Nu suntem din neant

Un gânditor spunea-ntr-o zi
În trista-i cămăruță:
”Prea mândru sunt să cred c-aș fi
Descins dintr-o maimuţă! “

Că nici mirificul apus,
Nici valurile mării,
Destine și secunde nu-s
La voia întâmplării…

N-am luat fiinţă din neant,
Din timpuri siderale,
Ci Dumnezeu, El ne-a creat
-Urmare-a voii Sale!

Nu pot să cred că din nimic
Am trup, și chip, și cuget,
Sau metamorfozat în timp
Am dezvoltat un suflet…

Mulțumitor și mulţumit
-Spun cu dezinvoltură
Că Dumnezeu mi-a dăruit
Statut de creatură!

De Dumnezeu am fost zidit,
La El mă voi întoarce…
Când toate se vor fi sfârșit
Mă va primi în pace!

Laura Minciună 

Iubiri cu maci pe frunte

Iubiri cu maci pe frunte
… iubiri din alte timpuri,
Sub ramuri de măslin,
În agonie-rugă, cu jar și cu pelin…
Îmi cer iertare azi,
De tot ce-am risipit,
De focul de-altă dată
Ce-n dragoste-am primit…
Iubiri cu maci pe frunte,
Sudori atât de reci,
‘Mi-aduceți voi aminte
De drumul ce îl trec:
C-am fost în sfântă Cale,
În dragostea dintâi
Când Duhul îndurării,
‘mi șoptea  duios: ‘Rămâi! … ‘
Ce dulce era seara
Sau noaptea-n rugăciuni,
Cu toții împreună
‘N-ai Duhului cărbuni… !
Erau până-n spre ziuă,
Cântări și închinări
În dulce părtășie,
Din sfintele puteri.
Mi-e dor de masa-ntinsă,
De dragostea din Tatăl
Ce aprindea în Duhul
Din dorul de-altă dată,
Eram-n Împărăția,
Celui nevinovat
Ce-n Golgota cu lacrimi,
‘N iertări ne-a îmbrăcat.

Alexandrina Sanda Tulics

Sunt copiii înăuntru?

“Voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale.”(Isaia 44.3)

Din fire, copiii noştri n-au Duhul Sfânt. În ei se văd multe lucruri care fac să ne temem pentru viitorul lor şi care pentru noi sunt pricina de stăruitoare rugăciuni. Am vrea sa le vedem pe fetele noastre ajungând smerite şi evlavioase, şi nu uşuratice şi lumeşti. Versetul de azi să ne dea curaj, fiind o urmare a cuvintelor: “Nu te teme, robul Meu, Iacov” şi El poate alunga temerile noastre. Domnul va da Duhul Sau din belşug, aşa încât va fi o binecuvântare adevărată şi veşnică. Sub această revărsare dumnezeiască vor trebui să intre copiii noştri şi vor ajunge să spună unul altuia: “Eu sunt al Domnului”.

Aceasta este o făgăduinţă a cărei împlinire n-avem decât s-o cerem de la Domnul. Nu putem noi oare, la timpuri hotărâte, să ne rugăm pentru copiii noştri? Noi nu suntem în stare să le dăm o inimă nouă, dar Duhul Sfânt poate, şi Dumnezeu nu cere decât să fie rugat. Tatăl ceresc găseşte plăcere la rugăciunile părinţilor. Vreunul dintre prea iubiţii noştri este încă afară din corabie? Să nu avem odihnă până ce nu va fi adus acolo de însuşi mina Sa.