Susur bland

Cum stăteam căzut pe gânduri
Şi priveam la focul pâlpâind,
Aud deodată afară un vuiet, ca de vânturi,
Şi-n inimă-mi străbate-un susur blând.

Tremurând, şi plin de frică
Mă întreb, ce o fi oare?
De pe ochi, un văl mi se ridică,
Şi-aud în inimă, bătăi uşoare.

Cine eşti, ce vrei cu mine?
Mă trezesc eu întrebând…
Astăzi, vreau ca să cinez cu tine!
Îmi răspunde un glas, atât de blând.

De Mă laşi să intru-n casă
Am, să-ți dau o veste bună,
Cu Mine-n veci vei sta la masă
Ne vom bucura-mpreună.

Aduc cu Mine multă pace
Şi ca o ploaie în pustie,
Din inima ta, Eu voi face
Să curgă un râu, de apă vie.

Dar ce vreau, să-ţi dau Eu ţie
Este mult mai preţios
Vreau să ai, un strop de sânge
De pe crucea lui Hristos.

Auzind eu toate aceste
Dau în casă să-L primesc
Stai, mai am ca să îti dau o veste!
Mai vreau ceva, să îţi vorbesc…

Vreau sa şti, pe această cale,
Vei vărsa şi multe lacrimi
Pe lungul drum al vieţii tale,
Vei avea dureri şi patimi.

De vrei, ca să-Mi slujeşti Mie,
Să lucrezi în via Mea! ?
Întregul iad o să te ştie
Şi va lupta-mpotriva ta,

Urât vei fi, de lumea toată.
Din pricina Mea, prigonit
La fel am fost şi Eu odată,
Pentru ca mult, te-am iubit.

Trudind din greu, pe calea Mea,
Mereu spre Golgota să urci.
Atunci, când cruce-ţi va fi grea,
Eu te voi ajuta s-o duci.

Voi fi cu tine între valuri,
Cu Mine, vei putea să-nvingi.
La dreapta-Mi o sa fii de-a pururi,
De vrei, cu Mine ca să mergi.

Astăzi, dacă auzi glasul Meu,
Deschide uşa pentru Mine.
Şi-n ziua cea măreaţa, Eu,
Voi deschide cerul, pentru tine.

Daniel Borgovan 

Aștept sfârșitul răului

Aștept din ceruri un cuvânt,
Aștept să simt al verii vânt.
Aștept al ploii strop curat
Să-nvie sufletul uscat.

Aștept să văd lumina-n zori
Cum risipește negri nori,
Îmbrățișarea ei de vis
Cum înviorează câmp întins.

Aștept ca roua de cristal
Să se reverse dulce-n val,
Să spele-al florilor veșmânt
Ce-a fost lovit și ars de vânt!

Un susur blând de sfânt izvor,
Al luncii glas odihnitor,
S-alunge veșnic tot ce-i rău:
Al urii glas și tronul său!

Aștept dar clipa când Isus
Își va răpi oștirea sus!
Și vreau, cu orice chip, și eu
Să merg în cer cu Dumnezeu!

Emanuel Adrian Vlaicu

Va veni o Primăvară

În visul meu au răsărit narcise
Și cred că va veni iar, primăvara,
S-or slobozi miresmele închise,
Căci ghețurile-și vor retrage gheara.

Un ghiocel, în cercetare iese,
Își scutură din creștet briliante,
În urmă-i vor valsa culori alese,
Pe-un susur de izvoare înviate.

Din mâna Lui potirul iar îl varsă
Același Creator dintotdeauna,
Să înverzească iarba de mătasă,
Să-i împletească lutului, cununa.

Tot ce-n răbdare mișună sub gheață,
În doruri arse după Raza sfântă,
Va înflori din muguri de Speranță,
Ca o mireasă în haina de nuntă.

În visul meu au răsărit narcise
Și cred că va veni o Primăvară
Cu binecuvântările promise,
În minunata, veșnica mea Țară.

Ana Haz

O, Tată, cum e Slava?

O, Tată, cum e Slava Ta?
E-un foc preasfânt care-ar putea
Să ardă totu-n cale?
Și chiar de-ar fi un rug nestins
Eu tot doresc să fiu cuprins
De focul Slavei Tale…

A spus odată un proroc
Că-i fum și abur la un loc
Când Slava Se pogoară;
Că serafimii își ascund
În aripi fețele strigând
Doar „Sfânt!” și se-nfioară.

Sau poate Doamne, Slava Ta
E-un susur blând care nu vrea
Să rupă-o trestie frântă…
Dar chiar de-ar fi și foc, arzând
Și susur neștiut de blând,
Arată-mi Slava-Ți Sfântă…!

Manescu Mihaela

Când…

Când bate furtuna în barca vieţii tale,
Când valurile se ridică pline de ură,
Să nu uiţi niciodată că Isus, pe mare,
A poruncit furtunii zicând: Taci! Fără gură!

