Eşti Stânca-n care mă ascund

Eşti Stânca-n care mă ascund,
Mi-eşti scut, şi-mi esti tărie,
Eşti Pâinea vieţii, Domnul meu,
Izvor de apă vie.

În strâmtorare de voi fi
Eu voi striga spre Tine,
Tu, glasul mi-l vei auzi
Şi toate-ntorci spre bine.

Chiar ape mari de vor veni
Mâna-Ţi întinzi spre mine,
De-ai mei vrăjmasi Tu mă salvezi
Căci sunt mai tari ca mine.

Nădejdea mea în Tine-o pun
Eşti Tată-Atotputernic,
Mă scoţi la larg căci mă iubeşti
Deşi ştiu că nu-s vrednic.

Tu îmi aprinzi lumina mea
Să văd prin întuneric,
Să merg pe calea ce-ai deschis
Şi spre locasul veşnic.

Cojocea Iuliana 

Ești Prietenul meu

Ești prietenul meu, Isuse
Nicicând nu m-ai părăsit
Cerințele-mi nu sunt excluse
În necaz la mine-ai venit.

M-ajuți în orice-mprejurare
Din încinsul cuptor mă scoți
Răspunzi la orice-ntrebare
Mă ocrotești când vin hoți.

Mi-ești alături când urgii vin
Mă conduci în cortu-ți ceresc
De Tine-i legat al meu destin
Să doresc tot ce-i dumnezeiesc.

Slab fiind mi- aduci tărie
Să nu fiu atras în coșmar
Schimbi tristețea-n bucurie
Și faci miere din amar.

Pe drum melodii ne-nsoțesc
Progresul spre Țel e constant
Bucuriile nu lipsesc
Evităm ce este riscant.

Sunt prietenul Tău-o știu
Trăiesc supremă-mplinire
Prin câmpie sau prin pustiu
Ne ducem spre moștenire.

Nimeni și nimic în lume
Să ne despartă nu va putea
Nu vreau aur, nici renume
Vreau ce-al meu Prieten vrea.

La jug tragem împreună
C-așa-i prietenia la noi
Îmi vei pune pe cap cunună
Când voi intra în viața de – apoi.

George Cornici

Agonia Fiului

A răbdat o lungă agonie
Ca-ntreagă omenirea să știe
Că jertfa Lui naște vindecare
Și dă tărie în stări precare.

Om al durerii-nume potrivit
Să-nvingă iadul la noi a venit
Păcatul să nu mai domnească în noi
Schimbați să fim în ai credinței eroi.

Cerească Îi era teologia
Și binecuvântată strategia
Dar L-au respins numindu-L rebel
Căci ziceau: “se pretinde Emanuel”.

Cărturarii și fariseii nu L-au vrut
Dar nu știau planul în Cer conceput
L-au prins și apoi L-au judecat
Și pe lemn de-ocară L-au crucificat.

Cuiele străpungeau carnea vie
Și-așa a-nceput lunga agonie
Pironit, la culme era chinul
Dar El ne diviniza destinul.

Batjocurile îi sporeau durerea
(Dar nu știau că vine Învierea)
Iar cununa pe cap înspina cumplit
Ce mult Mirele nostru a pătimit!

Și-a dat duhul rostind “s-a isprăvit”
Cereasca lucrare s-a desăvârșit
Și rodul agoniei se va vedea
Căci altă eră se deschidea.

Profețiile ne spun foarte clar
C-a Lui suferință a adus har
Prin rănile Lui primim tămăduire
Ce tainică și divină izbăvire!

Ne-a scăpat de osândă, de jugul greu
Și-acum ne conduce pe-ngustul traseu
Spre Plaiul unde nu e suferință,
Nici întristare, nici neputință.

Necontenit ‘nălțăm mulțumire
C-am primit fără cost mântuire
Și știm că Fiul jertfei supreme
Ne-așteaptă cu cununi și diademe.

George Cornici

Oriunde și în orice vreme

Oriunde și în orice vreme
Avem protecție de Sus
Nu sunt motive a ne teme
În complicatele probleme
Suntem cu Mirele Isus.

Ca pelerini spre sfânta Țară
Suntem de îngeri protejați
Căci ei mereu ne înconjoară
S-avem o viziune clară,
Să nu fim triști și-mpovorați.

