tacere
Apartin lui Isus
Betania Worship Dublin
Suntem vinovaţi
Suntem vinovaţi de tăcere,
De rugi ce-am uitat să-nălţăm,
De prea mult huzur şi plăcere,
La care cu greu renunţăm.
Suntem vinovaţi de-o lumină
Ce moare încet, sub obroc,
Uleiul în vas se termină
Şi n-avem ce pune în loc.
Suntem vinovaţi de mândrie,
Emitem pretenţii de „zei”,
Dar, fără divina tărie,
În duhul rămânem pigmei.
Suntem vinovaţi şi de lene,
Că nu-şi mai dă nimeni silinţa,
Cu scuze abile, viclene
Mereu ne-adormim conştiinţa.
Suntem vinovaţi de-ncălcare
A celor mai sfinte precepte,
Acum preferăm răzbunarea,
Iertarea şi mila… s-aştepte!
Suntem vinovaţi de-mpietrire
Şi singuri pe noi ne-osândim,
Uitat-am de mult de smerire,
Cu false valori ne-amăgim.
Suntem vinovaţi de credinţa
Ce-i moartă în noi, în prea mulţi,
Apatici privim suferinţa
Atâtor flămânzi şi desculţi…
Suntem vinovaţi fiindcă somnul
În mreaja tihnirii ne-a prins,
Aproape la uşă-i chiar Domnul,
Iar focul în candelă-i stins…
Suntem vinovaţi, ştim prea bine,
E vremea căinței, o știm!
Prea mult harul nu va mai ţine,
O clipă să nu şovăim!
Poartă-ți crucea ca Isus
„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” Matei 16:24.
Poartă-ți crucea în tăcere, cere răbdare s-o duci
Nu te pierde în durere, când drumul spre Casă-l urci.
Poartă-ți crucea cu iubire, și iubește cu jertfire
Jertfește-te ca Isus până ai să ajungi sus.
Poartă-ți crucea cu tărie, harul Lui îți e îndeajuns
Să ai în suflet armonie, pacea dulce din Isus.
Poartă-ți crucea în lumină, stai sub candela Scripturii
Când tenebre au să vină, stai sub paza rugăciunii.
Poartă-ți crucea în dreptate căci dreptatea ta-i Isus
Iubește-L până la moarte fiindcă te-a iubit nespus.
Poartă-ți crucea în răbdare să aduci rod răbdător
Tatăl te va curăți să-I fi vas folositor.
Poartă-ți crucea în libertate, nu fii robul nimănui
Fii liber de-orice păcate, glorios spre cer să sui.
Poartă-ți crucea în credință, crede și nădăjduiește
Steagul sfânt de biruință Domnul ți-l făgăduiește.
Pot totul în Hristos
Referințe
Când ești mereu în grea durere
Și toate parcă merg pe dos,
Tu ai în Carte-o mângâiere,
Proșterne-te și zi-n tăcere:
Pot totul în Isus Hristos!
Ți-e îngrădită-aici viața,
Adeseori, ești furios
Că-i prea înaltă fortăreața…
O, înspre cer ridică-ți fața
Zicând: pot totul, în Hristos!
Nu te uita că ești firavă
Iar cel din dreapta-i sănătos,
Din ceru-albastru plin de slavă,
Ascultă-o voce-așa suavă:
-Poți totul, în Isus Hristos!
Te simți fără putere-n tine
Când alți-au pasul grațios?
Nu te uita doar la ruine,
Cin’ te-a creat, știe prea bine
Că tu… poți totul în Hristos!
Chiar de aici, ești dat de-o parte
Răbdând în duhul, dureros,
Ești fiu ceresc, ai demnitate,
Te-așteaptă-n cer comori, palate…
Doar tu… poți totul în Hristos!
Asculți cu teamă când spun alții
Că-s boli, războaie, ești fricos?
Tu ai Duh Sfânt- cerești vibrații-
Vei fi ‘nălțat spre alte spații
Când spui: pot totul în Hristos!
La El, toate sunt cu putință,
E Dumnezeul credincios,
Prigoane când te amenință,
Ridică steag de biruință
Strigând: -Pot totul în Hristos!
Da, știu, te-acuză de cei din casă
Ești umilit, ții capu-n jos…
Dar într-o zi, spre-o altă viață
Puterea Duhului te ‘nalță,
Doar tu… ești totul în Hristos!
Cântă chiar și-n adânc de mare,
Aruncă-ți straiul zdrențăros,
Vine a ta eliberare
Cu nesfârșita sărbătoare
Când vei fi una cu Hristos!
Prieten drag, o, sus privirea
Tu ești un suflet prețios,
Chiar dacă doare șlefuirea,
Primești în ceruri strălucirea
Să fii asemeni Lui Hristos!
Nu-ți arde-n piept un dor de-acasă,
De-o viață-n trupul glorios?
