Se duc, se duc oamenii buni

Se duc, se duc oamenii buni
Așa de iute dintre noi
Lăsând în suflete cărbuni
De dor aprinși și ochi plânși și goi.

Se aprind pe cer săgeți de foc
De atâtea stele căzătoare
Părând în noapte un simplu joc
Părând că totu-i la-ntâmplare.

Se ofilesc așa curând
Petalele fine de flori
Sfioase, parcă regretând
Ștergerea vechilor culori.

Cad frunzele în ceas târziu
De toamnă tristă și obosită
Lăsând în urmă  vânt pustiu
Și ploi și vreme mohorâtă.

Trec anii aicea ca un vis
Când cei iubiți sunt lângă tine
E un colt frumos de paradis
Până necazul greu nu vine.

De ce durează așa puțin
Momentele de fericire?
De ce nu-i cerul doar senin?
De ce există despărțire?

Oare e o lege-n univers
De oameni încă ne-nțeleasă
Ca tot ce-i bun să fie șters
Și îngerii să plece acasă?

De ce nu stau mai mult aici
Cu tot ce au frumos și nobil,
Sa lase-n urmă ucenici,
Să facă cerul mai palpabil?

Se duc frumoasele amintiri
Încet, dar sigur în uitare.
Ca umbrele lungi și subțiri,
Ca asfințitul drag din zare.

Va fi odată un alt cer,
Un alt pământ cu alte legi,
Unde Isus va fi reper
Păstor și Domnul lumii-ntregi

Unde nu vor mai fi dureri,
Nici disperare, nici amar.
O lume doar cu primăveri,
Fără de noapte, fără calendar.

Acolo ne vom întâlni
Odată pentru totdeauna,
În țara sfintei bucurii
Și-o veșnicie vom fi una!

Acolo vom primi răspuns
La mii și mii de întrebări.
Caci Împărat va fi Isus
În țara sfintelor cântări!

Puiu Chibici 

Trec anii repezi cu iuțeală

Trec anii repezi cu iuțeală
Si simți, puterile te lasă,
Parcă nu ai nici o tihneală
La tine, în propria-ți casă

Căci pasul mare, decisiv,
Tu stai, încă nu l-ai făcut
Dar, vezi sa nu fie tardiv
Tot ce va fi, ți-e cunoscut

Tu, încă nu ești hotărât
Pe Domnul vieții să-l urmezi
Și tot amâni și stai gândit
Chiar dacă bine știi și crezi

Căci tu de mic cunoști Cuvantul
De la părinți L-ai auzit,
Dar, uite, anii trec ca gândul
Chiar și tu ai îmbătrânit

E vremea, bine te gândește,
Că toate o dată s-or sfârși
Iar Harul, curând, nu mai este
Tu știi prea bine ce va fi

Grăbește-te și nu mai sta
Năvală să dai și apucă
Salvează-ți singur viața ta
Căci toate-ncet or să se ducă

Tu adevărul îl stii bine
Și ești de toate informat
Apucă drumul drept, și-l ține
Și atunci din foc vei fi salvat

Predă-te Domnului, om bun
Și-ncheie azi un legământ
Nu te uita ce alții spun
Nimic nu-i veșnic pe pământ

Și bine știi că Domnul vine
E lucru sfănt și a promis
Totul să lași, să mergi cu bine
Ca să ajungi ăn Paradis

Veni-va clipa cea de jale
Când tot aici se va sfârsi
De ești cu Domnul, ești pe cale
Cu El, la Cer, vei moșteni.

Florenta Sarmasan