Nu suntem singuri pe cărare
Prezența Cerului e-n noi
Primim tărie-n încercare
De este ger sau de-i dogoare
Sau când apar grele nevoi.

Oriunde și în orice clipă
Suntem spre Slavă îndrumați
Purtați pe-a crezului aripă
Divine gânduri se-nfiripă
Să nu fim dezorientați.

În orice stare și oriunde
Privim spre Țintă, spre Liman
Și bucuria ne pătrunde
Căci tihnă nu găsim niciunde
Numai în drum spre Canaan.

Zilnic se revarsă harul
Nicicând nu suntem orfani,
Nicicând nu e gol paharul
E-ndulcit în noi amarul
Nu ne temem de dușmani.

Pretutindeni ne-nsoțește
Duhul vieții ceas de ceas
Și răbdăm dumnezeiește
Când torentul ne izbește
Sau când e puțin în vas.

Oriunde și în orice vreme
Iubirea nu ne-a înșelat
În delicatele probleme
Nu sunt motive a ne teme
Căci EA din moarte ne-a salvat.

Darul sfânt nu-i raritate
Ci-i oriunde și oricând
Situații complicate
Vor primi ușurătate,
Vom merge spre Rai cântând.

George Cornici

26 Februarie

Măntuirea vine de la Domnul.” Iona 2:9

Mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu. Doar El poate trezi sufletul „mort în greşeli şi păcate” (Efeseni 2:1), şi doar El îl poate menţine în viaţa duhovnicească. El este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul” (Apocalipsa 1:8). „Mântuirea vine de la Domnul”. Dacă eu sunt credincios în rugăciune, Dumnezeu m-a făcut aşa. Dacă am daruri, Dumnezeu mi le-a dat. Dacă trăiesc o vinţă binecuvântată, este din cauză că El mă ţine în palmele Sale. Eu nu pot face nimic pentru mine, dacă Dumnezeu nu face nimic. Orice aş avea, aparţine Domnului. Dacă păcătuiesc, păcatul este al meu; dar dacă fac binele, este lucrarea lui Dumnezeu în întregime. Dacă am învins un vrăjmaş spiritual, este din cauză că Dumnezeu mi-a întărit braţul. Trăiesc o viaţă Consacrată în faţa oamenilor? Nu trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine. Sunt eu sfinţit? Nu m-am curăţat singur; Duhul lui Dumnezeu m-a sfinţit. Sunt despărţit de lume?

Pedepsele lui Dumnezeu m-au sfinţit spre binele meu. Am crescut în Cunoştinţă? Marele învăţător m-a învăţat. Toate bijuteriile mele au fost făurite de arta cerului. Am găsit în Dumnezeu toate lucrurile de care aveam nevoie, dar în mine nu am găsit decât păcat şi nefericire. „El este stânca şi ajutorul meu” (Psalmi 62:2, 6). Mă hrănesc eu cu Evanghelia? Evanghelia nu ar fi fost hrana mea dacă Domnul nu ar fi pregătit-o pentru sufletul meu şi dacă nu m-ar fi ajutat s-o găsesc. Trăiesc din mana care cade din cer? Ce altceva este mana decât Isus Christos însuşi, al cărui sânge îl beau şi cu al cărui trup mă hrănesc?

Primesc continuu noi puteri? De unde îmi adun tăria? Ajutorul meu vine de pe Colinele cerului. Fără Isus, nu pot face nimic. Asemeni unei ramuri care nu poate aduce rod dacă nu „rămâne în viţă” (Ioan
15:4), nici eu nu pot face nimic dacă nu rămân în El. Doamne, Invaţă-mă în această seară lecţia pe care a învăţat-o Iona în adâncuri: „Mântuirea vine de la Domnul”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

O promisiune dubla

22 noiembrie

Text: Psalmul 29

Domnul da tarie poporului Sau,
Domnul binecuvinteaza pe poporul Sau cu pace.

Psalmul 29:11

Psalmul 29 a fost numit „psalmul furtunos”. EI descrie ape
vijelioase, bubuitul tunetului, trosnetele flacarilor de foc, si
caderea marilor cedri ai Libanului. Apoi vine versetul 11. Este ca
un curcubeu in nori, o liniste dupa o furtuna – aducand pace si tarie
oamenilor lui Dumnezeu. Adevarul lui poate deveni o realitate in
marile crize ale vietii.