Când Cel ce-a spus că nu te lasă
Îți pune-n păr cununa-aleasă,
Să fii… mireasa Lui Hristos!
Nu mai e mult, cu toți vom trece
Bogat, sărac, urât, frumos…
Dar cel ce pân’ la capăt duce
Cu bucurie a sa cruce
Ajunge-n brațul Lui Hristos!
Prieten care rabzi, mai rabdă,
Jertfirea ta-i cu bun miros
Fii spicul plin, cu multă roadă,
Mai trage în ogor o brazdă
Cântând: pot totul în Hristos!
Durere, tacere
Durere… , tacere… , despartire… , si moarte.
Oare cum as putea sa merg mai departe,
Cand deznadejdea in inclestare ma tine
Si nu mai e nimeni sa stea langa mine?
Cand infranta in drum mi-este toata puterea
Si parca-n zadar mai astept mangaierea?
Imi este sufletul gol, zdruncinat, si-obosit,
Si timpul dintr-o data in loc s-a oprit.
Durerea ce o simt e asa de amara,
N-am stiut ‘nainte cat poate sa doara;
De-as putea sa o sap cu priboiul in stanca,
Ca parca-i prea mare, si prea e adanca…
Dar a mai ramas ceva ce ma face sa sper,
Ceva ce ma face sa privesc catre cer:
Eu stiu ca Rascumparatorul meu este viu,
Bunavointa Lui ma-nconjoara, o stiu,
Si cand pe nori cu splendoare Se va arata,
Desi inlacrimati, ochii mei L-or vedea.
Sufletul meu tanjeste si suspina de dor,
Cand acasa ajuns, n-oi mai fi calator;
Cand cararea tristetilor va fi la sfarsit,
Ma voi desfata privindu-I chipul iubit,
Si duiosia din ochii-I va inlatura
Amintirea durerii din inima mea.
Inspirata din Iov 19:23-27.
Pierdut din cauza tacerii!
7 noiembrie Text 1Petru 3:8-17
„Si cum vor crede in Acela, despre care n-au auzit?„
Romani 10:14
Am citit despre un proces pierdut din cauza tacerii unui avocat.
Distinsul avocat Samuel Hoar (1778-1856), era avocatul apa-
rarii. Cand i-a venit randul sa prezinte cazul, el a spus juriului ca
faptele in favoarea clientului sau erau atat de evidente incat de-
monstrarea lor ar fi o insulta la adresa inteligentei lor. Juriul s-a
retras pentru deliberare si s-a intors numai dupa cateva minute cu
verdictul vinovatiei inculpatului. Samuel Hoar a fost uimit! „Cum
ati putut ajunge la un asemenea verdict?” a intrebat el. Presedin-
tele juriului a spus: „Am cazut de acord cu totii ca daca s-ar fi putut
spune ceva in legatura cu acest caz, tu ai fi spus. Dar din moment
ce n-ai prezentat nici o marturie a nevinovatiei sale, am decis sa-l
declaram vinovat”. Tacerea a pierdut un proces.
Cat de des pierdem ocazia de-a vorbi despre Cristos, pentru ca
tacem. Cei ce au nevoie sa auda Evanghelia pot trage concluzia ca
mantuirea nu este atat de importanta pentru a vorbi despre ea.
Ganditi-va numai la colegii de lucru sau la vecinii care stiu despre
noi ca suntem crestini. Cum interpreteaza ei tacerea noastra despre
Cristos? Nu se asteapta ei sa le vorbim despre El? Ei ar putea sa ne
spuna: „Am fost de acord ca daca s-ar fi putut spune ceva despre
Cristos, ne-ati fi spus. Dar din moment ce nu ati prezentat nici o
marturie in favoarea Sa, am decis sa-L respingem”.
Petru ne sfatuieste: „Fiti intotdeauna gata sa raspundeti oricui
va cere socoteala de nadejdea care este in voi” (1 Petru 3:15). Sa
vorbim intotdeauna despre El – chiar si cand nu suntem intrebati.
– R.W.D.
„Este viata ta o binecuvantare?
Vorbesti de Domnu-ti minunat?
Ai vorbit de cer, de salvare,
Acelora din moarte si pacat?” – Smyth
„Mantuirea poate veni in tacere,
dar nu trebuie sa tacem despre ea.„
Painea zilnica
Să-L chemi
Să-L chemi și s-aștepți ajutoru-n tăcere;
De porți vreun jug pe grumaz să nu plângi,
Te roagă fierbinte și mila I-o cere,
Dar propria vrere-naintea-I să-ți frângi!
În barca ta cheamă-L când vântul și marea
Îți stau împotrivă și-i greu să vâslești,
Când nori plumburii îți întunecă zarea
Și nu vezi limanul, oricât te trudești…
Mai cheamă-L pe Domnul și-n ceasul din noapte,
Când nu ai Lumină și focul e stins,
Prea des pleci urechea la vitrege șoapte,
Iar duhul tău geme și zace învins.
