând chiar copii făr de-ajutor…
Vai tristă pustiire.

Mamona este zeul lor,
Cu râvnă mare i se închină,
Mânați de-un duh înșelător,
Duc trai zgârcit, risipitor,
Neîmpliniți cuprinși de vină.

Vai, sunt destui naivi pe lume,
Care se cred emancipați,
Zilnic aleargă spre o culme…
Pentru petreceri, faimă, nume…
Și-ajung să fie subjugați.

Tarabele sunt toate pline,
Găsești de toate la vânzare…
Binele-i rău, și rău-i bine,
Dezmăț total fără rușine,
De cele sfinte lepădare.

Când mă gândesc mă trec fiori…
O, ascultați și mic și mare,
Noi am primit în dar valori,
Virtuți și veșnice comori,
Ce nu au preț, nu-s de vânzare!

Ofertele de pe pământ,
Sunt multe foarte-amăgitoare,
Dar cu Isus în legământ,
Așa cum scrie în Cuvânt,
Comorile-s nepieritoare!

Teodor Groza

Ca o floare trecătoare

Ca o floare trecătoare,
Ca un fir de păpădie,
Așa este viața noastră
O zi pleacă, alta vine.

Și petalele se scutur
Far’ putere de- a le ține,
Iar culoarea încet paleste
De ți-e rau sau de ți-e bine.

Tu privește sus la Tata,
Ce te ține-n brațul Lui
Și mireasmă răspândește
Ca un crin, spre slava Lui!

daniela 

Când știi că viața ta e trecătoare

Psalmul 90, Eclesiastul 11:9, Ieremia 2:33,
2 Timotei 3:1-17, Ev. Luca 15:11-32…

Când știi că viața ta e trecătoare,
Că ești în lume doar un călător…
De ce trăiești cu multă nepăsare?
De ce pășești așa la întâmplare,
De ce nu ești creștin ascultător?

Când știi că viața ta e ca un abur,
Ce se arată puțintel sub soare…
De ce trăiești așa de imatur?
Nu știi că poate moartea prematur,
Te poate căuta și-i fără îndurare?

Când știi că viața ta e ca o floare,
Ce astăzi înflorește dar mâine se usucă…
De ce să mergi pe căii înșelătoare,
Ce știi că duc la urmă la pierzare?
Tu poți alege Calea ce înspre ceruri urcă!

Când știi că viața ta e ca un vis,
Ce tu alegi de este frumos sau un coșmar…
De ce să fugi de Domnul spre abis?
Întoarce-te la El, să-ajungi în Paradis.
Te rog să pui chiar astăzi păcatelor hotar.

Când știi că viața ta e un dar neprețuit,
Că sufletul e veșnic mai scump ca lumea toată,
Când știi că ai un scop în lume rânduit,
De ce să fii de diavol mințit și jefuit,
Când tu ești o făptură de Dumnezeu creată?

Când știi că viața ta e luptă, pregătire,
Școală cu multe teste spre lumea ceealaltă…
De ce să crezi povești ce duc în rătăcire?
Tu ai prin Cartea Sfântă lumină și sfințire,
O naștere din nou, credință-adevărată!

Când știi că viața ta e astăzi în ruine,
Trăiești cumplita dramă de fiu risipitor…
Te rog să te ridici din starea de rușine,
Întoarce-te din lume cu lacrimi cu suspine…
Acasă te așteaptă un Tată iertător! ! !

Teodor Groza

Câți mai slujim pe Domnul?

