Perspectiva

Atunci cand nu pot sa-nteleg de ce durerea
Atat e de coplesitoare, de fierbinte,
Cand intristarea se-ntalneste cu tacerea,
Si inaintea Ta raman fara cuvinte,
Cand nu pot deslusi cararea inainte
Prin ceata care imi impiedica vederea,
Te rog sa intaresti credinta mea, Parinte,
Si-atunci cand obosesc sa-mi innoiesti puterea.

Adu-mi aminte ca umblarea prin credinta
Nu-nseamna sa-nteleg, ci sa ma-ncred in Tine,
Ca-nfrangerea Tu o transformi in biruinta,
Ca raul ce-l ingadui e, de fapt, spre bine,
Ca dupa negura sunt zarile senine;
Chiar daca astazi ochii mei vad suferinta,
Indreapta-mi inima spre slava care vine,
Cand se va implini a Ta fagaduinta.

„Acum, fireste, nu putem vedea lumina soarelui care straluceste in dosul norilor, dar va trece un vant, si-l va curati; de la miaza-noapte ne vine aurora.” Iov 37:21,22a.

Anca Winter  

Ajunge, furtună!

Îmi pare că cerul închis e, de plumb,
Că rugile mele la Domnul n-ajung,
Și sufletul meu este gol și pustiu
În juru-mi e beznă iar ceasu-i târziu. .

Tăcerea mă doare și-aștept un răspuns:
-Uitat-ai, o, Doamne ce-odată mi-ai spus? …
Uitat-ai Stăpâne ce-odat’ mi-ai promis? …
Speranțele toate aproape s-au stins…

Când nu știu o cale din groapă să ies,
Când sufletul meu voia Ta n-a-nțeles,
Când totul îmi pare ruinei sortit
Mai pot eu spera să pot fi izbăvit?

Mai pot eu, Isuse, spre cer să privesc
Când văd doar furtună și nori ce tot cresc
Și cresc tot mai mult, înspre mine grăbind
Ființa să-mi piardă, amarnic lovind?

Sau poate, Stăpâne, prin beznă și ger
Degrab’ vei trimite un înger din cer
S-aducă salvare și pentr-un sărman
Ce-n groapa pieirii-i departe de han?

Ar fi minunat, oh, ar fi prea frumos
Să spui pentru mine, iubite Hristos:
-Ajunge, furtună, căci el e al Meu!
Să fie de-acuma doar pace, mereu!

Emanuel Hasan 

Ce urmează dupa tăcerea lui Dumnezeu?

„Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul in care era.”

Ioan 11:6

Ţi-a încredinţat Dumnezeu o perioadă de tăcere din partea Lui – o tăcere plină de înţeles? Tácerile lui Dumnezeu sunt răspunsurile Lui! Gândeşte-te la acele zile de tăcere absolută in casa din Betania! Există ceva asemănător acelor zile in viaţa ta? Poate Dumnezeu sa-ţi încredințeze aşa ceva sau încă ceri un răspuns vizibil? Dumnezeu îţi va da binecuvântările pe care le ceri, dacă nu vrei să mergi mai departe fără ele, dar tăcerea Lui este semnul că El te duce la o înţelegere minunată a Lui. Te plângi înantea lui Dumnezeu pentru că n-ai primit un răspuns clar?

Vei descoperi că Dumnezeu ţi-a încredinţat, in modul cel mai personal cu putinţă, o tăcere absolută, nu a disperării, ci a bucuriei. pentru că El a văzut că poţi primi o revelaţie şi mai mare. Dacă Dumnezeu a ales să tacă laudă-L deoarece El te introduce în marele curs al scopurilor Lui. Momentul de arătare a răspunsului ţine de suveranitatea lui Dumnezeu. Timpul nu contează pentru Dumnezeu. O vreme poate că ai spus – L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea pâine şi El mi-a dat o piatră!”. Nu este aşa. Iar astăzi descoperi că El ți-a dat pâinea vieţii.

Un lucru minunat privitor la tăcerea lui Dumnezeu este acela că te molipseşti de liniştea Lui şi ajungi să fi plin de încredere – “Ştiu că Dumnezeu m-a auzit”. Tăcerea Lui este dovada că te-a auzit. Cit timp trăieşti cu ideea că Dumnezeu te va binecuvânta răspunzându-ţi la rugăciune, El o va face, dar nu-ţi va da niciodată harul tăcerii Sale. Dacá lsus Cristos te aduce la înţelegerea faptului că rugăciunea are ca scop glorificarea Tatălui Său, El îţi va da primul semn al prieteniei Sale – tăcerea.

Oswald CHAMBERS

Ce urmează dupa tăcerea lui Dumnezeu?

„Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul in care era.”

Ioan 11:6

Ţi-a încredinţat Dumnezeu o perioadă de tăcere din partea Lui – o tăcere plină de înţeles? Tácerile lui Dumnezeu sunt răspunsurile Lui! Gândeşte-te la acele zile de tăcere absolută in casa din Betania! Există ceva asemănător acelor zile in viaţa ta? Poate Dumnezeu sa-ţi încredințeze aşa ceva sau încă ceri un răspuns vizibil? Dumnezeu îţi va da binecuvântările pe care le ceri, dacă nu vrei să mergi mai departe fără ele, dar tăcerea Lui este semnul că El te duce la o înţelegere minunată a Lui. Te plângi înantea lui Dumnezeu pentru că n-ai primit un răspuns clar?

