Ce e făptura-mi fără Tine?

Ce e făptura-mi fără Tine?
Un praf de tină aruncat.
Dar ai pus Duhul Tău în mine
Și prin Hristos m-ai înfiat!

Ce e făptura-mi fără Tine?
Un abur spulberat de vânt.
De nu m-ai fi iubit pe mine
Aș fi fost astăzi în mormânt!

Ce e făptura-mi fără Tine?
O epavă pustiită
În oceanul de păcate
Unde am fost nefericită.

Ce e făptura-mi fără Tine?
Un val spre maluri azvârlit.
Dar mi-ai scos viața din ruine,
Plătind un preț nemărginit!

Ce e făptura-mi fără Tine?
E-o viață fără Dumnezeu.
Dar spălând a mea rușine
M-ai făcut copilul Tău!

Și mi-ai dat în dar iertare,
Chiar dacă nu o meritam,
Arătându-mi îndurare
Deși eu nu Te cunoșteam.

Ce-i viața mea fără de Tine,
O Doamne Dumnezeul meu?
Căci tot ce-i valoros în mine
A fost și este Harul Tău!

 Elena Movileanu 

Adevărul mântuirii

Ce amar a fost secretul
Când din colbul cel de tină,
Îngerul cu aripi negre
Se-nmascase în lumină.

Și cu vorba lui șireată,
Sub albastrul pur de soare,
Puse-o literă semeață
Adevărul să doboare. . .

Doamne, ce-au mai plâns atuncea
Bieții oameni la plecare,
‘Ncât și astăzi multe lacrimi
Ne mănâncă de picioare,

Că și astăzi ne mai fură
Cu o vorbă, c-o privire
Raiul mântuirii Tale,
Diavolu-ntr-o ispitire.

Însă stând cu ochi-n patru
Și privind spre înălțime,
Unde-ntre pământ și soare
Stă o cruce de iubire,

Ni se luminează ochii,
Ne umplem de bucurie
C-auzim cum iar pe nume
Ne mai chemi la părtășie.

Și-adevărul pus în groapă,
‘Nlănțuit între zăvoare,
Se înalță ca un astru
Din iubirea iertătoare!

Mihai Ghidora  

Nu există atei pe patul de moarte…

Nu există atei pe patul de moarte…
Când singuratic stai în prag de veșnicie
Și ca un ciob strivit cu filozofii deșarte
Tu te frămânți în bezna negurii din noapte
Fără speranță… înfrânt de propria-ți mândrie.

Nu există atei pe patul de moarte…
Când ești doborât… iar focul vieții tale-i stins
Tu cu regret privești la planurile ruinate
Că totul s-a sfârșit și le vei lăsa pe toate
Și înțelegi că-i prea târziu… și ești învins.

Nu există atei pe patul de moarte…
Când tu ești cântărit în cumpăna divină
Și simți cum inima tot mai încet îți bate
Când nu mai ai de spus nimic căci e realitate
Și te prefaci în scrum și într-un pumn de tină.

Nu există atei pe patul de moarte…
Când descurajat privești cu teamă-n jurul tău
Căci ești dator să dai răspuns corect la toate
La examenul vieții pentru ale tale fapte
Judecătorului Suprem… lui Dumnezeu.

Nu există atei pe patul de moarte…
Când sufletul tău plânge-n pragul disperării
Căci dorul după cer pe veci îl va desparte
De Acel ce l-a creat… pentru eternitate
Nu amâna… de ce te împotrivești chemării?

Nu există atei pe patul de moarte…
Când vezi că mâna Lui îți scrie azi sentința
Privește la Isus… căci e plin de bunătate
Păcatele la Golgota ți le-a iertat pe toate
Dar să știi: că El nu-ți iartă… necredința.

Mihail Cebotarev 

Mâine nu mai este timp

Mâine nu mai este timp, mâine nu se știe,
Astăzi a ales Isus să-ți vorbească ție,
Azi te cheamă, chiar acum, lasă-L să-ți vorbească
Și nu asculta din nou firea pământească.

Astăzi Domnul te-a ales dintre mii ca tine
Vrea să te întorci la El, nu lăsa pe mâine,
Nu privi în jurul tău, la prieteni, casă,
Nu te rușina de ei, tot în urmă lasă.