Trăim o viață pe pământ.
O viață de-alergare.
Si-adesea dăm Cuvântul Sfânt
Pe lumea trecătoare.
Am fost creați să moștenim
Cununa răsplătirii
Și pentru veci să locuim
În patria iubirii.
Dar pe pământ trăim puțin
Acesta-i paradoxul
Ce să-l pricepem noi nu știm
Nici care ne e rostul.
Cuvântul scrie deslușit
Că vine ziua-n care
Pentru oricine ia sfârșit
Viața de sub soare.
Că omul jos e trecător
Ca lumânarea-n sfeșnic
Ce-și pregătește în splendori
Acasă locul veșnic.
Aicea jos noi toți trăim
Precum intr-o chirie
Dar casa sus ne-o pregătim
La Domnu-n veșnicie.
Sau cel puțin asa ar fi
De sfântă trebuință
Când aripile s-or ivi
Spre noua locuință.
*
Și conștienți de-al Său Cuvânt
De-nsemnătatea-i mare
Ar trebui ca orișicând
Să fim în cercetare.
Deci pregătiți pentru Hristos
Cu candelele-aprinse
Si dezlipiți de tot ce-i jos
Cu aripile-ntinse
Ar trebui să fim mereu
Mireasă sfântă-n noapte
Cu foc aprins din Dumnezeu
Și luminând departe
Să vadă Mirele iubit
Mireasa că-l așteaptă
Să intre-n Locul mult dorit
Fecioara înțeleaptă.
***
Cu-amărăciune mă întreb:
Câți mai slujim pe Domnul?
Câți așteptăm cerul etern
Sau câți dormim azi somnul
Ce ca-ntr-o pânză i-a cuprins
Pe cei făr de putere
Ce-s cufundați în visul nins
De foamea dup-avere?
Privesc in jurul meu mâhnit:
Tot mai putini stau gata
Cu candela aprinsă-n timp
Să zică:Maranata!
Căci cei mai mulți au adormit
În vise maiestuoase
Mirele-aproape c-a sosit
Iar ei visează….case…
Și proprietăți.Provizii mii
Că doar….să le ajungă!…
Vină și alți bani,câți or fi
Ca-ntr-o uriașă pungă..
Bineveniți sunt orișicând!
Cinstiți???..nu mai contează!…
Un rost s-avem vrem pe pământ
Și-un nume, mai cu vază!
-Frate iubit, să ne unim
Mai mulți la rugăciune
-De asta frate, nu am timp
Fac lucruri totuși bune
Dobânda-i mare, eu trudesc
Până-n târzie seară
Chiar și-n picioare ațipesc
Cum, rugăciune iară?
Doar mici exemple oglindesc
Cruda realitate
De cer mulți nu-și mai amintesc
De ei e prea departe..
Lucrarea Tatălui ceresc
A fost înlocuită
De visul lacom, pământesc
Ce va pieri-ntr-o clipă..
Îi chemi și-ncerci să-i motivezi
Cu drag la Închinare
Dar dragostea mai poți să crezi
Că-i țelul lor cel mare?
Nu, mai degrabă ar lovi
În tot ce-i bun, cu silă
Și-n roada firii ar dospi
Râzând ei, fără milă….
***
E-aproape doisprezece. Știu.
E-aproape miezul nopții
Eu totuși gata vreau să fiu
Să trec de pragul porții
Și-n zbor să mă ridic spre cer
Cu toți cei dragi din casă
Către iubitul din Etern
Noi, fiind a Sa Mireasă.
Cu candelele luminând
De focul veșniciei
În zbor ne-om înălța cântând
Spre țara bucuriei
Rămână dar în urmă jos
Pungile mari și sparte
Ce s-or topi-n foc nemilos
De cerul sfânt departe.
*
Ce trist va fi insă de cei
Ce-au auzit Cuvântul
Dar au iubit fără temei
Averea și pământul.
Cine e sfânt, sfintească-se
Și să lepede somnul
Căci în curând spre glorie
Ne va nălța-n zbor Domnul.

Emanuel Hasan

Cuvintele-s ființe vii

Cuvintele-s ființe vii
Ce le-am creat la întâmplare.
Le-am spus ușor la supărare
Crezând că-s vorbe trecătoare;
Dar greu atârnă-n veșnicii.

Cuvintele-s un rod firesc
Născut din gându-mi pământesc
Ce mă urmează ceas de ceas.
Rostindu-le la orice pas
Eu mângâi inimi sau lovesc,
Eu vindec răni sau otrăvesc.
Și uit mereu să mă gândesc:
În urma lor ce-o fi rămas?

Cuvintele… m-or osândi
Și veșnic m-or învinui
La Judecata viitoare,
De le privesc cu îndurare.
Și tot ce-am spus cu-nverșunare
Și toate vorbele ușoare
Va trebui să le plătesc;
De nu voi vrea în închinare
De ele să mă pocăiesc.

Cuvintele-s jurați cerești:
Ai grijă, gură, ce rostești.
Mai bine roagă-te mereu
Să spui doar ce vrea Dumnezeu.

Mănescu Mihaela

Dor de Cer

Viata asta-i trecatoare, totul este trecator,
Si privesc mereu in zare, asteptând pe-al meu Pastor,
Ma intreb cand vine clipa, sa il vad pe-al meu Isus,
Si sa zbor spre vesnicie, caci am in piept un dor nespus.

De-a pleca de pe pamant, In eterna vesnicie,
Sus in Slava Minunata, in cereasca-mparatie,
Unde vesnic voi canta, o cantare minunata,
Si va-ncepe Nunta Sfanta, Nunta aceea asteptata.

Coruri Sfinte vor canta, si vor intona un Imn
Pentru ce-l cei pururi vesnic, pentru cel ce va venii,
Sa isi ia a Lui Mireasa, Sa o duca-n Paradis,
Caci a suferit aici si de lume s-a desprins.

O, ce sarbatoare mare, in curand noi vom serba,
Cand pe nori Sarbatoritul, va venii in Slava Sa,
Si va spune cu putere, tuturor ce l-am slujit,
Veniti la mine voi aceea, ce mereu Eu v-am iubit.

Este aproape miezul noptii, si e timpul pe sfarsit,
Vino azi din valea mortii, prietene ce esti trudit,
Vino caci Isus te-asteapta, sa iti dea Iertare-n dar,
Vino sa te spele-n sange, Sus la Jertfa din Calvar.

Se aude iar chemarea, se aude Glasul Bland
Mai rasuna azi cantarea, si mesajul celui Sfant,
Azi e timpul cercetarii, este timpul sa-ti predai,
Toata Inima lui Isus, Ca sa fi cu El In Rai.

Nichifor Nicu