In 1555, Nicholas Ridley a fost ars pe rug din pricina ca-L
marturisise pe Cristos. In noaptea de dinaintea executiei, fratele
lui s-a oferit sa stea cu el in celula inchisorii pentru a-i fi alaturi si
a-l mangaia. Nicholas l-a refuzat spunand ca vrea sa se culce si sa
doarma linistit asa cum a facut-o intreaga viata. Deoarece cu-
nostea pacea lui Dumnezu, el s-a putut odihni in puterea mainilor
vesnice ale Domnului pentru purtarea Lui de grija. Si noi putem
face la fel!

Dumnezeu ne da putere in acele vremuri cand suntem slabi si
fricosi. El ne-o da in fiecare zi si in orice dificultate. Dumnezeu ne
da si pace care ne pazeste usa inimii in mijlocul marilor prapaduri
si incercari. Asa cum a spus Pavel in Filipeni 4:7, ea este pacea care
intrece orice pricepere.

Esti in dificulttii – divort, pierderea cuiva drag, o criza de natura
fizica sau psihica? Incredinteaz-o in mana Domnului. Vei avea
multe zile de incercare, dar El iti va da putere sa-ti continui drumul
si pace pentru a-ti mangaia sufletul. Cere-I aceasta promisiune
dubla din Psalmul 29:11, pentru a fi a ta. – P.R.V.

Cristos ne-a promis putere si pace

Cand carma o lasi in mana-I divina.

El poate din marea furtunii tenace,

Sa faca oglinda de pace senina.” – D.J.D.

Secretul pacii este
sa-I dai toate ingrijorarile tale lui Dumnezeu.

Painea zilnica

O mare comoară

De la ceruri se pogoară
O poruncă fiind comoară
Să nu las pacea să moară
Cuvintele să nu doară
Cuvântul inima-mi spală
Să o facă primăvară.

Tu ne-ndemni numai la bine
Pe supușii Tăi Stăpâne
Universul l-Ai făcut
Din nimic din neștiut.

Ți-am văzut pe înserat
Curcubeul inălțat
Știu că numai a Ta voie
Ne-a făcut curați prin Noe.

Practic lui suntem urmași
Ne vrei la păcat codași
Ne ceri Doamne-a fi umili
Bunătate ne inspiri
Și iubire în priviri.

Omul ce se umilește
În ai Tăi ochi Doamne crește
Nu rămâne efemer
Că-l vei ridica la cer.

Odat cu alți virtuoși
Nu cu lași și cu fricoși
Căci Tu le vei da tărie
Și trăire-n bucurie.

Celor ce singuri se-nalță
Și de rău nu se dezvață
Nu le dai veșnica viață
Și nu Te-or vedea la față.

Harul Tău coboară lin
Peste sufletul creștin
Care blând Ți s-a supus
Ca și Domnul său Isus.

Poate că-ntr-o dimineață
Vii să-mi dai a doua viață
In nestinsă bucurie
dar zic „voia Ta să fie”!


Moldovan Pavel

Atracţia lucrului interzis

Text: Genesa 2:15-17; 3:1-6

Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit… A luat deci din rodul lui şi a mîncat… Geneza 3:6

Se povesteşte că un băieţel era în îngrijirea unei fete de casă. Cînd acesta a văzut o vază frumoasă expusă în vitrina din cameră, a cerut-o. Fiind refuzat, a început să plîngă, să strige şi să lovească cu piciorul. Mama, care se afla alături, auzind gălăgia, a intrat în cameră să vadă care este problema. Luînd copilul în braţe, i-a spus: „Ce doreşti, dragul mamei?” Copilul a arătat spre vaza din vitrină şi mama i-a dat-o. Dar acest lucru nu l-a satisfăcut şi curînd a început să plîngă din nou. „Ce mai doreşte acum scumpul meu băieţel?” a întrebat mama. „Vreau -Vreau!” a spus băieţelul printre sughiţuri, „Vreau tot ce nu am voie să am!” Dorinţa lucrurilor de dincolo de posibilităţile noastre nu este numai a copiilor rău crescuţi. Ea reflectă o tendinţă a noastră, a tuturor, ce-şi are originea la începuturile istoriei umane.