Ai o viață pe pământ și-i o viață scurtă,
Cât e timpul potrivit, glasul Său ascultă.
Te întoarce la Isus, sufletul ți-l scapă,
Te întoarce, nu mai sta în a lumii groapă.

N-ai nimic ce-ți poate da veșnică-mplinire,
Doar Isus Hristos e-Acel, prin a Sa iubire,
El cu sângele cel sfânt poate să te spele
Și să-ți dea din cerul Său har și mângâiere.

Viața n-are niciun rost El de nu-i la cârmă,
De decizia ce-o iei viitoru-atârnă,
Poți să fii salvat acum sau pierdut, căci cine
Poate ști de va vedea ziua cea de mâine.

Domnul te așteaptă azi să te-ntorci acasă,
Cât Îi ești de drag și scump, cât de mult Îi pasă.
Și-a jertfit de dragul tău Fiul pe o cruce
Ca să poți primi și tu pacea Sa cea dulce.

Lumea pace nu îți dă, numai spini și ură
Și în sufletu-ți flămând doar tăciuni și zgură.
De aceea El te vrea ca șă-ți dea lumină
Și să-ți ungă ochii triști cu cereasca tină.

Nu-l sluji pe cel viclean căci în el e plânsul,
Domnul vrea ca pe pământ să-L servești pe Dânsul
El în lume te-a creat, are drept la tine,
Dar întoarce-te acum, nu lăsa pe mâine.

Muntean Eugenia

Când vei ieși la lumină

Din grota rece când ieși-vei la lumină
Vei fi scăpat de orice fel de tină
Și solzii grei ce chipu-ți deformează
Se vor desprinde să intre sfânta Rază.

Să vezi atunci ce gânduri constructive
Te vor pătrunde să vezi noi perspective
Și teama va dispare și va dispare rana,
Vei fi în stare să-ți vezi, în Rai, coroana.

Acolo unde ești doar bezna te pătrunde
Vino la noi! Te rog nu te ascunde!
Acolo dimineți, nicicând, nu o să vină
Nu simți lăuntrul ce plânge și suspină?

Ungherele sunt reci; cum poți dormi în ele?
De când n-ai mai văzut strălucitoare stele?
Clocești amenințări și tot felul de scheme
Și tocmai de aceea ființa-ntreagă-ți geme.

A fost o neveghere, a fost o rătăcire
Și ai ajuns în spațiul lipsit de încălzire
Tot ce trimiți de-acolo e o dovadă clară
Că starea-n care ești e șubredă, precară.

Tavanul a slăbit, urmează prăbușirea
Trântește masca jos să poți vedea ieșirea
O mână e întinsă, o mână salvatoare
De nu te prinzi de ea, urmează demolare.

Renunță la orgoliul ce ți-a furat menirea
Acceptă azi chemarea, acceptă și iubirea
Și nu mai sta ascuns crezând că faci slujire
Căci numai cu Isus există împlinire.

Când vei ieși, iubite, la veșnica Lumină
Să fii cu-acei ce-n Adevăr se-nchină
Toți sfinții s-or uni în cânt și celebrare
Că înc-un fiu pierdut a-nvins o încercare.

George Cornici

Judecată

Se-adună farisei cârtind,
Pe Domnul Slavei iscodind:
– Isuse, Moise-a poruncit
Ca cel ce preacurvește,
Să fie aspru pedepsit
Ucis cu pietre, nimicit!
Și-acum, Te rog, privește:
Femeia-aceasta negreșit
Chiar azi trebuie să moară;
C-am prins-o când a săvârșit
Păcatul de ocară!
Ce zici: de Lege s-ascultăm,
Sau pe femeie s-o cruțăm?

Isus, privind îngândurat
Mulțimea ce sta gata,
În Duhul Său S-a întristat
Rostind: „Cel fără de păcat
S-arunce primul piatra!”

Și-atunci, cu toții-au priceput
Că nu-i vrednic niciunul
Să judece pe cel căzut,
C-aceleași fapte le-au făcut
Cel tânăr și bătrânul;
Iar fariseii, îndârjiți,
Cu bolovanii pregătiți,
Plecară câte unul…

– Femeie, spuse Domnul blând,
Ridică-te din tină;
Pârâșii ți-au plecat pe rând…
Nici Eu nu te-osândesc în Gând.
Te iert și-ți dau Lumină!

Manescu Mihaela