Să-L chemi când îți pare povara nedreaptă,
Când singur duci crucea și spinii și-amarul,
Când frații trădează, știind ce te-așteaptă
Și nu-i vis urât, aievea-i coșmarul…
Să-L chemi cu privirea spre cer ațintită,
El vede și ceea ce nu-i la vedere,
E-aproape de inima frântă, zdrobită,
El poate să-ți dea înnoită putere!
Olivia Pocol
Fii gata sa depui marturie
Text: Exod 4:10-17
„Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus.„Exod 4:12
Moise era în pustie de 40 de ani cand l-a chemat Dumnezeu, să fie purtătorul Lui de cuvant înaintea lui faraon. Poate simţea că nu se mai putea exprima cu uşurinţă în limba egipteană, de aceea I-a spus lui Dumnezeu: „…eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară”. Moise ar fi trebuit să ştie că oricine este trimis de Dumnezeu, va fi şi împuternicit de El. Domnul a spus: „Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta”. Dumnezeu nu caută elocvenţă ci bunăvoinţă.
W.G. Blaikie a spus în cartea sa: „Viaţa lui Livingstone”, că atunci cînd David Livingstone, care era student, a fost pus să predice la Stanford Rivers, s-a ridicat la amvon şi a uitat complet ce urma să spună. Cu toate că acest incident însemna pentru mulţi sfarşitul vorbitului în public, David Livingstone a ştiut că nu trebuie să se dea bătut. Cand Dumnezeu l-a chemat să fie misionar, a fost gata de drum. Mai tarziu a scris: „Sunt încă un predicator slab şi mă exprim greu; şi unii spun că dacă ar şti că voi predica eu, nici măcar nu ar intra în biserică”.
Livingstone a devenit un misionar credincios, iar cand a murit, presa a scris cuvinte mari de elogiu despre el: „El n-are nevoie de un epitaf prin care oamenii să-l aprecieze, deoarece munca sa este cunoscută; el a trăit şi a murit pentru binele altora – fie aceasta faima sa; fie ca marmora să se sfărame: acesta este Piatra-vie!” (Living-stone înseamnă piatră vie. n.tr.)
Adeseori rămanem în tăcere atunci cand Dumnezeu ne trimite să spunem despre harul Lui altora. Spunem şi noi că „nu avem o vorbire uşoară,” dar dacă mărturisim, ceea ce a făcut Domnul pentru noi, El va binecuvanta mărturisirea noastră. – H.G.B.
„Tu care porţi în gura ta Cuvantul
Şi-ndemnul spre mai bine şi frumos,
O, nu uita că pilda ta-i avantul
Spre-o slujbă mai curată lui Cristos.” – Traian Dorz
„Dacă avem Cuvantul lui Dumnezeu în mintea noastră, El poate pune cuvinte potrivite în gura noastră„
Painea zilnica
În Ghetsimani la rugăciune!
După Cina cea de taină
Spre Ghetsimani ei au plecat
Isus cu a smereniei haină
Pe genunchi s-a aplecat.
Cu ai Săi ucenici s-a dus
Le-a cerut să-l însoțească
Deoparte să stea, le-a spus
Le-a spus, să nu ațipească.
Să se roage, să vegheze,
Până El va fi venit
Să doarmă, să nu cuteze
Căci nu-i vremea de dormit.
Isus era trist, mâhnit
De toate ce-l aștepta
Pe genunchi stătea smerit
Și Tatălui se ruga.
De-ar putea să îndepărteze
Osânda ce avea să vie
Asupra Lui să vegheze
Însă voia Sa să fie.
Când Isus a revenit
Ucenicii Lui, dormeau
Pe toți din somn i-a trezit
I-a mustrat că nu vegheau.
Așa cum i-a îndemnat
Când s-a dus la rugăciune
Ce le-a spus n-au ascultat
Din nou la veghe îi pune.
Și din nou El s-a rugat
Paharul să nu îl bea
Dar răspuns n-a căpătat
Tatăl nu îi răspundea.
Când s-a întors iarăși dormeau
Din nou Domnul i-a mustrat
S-au plâns ca nu rezistau
Căci de veghe ar fi stat.
Ei nu aveau alt răspuns
Căci Duhul zelos era
Dar trupul era răpus
Oboseala-i învingea.
Isus iarăși i-a îndemnat
Să vegheze în tăcere
De trei ori El s-a rugat
Dar din Cer nimic, tăcere.
N-a primit nici un răspuns
De la Tatăl, Dumnezeu
Se va împlini ce-a spus
Orișicât ar fi de greu.
Va împlini ce a promis
Calvarul îl va răbda
Va fi cum Tatăl a spus
El se va sacrifica!
Dumnezeu e în control 