Când boala te apasă tot mai tare,
Când suferinţa ta e mare de nespus,
Să nu cazi niciodată-n disperare
Înalţă o rugăciune spre medicul Isus.

Când gânduri negre te frământă,
Când inima-ţi suspină tot mai greu,
Să nu te laşi învins de diavolul în luptă
Tu mergi tot înainte căci eşti cu Dumnezeu!

Când ai necazuri multe-n viaţa ta,
Când vine peste tine-al încercării ceas,
Tu strigă către Domnul. Nu uita,
E singura speranţă care ţi-a rămas!

Când în preajma ta auzi un susur blând,
Când cugetul te-ndeamnă să priveşti în sus,
Aşteaptă cu răbdare-n rugăciune stând,
Căci vine-n cercetare Slăvitul Domn ISUS!

Ioan Chiuzan

Când sufletu-ți se tânguia

Ref.1Împ.19,3-17

Când sufletu-ți se tânguia zdrobit de val și încercare
Și căutai un braț întins…o îmbrățișare pe pământ,
Nu s-a găsit vreo slugă sfântă ce să-ți adie o îmbărbătare.
Dar te-a cuprins din necuprins tot Focul sacrului Cuvânt
Încredințându-ți taine noi și har mirific în lucrare…

Când te înghițea cu lăcomie amaru-adânc al întristării
Aproape, nimeni nu ți-a fost spre-ați răcori mâhnirea.
Un Vânt cutremura suspinul,  `nălțat la Tronul îndurării
Și despica și munți și stânci pentru-ați trezi uimirea,
Să-apuci din nou, încrezător, pe calea aspră a lucrării…

Când disperarea te frângea-n pustiu, cu cleștele în sine,
Sperai un gest subtil suflat din purtătorii de lumină
Dar toți aceștia erau seci de-avânt și calități divine…
Dar Dumnezeul tău iubit n-a întârziat deloc să vină
Cu „susur blând, subțire”…în suflet viață să-ți lumine.

Nu-i nimenea nicicând aproape, așa cum este El de tine,
Și nimeni nu-i să cerceteze, ca El, nevoia ta adâncă
Și-apoi la inimă-ți să vină, cumplita sete să-ți aline,
Să te atingă și să-ți zică: „Te scoală-acum, ia și mănâncă…”
Doar Domnul te ridică…acum aici și mâine-n slăvi divine!

06/08/2016*Ioan Hapca

Se aude un glas

Se aude un glas din veșnicie
Un glas ce-ajunge păn la noi,
Un glas ce aduce bucurie
Celui ajuns în mari nevoi.

E glasul ce-a chemat lumina
Și soare, lună, galaxii,
E glasul care din țărână
Creat-a tot ce este viu.

E glasul care a zis să fie
Și de îndată au apărut,
Tot ce vedem astăzi în lume
Și nu erau de la inceput.

E glasul care în grădină
Căuta întâiul om căzut
Strigăndu-l: Unde ești Adame
De ce de mine te-ai ascuns?

E glas de foc și de furtună
Ce pe Horeb mișca chiar stânci,
Dar și susur blănd și subțire
Pentru acei cu ochii plânși.

E glas de Tată iertător
Ce-asteaptă fiul rătăcit,
Să se întoarcă din păcat
Să poată fi iar fericit.

E glas… dar oare câți din noi
Stăm și ascultăm chemarea lui,
Câți oare încă mai păstrăm
Cărarea sfântă a Domnului

Prieten drag cât încă glasul
Se mai aude printre noi,
Nu amâna ca vine ceasul
Și judecata de apoi.

Cât încă se numește astăzi
Intoarcete din calea rea,
Căci după moarte a fi târziu
Și va fi grea osânda ta.

Doamne te rugăm fierbinte
Să ne ții pe cale pasul,
Iar odată ajunși acasă
Sa putem s-auzim glasul

Zicând :veniți la mine
Voi copii mei iubiti
Moșteniți cu toții cerul
Fiți de-apururi fericiți.

Dinu Ciolte

Bucurie

Saruta lacul -n lacrimele-i ploaia,
In stropi de boabe-roua-calzi,
Ii mingaie in luciul lacului lumina,
Privindu-i printre  ramuri verzi de brad.

Aluneca in susur blind izvorul,
croind carari prin arcuite stinci,
-Opreste-te s-asculti cintarea
Potecilor de apa,  reci ,adinci.

Se zbenguie-n ramuri inalte,
voioase veverite,
-E toamna-n rod gustos,
Si ele-aduna pe indestulate.

Isi despletesc de frunze pomii,
Cu gind la soarele de vara,
E o mireasma in padure…
Racoare binefacatoare-afara.

…Se leneveste ceata peste deal,
Acoperind padurea,
Un zgomot surd …
razbate ca -icnit dinspre copaci,
‘I un pom ce l-a -mplintat securea.

-E pace, bucurie-n multumiri,
Spre cer in ruga ginduri se indreapta,
…Sfint -Creator de om si de natura,
Iubirea-mi catre Tine se indreapta.

Sanda Tulics