Ai Tăi copii am devenit…

Ai Tăi copii am devenit
Din clipa cănd noi ne-am predat
Spre altă țintă am pornit,
Spre luminosul infinit
Și Tu ne-ai binecuvântat.

Ai îngropat negrul trecut
Și ne-ai vorbit de-un viitor
În care Tu ne vei fi scut
Ce bine-i că Te-am cunoscut
Isuse, Bun și Blând Păstor!

Sfinte dorințe ai plantat
Demni de Paradis să fim
Cum să trăim ne-ai învățat,
Cum să iertăm ne-ai arătat,
Cum pe dușmani să îi iubim.

Am devenit ai Tăi urmași
Oriunde mergi mergem și noi
Să rătăcim Tu nu ne lași
Orientezi ai noștrii pași
Spre dulcea viață de apoi.

Cu noi la jugul greu Tu tragi,
Ne ușurezi grele poveri
Spre-a Ta iubire ne atragi
Când vin furtuni nu Te retragi
Trimiți din Slavă adieri.

Ce transformare și ce har!
Ce revelații am primit!
Comori culegem în hambar
Al nostru obiectiv e clar:
E trai de patimi dezrobit.

Copii de Rege azi suntem
Și-n veci așa va fi, o știm
Suntem sub har, nu sub blestem
Splendori în sfântul Plai vedem
Pe scara Cerului suim.

Ai Tăi copii am devenit
Din clipa când ai apărut
Și cu iubire ne-ai privit
Și-atât de dulce ne-ai vorbit
Și-ai vindecat ce ne-a durut.

George Cornici

Învierea

Îndurerate … și în duh zdrobite,
Către mormânt femeile s-au dus
‎Cu-aloe, mirt, miresme … pregătite
Să-mbălsămeze trupul lui Isus.

‎Dar s-au oprit, privind cu tulburare
La piatra ce-o aflară răsturnată …
Mormântu-i gol și-n tainica vibrare
Doi îngeri li s-au arătat deodată.

A-nviat Domnul! De ce-L mai căutați?
Stă scris c-a treia zi o să-nvieze!
Mergeți și tuturor de veste dați
‎Și inima să nu vi se-ntristeze!

Și-n straie ca lumina albă-a Lunii
Se-arată Unul … grădinarul nu-i.
Marie, strigă Domnul. -Tu? Rabuni!
-Să nu mă ții, La Tatal azi mă sui!

Mergeți acum și spuneți l-ai Mei frați
Că m-ați văzut și c-o să vin curând
În Galileea-n grab’ v-alăturați.
Îi văd ascunși, de frică tremurând.

‎În seara primei zile-a săptămânii
Isus intra prin ușile-ncuiate
Străpuns în coastă și în palma mâinii,
Pace-aducea în inimi sfâșiate.

Mormântul nu ar fi putut să-L lege
Pe Domnul sfânt de viață dătător.
Sfârșind blestemul greu adus de Lege,
S-a ridicat din morți triumfător.

Sfârșită-i lupta, boldul morții-i frânt
Ne este nouă pârgă de-nviere,
A întărit al nostru crezământ
Și-a parafat a noastră înfiere.

Acelaşi Duh, ce dincolo de astre
Pe Domnul l-a-nălţat cu slavă mare
Va învia și trupurile noastre
Într-o miraculoasă transformare.

Olivia Pocol

Coboară Duh prea Sfânt în valea

Ezechiel 37:1-14 și Faptele apostolilor 2:1-47

Coboară Duh prea Sfânt în valea,
Cu, oase lâncede, uscate,
Să faci minunea, transformarea
Și învierea lor din moarte!

Coboară Duhule prea Sfânt,
Să faci în inimi cercetare,
Lumina sfântului Cuvânt,
Lucreze-n mulți iluminare!

Coboară Sfinte Duh de viață,
Să ne-amintești ce este scris,
Că în Hristos avem speranță,
Cale spre cer, spre-un loc promis!

Coboară Duh prea Sfânt în lumea,
Unde-s necazuri și durere,
Ridică-ne pe toți pe culmea,
De pace, har și mângâiere!

Coboară Duh Sfânt în familii,
Unde e ceartă, dezbinare,
Să aprinzi iubirea-n flăcări vii,
Dorința sfântă de împăcare!

Cobori Duh Sfânt în Adunare,
Ne mai învață de sfințire,
Ca să purtăm cu-nflăcărare,
Solia despre mântuire!

Teodor Groza

Sunt eu fericit in felul acesta?