Vei descoperi că Dumnezeu ţi-a încredinţat, in modul cel mai personal cu putinţă, o tăcere absolută, nu a disperării, ci a bucuriei. pentru că El a văzut că poţi primi o revelaţie şi mai mare. Dacă Dumnezeu a ales să tacă laudă-L deoarece El te introduce în marele curs al scopurilor Lui. Momentul de arătare a răspunsului ţine de suveranitatea lui Dumnezeu. Timpul nu contează pentru Dumnezeu. O vreme poate că ai spus – L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea pâine şi El mi-a dat o piatră!”. Nu este aşa. Iar astăzi descoperi că El ți-a dat pâinea vieţii.

Un lucru minunat privitor la tăcerea lui Dumnezeu este acela că te molipseşti de liniştea Lui şi ajungi să fi plin de încredere – “Ştiu că Dumnezeu m-a auzit”. Tăcerea Lui este dovada că te-a auzit. Cit timp trăieşti cu ideea că Dumnezeu te va binecuvânta răspunzându-ţi la rugăciune, El o va face, dar nu-ţi va da niciodată harul tăcerii Sale. Dacá lsus Cristos te aduce la înţelegerea faptului că rugăciunea are ca scop glorificarea Tatălui Său, El îţi va da primul semn al prieteniei Sale – tăcerea.

Oswald CHAMBERS

Când se lasă liniștea de seară

Când se lasă liniștea de seară
Iar tăcerea cuprinde pământul…
Gândul în taină îmi zboară
Spre-Acel ce-mi pătrunde și gândul.

Spre-Acel ce-a creat universul,
Spre-Acel ce-i Stăpân peste toate.
În El se cuprinde cuprinsul,
Suveranul, Stăpân, dar și Tată.

Tăcerea-mi pătrunde ființa senină,
Căci vorba rostul nu-și are.
Când simți că te-atinge mâna Divină,
Iar sufletu-ncepe să zboare …

În sacra tăcere de seară
Când ruga zboară spre cer,
Simți cum îți cade povara,
Un gingaș fior împletit cu mister.

Simți mâna de Tată ce-alină durerea,
Simți șoapta duioasă ce mângâie lin,
Cuvântul Lui sfânt ce umple tăcerea
Cu pace, speranță, nădejde, destin …

Ana Onofrei

Ce clipă grea…

Ce clipă grea, ce crudă zbuciumare
să fii trântit de unii la pământ,
iar alţii să te calce în picioare
şi tu să stai să fii de toţi înfrânt!

Să fii făcut asemeni cu nimicul,
mai mic decât o slugă la stăpân;
din praf doar ochii să-ţi ridici spre altul
şi să-l priveşti cu sufletul senin.

Să preţuieşti mai mult o umilinţă
decât o înălţare de un ceas
că trecătoare-i slava care-nalţă
pe omul muritor pe-al lumii tas.

Să nu arunci cuvintele mâniei
spre-acei ce ne’nţelept te asupresc;
să nu laşi limba ta pradă furiei!
Tăcerea e un giuvaer ceresc.

Să nu te-ascunzi sub masca falsităţii
a celor ce cu numele îşi spun
că sunt creştini, slujesc Divinităţii,
dar faptele sunt trestie şi fân.

Să pui ‘naintea ta pe cel ce-ţi este
prieten drag ori frate, chiar duşman;
folosul lor îl caută în toate
şi vei vedea că nu slujeşti în van!

Să cauţi să te porţi cu simplitate,
nu în veşminte scumpe fel de fel.
Să-ţi fie hainele mereu curate;
le spală-n sângele cel sfânt, de Miel.

Să te păstrezi smerit şi blând în viaţă
chiar dacă simţi ades că eşti prea jos.
Mândria dacă-i masca de pe faţă,
o leapădă, că nu ţi-e de folos!
Madi Francu

Noaptea durerii

Isi tesea tacerea noptii
Panza neagra prin maslini,
Iar pe infinitul boltii,
Palid palpaiau lumini.

De cand timpul prins in ore
Toarce firul inceput,
Nopti mai pline de durere
Decat asta n-a avut.

Si oricate se vor strange
In noian de luni si ani,
N-or mai auzi cum plange
Un Isus in Ghetsimani.

Zboara-un inger cu solia
Printre astrii in vesnic mers –
Sa anunte batalia,
Cea mai gra din univers.

De pe tot cuprinsul firii
Din hotar pana-n hotar,
Toata vina omenirii
CuIsus,rge-acum intr-un pahar.

Iadul isi arata coltii –
Lupta se va da in duh,
Fluturau marama mortii
Mii de demoni prin vazduh.

Picura in stropi durerea
Chipului schimonosit.
Glasul Lui spargand tacerea
Striga, striga ingrozit:

„Tata de e cu putinta
Fa sa treac-acest pahar,
De nu, fie a Ta vointa
Il voi bea, desi-i amar!”

Si-a baut Isus paharul
Plin cu moartea lumii-ntregi
Si-a urcat Isus calvarul
Pentru tine, intelegi?

Petru Dugulescu

De fapt…

De fapt, tăcerea uneori
Mai tare-i ca vorbirea
S-o prețuim frați și surori,
Să ne-arătăm iubirea.

De fapt, mergând spre Paradis
Vedem de-aici splendoarea,
Vedem ce Tatăl ne-a promis
(Și forma și culoarea)

De fapt, în noaptea de dureri
Conecția-i mai tare
Lumina sfintei Învieri
Ne-aduce-nviorare.

De fapt, din rănile ce-apar
Răsar mărgăritare
Dintr-un eveniment precar
Rezultă-ncredințare.

De fapt, o cruce o purtăm
Știind ce reprezintă,
De humă ne îndepărtăm
S-atingem sfânta țintă.

De fapt, aducem la altar
Ce inima ne spune
Să dăm preasfântului Tâmplar
Preasfântă-nchinăciune.

George Cornici