Fructele „pomului cunoaşterii binelui şi răului” au fost interzise, şi este posibil că tocmai faptul acesta i-a intensificat atracţia.Cînd, în calitate de creştini, încercăm să trăim în acord cu principiile biblice, ne dăm seama că multe dintre practicile şi atitudinile obişnuite ale societăţii de azi trebuie respinse. Dar tocmai acest lucru alimentează flacăra dorinţelor. Iată de ce este important să cunoaştem voia lui Dumnezeu, să identificăm momeala diavolului şi să ne împotrivim ispitei. Aşa că „întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Imbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept uneltirilor diavolului” (Efeseni 6:10, 11). Atenţie la atracţia lucrurilor intrezise! R.W.D.

Cu viciul plăcerilor de moarte
încearcă lumea să mă amăgească,
Şi cu sordidele-i comori deşarte
Vrea sufletul să-mi otrăvească. 
  –     Montgomery

Nu te uita cu coada ochiului la ispită,
în timp ce te rogi să nu cazi în ea.

Convertirea continuă

„Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi…” ( Matei 18:3)

Aceste cuvinte ale Domnului se referă la convertirea noastră iniţială, dar noi trebuie să ne convertim continuu, în toate zilele vieţii noastre, trebuie să ne întoarcem mereu la Dumnezeu ca nişte copilaşi. Dacă ne încredem în inţelepciunea noastră în loc să ne încredem în Dumnezeu, vom da naştere unor consecinţe pentru care Dumnezeu ne va trage la răspundere. De îndată ce trupurile noastre ajung în situaţii noi, prin providenţa lui Dumnezeu, trebuie să avem grijă ca viaţa noastră naturală să se supună călăuzirii Duhului lui Dumnezeu. Faptul că am făcut aceasta o dată nu este o dovadă că o vom face din nou.

Atitudinea vieţii naturale faţă de cea spirituală trebuie să fie aceea a unei convertiri continue şi acesta este un lucru împotriva căruia obiectăm atât de des. In orice situaţie suntem puşi, Duhul lui Dumnezeu rămâne neschimbat şi mântuirea Lui rămâne nezdruncinată, dar noi trebuie să ne îmbrăcăm cu „omul cel nou”.

Dumnezeu ne socoteşte răspunzători pentru fiecare ocazie în care refuzăm să ne întoarcem la El; motivul refuzului nostru este încăpăţâ­narea. Dumnezeu trebuie să domnească în noi şi nu viaţa noastră naturală.Faptul că nu vrem să ne convertim continuu este o piedică în creşterea vieţii noastre spirituale. Există în viaţa noastră bariere de încăpăţânare, unde mândria noastră aruncă dispreţ asupra tronului harului lui Dumnezeu şi strigă; „Nu vreau!” Noi zeificăm indepen­denţa şi încăpăţânarea şi le dăm nume greşite. Ceea ce Dumnezeu numeşte slăbiciune încăpăţânată, noi numim tărie de caracter. Sunt părţi întregi din viaţa noastră care n-au fost încă supuse; ele pot fi supuse numai prin această convertire continuă. Încet, dar sigur, putem câştiga întreaga noastră fiinţă pentru Duhul lui Dumnezeu.

Oswald Chambers

Cuvântul

Cuvântul Tău e candelă în noapte
Și o lumină pe cărarea mea.
Îmi dă tărie să merg mai departe
Când tremurând gem sub povara grea.

Cuvântul Tău e mana dimineții,
Care hrănește azi sufletul meu.
Ținut curat în anii tinereții,
A fost o, Doamne, de Cuvântul Tău.

Cuvântul strâns în inima, veghează
Pe cale ca să nu păcătuiesc.
Alungă teama, ține mintea trează,
Și mă îndeamnă să mă pocăiesc.

Când ai rostit Cuvânt, a luat ființă,
Și când ai spus: „Să fie”! A și fost.
Iar noi pricepem asta prin credință,
Că tot ce ai făcut, are un rost.

Cuvântul întrupat, mi-a adus viață,
Căci a murit pe cruce-n locul meu.
A înviat și s-a ‘nălțat în slavă,
Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Cuvântul Sfânt e viu și lucrător
El judecă simțirile și gândul.
Iar când se va sfârși ce-i trecător
Tot ce va rămânea, va fi CUVÂNTUL.

Dany Căpătan