“Ferice de…” Matei 5:3-11

Când citim pentru prima dată afirmaţiile lui Isus, ele par minunat de simple, nu ne uimesc, ci pătrund neobservate în subconştientul nostru. De exemplu, Fericirile par doar nişte precepte blânde şi frumoase făcute pentru oamenii înstrăinaţi de lume şi nefolositori pentru ea; ele nu au multă utilitate practică în lumea prozaică şi dură în care trăim.

Însă curând descoperim că Fericirile conţin «dinamita” Duhului Sfânt. Ele “explodează”, am putea spune, atunci când situaţiile din viaţa noastră le determină s-o facă. Când Duhul Sfânt ne aduce aminte de una dintre aceste Fericiri, spunem: “Ce cuvinte senzaţionale sunt acestea!” şi suntem nevoiţi să decidem dacă vrem sau nu să acceptăm uimitoarea revoluţie spirituală care se va produce in viaţa noastră dacă vom asculta de cuvintele Lui. Aşa lucrează Duhul lui Dumnezeu. Nu trebuie să fim născuţi din nou pentru a putea aplica literal Predica de pe munte. Interpretarea ei literală este o joacă de copii; dar interpretarea ei prin Duhul Sfânt, pe măsură ce El aplică cuvintele Domnului nostru la situaţia noastră, este lucrarea grea a unui sfânt.

Învăţătura lui Isus este cu totul diferită de modul nostru natural de a privi lucrurile şi, la începui, aduce o tulburare uluitoare. Noi trebuie, treptat, să ne transformăm umblarea şi vorbirea conform principiilor lui Isus Cristos, pe măsură ce Duhul Sfânt le aplică la situaţia noastră. Predica de pe munte nu este un set de legi şi reguli, ci este o prezentare a vieţii pe care o vom trăi atunci când vom lăsa ca Duhul Sfânt să lucreze liber în noi.

Oswald CHAMBERS

Vesteşte mesajul şi fii tu însuţi un mesaj

Propovăduiește Cuvântul. 

2 Timotei 4:2

Noi nu suntem mântuiţi pentru a fi doar nişte instrumente ale lui Dumnezeu, ci pentru a fi fii şi fiice ale Sale. Nu suntem transformaţi în agenţi spirituali, ci în mesageri spirituali, şi mesajul trebuie să fie parte din noi înşine. Fiul lui Dumnezeu a fost propriul Său mesaj, cuvintele Lui au fost duh şi viaţă (Ioan 6:63).

Ca ucenici ai Lui, viaţa noastră trebuie să fie un exemplu sfânt al mesajului nostru. Inima naturală este gata să slujească oricât de mult, dar e nevoie de o inimă frântă de vinovăţia păcatului, botezată de Duhul Sfânt şi modelată după scopul lui Dumnezeu, pentru ca viaţa cuiva să devină întruparea sfântă a mesajului ei.

Există o diferenţă între a depune o mărturie personală şi a predica. Un predicator este un om care a primit chemarea lui Dumnezeu şi este hotărât să-şi folosească toată energia pentru a proclama adevărul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne scoate din ideile pe care le avem cu privire la viaţa noastră, ne modelează şi ne formează în vederea scopului Său, aşa cum a făcut cu ucenicii după Ziua Cincizecimii. Scopul Zilei Cincizecimii nu a fost să-i înveţe ceva pe ucenici, ci să-i transforme făcându-i întruparea mesajului pe care îl predicau: „îmi veţi fi martori”.

Oswald Chambers

Cand Duhul te calauzeste

Cand Duhul te calauzeste
Devii alt om, total schimbat,
El, vorbe blande Iti sopteste
Te-ndeamna, sa fii asezat

Te-ndeamna, in toate, sa fii drept
Milos sa fii si iubitor,
Cu semenii, sa fi corect
Si milostiv si iertator.

Cu totul sa fii transformat,
Sa ai in inima iubire,
Atunci, cugetul ti-e curat
Si esti cuprins de fericire

Prin Duhul, datator de viata,
Intreaga fire  ti-e schimbata,
Iar inima cea rea de gheata
Prin Duhul, e topita, toata.

Se face o mare transformare
Cel pacatos, este schimbat,
Caci Domnul are indurare
El, este bun si minunat.

Cand Duhul Sfant Te cerceteaza
Tu, lasa-te calauzit,
Caci El, tare se intristeaza
De-I alungat si nu-I primit,

El, plange cu lacrimi amare
Suspina trist si amarat,
Caci vrea sa aduca o schimbare
Vrea, sa Te faca fericit

El vrea partas la cer sa-I fii
Cu Domnul, cel preasfant, Isus,
Ca sa traiesti in vesnicii
Asa, cum Domnul tauTi-a spus.

Florenta Sarmasan