Doamne-ajuta-mi sa pot plange

Doamne-ajută-mi să pot plânge
ca pe-al meu orice păcat
pentru care nu se frânge
sufletul cel vinovat.

Să-mi pot cere eu iertarea
cu durerea cea mai grea
pentru vina celui care
a căzut în faţa mea.

Să mă pot ruga eu Ţie
cel mai frânt şi mai zdrobit
pentru cel ce nici nu ştie
ce grea vină-a săvârşit.

Buzele să mi le ardă
orice DA şoptit râzând
spre păcatul ce dezmiardă
chiar în faţa Ta căzând.

Să mă usture ca focul
orice legământ sfinţit
care cade chiar în locul
unde-a fost mai sfânt rostit.

Doamne-ascultă-mi şi-mi primeşte
pentru toţi suspinu-amar,
iar pe cel ce se căieşte
iartă-l şi-l sfinţeşte iar.

Traian Dorz

Sus pe turn ca Habacuc

Multele-mi păcate, Doamne, le aduc la crucea Ta
Și te rog cu stăruință, ai milă, nu mă lăsa.
Vezi-mi inima zdrobită și-ascultă-mi suspinul meu,
Scapă-mă, te rog fierbinte, Fiule de Dumnezeu.

Tu, prin bunătatea-Ți mare, mai privește către mine,
Și te rog, mai dă-mi putere ca să mă încred în Tine.
Mai întinde-Ți mâna Sfântă și dă-mi mângâierea Ta,
Ca să nu mă pierd pe cale când vine furtuna grea.

Șterge-mi lacrima din geană, vindecă-mi sufletul meu,
Oblojeste-mi a mea rană, căci mă doare foarte rău.
Umple-mi inima cu pace și la piept, Tu să mă strângi
Căci luminița fumegândă, niciodată nu o frângi.

Am credință și nădejde că-mi asculți suspinul meu,
Și rămân încredințat, că lucrezi, Sfânt Dumnezeu.
Nu mă tem, nu mă-ndoiesc, ci aștept cu nerăbdare
Știu că Tu ai să-mi aduci, biruință-n încercare.

De aceea stau în veghe, sus pe turn ca Habacuc,
Ca în vremea încercării, roadă bună să aduc.
Stau în post și rugăciune, mă proștern în fața Ta,
Și aștept plin de credință, biruință-n lupta grea…

Nichifor Nicu 

Straine

Straine care mergi pe cale
Ce greu strabati pustiul dum
Cu spini si lacrimi pe carare
Te pleci mereu in rugaciuni

Te prind fiorii deznadejdii
Ca nu vei rezista pe drum
Si plangi puterea ta slabeste
In jurul tau e numai scrum

Ai vrea sa simti o alinare
Dar cei pe care ii iubesti
Cu loviturile amare
Mereu pe tine te zdrobesc

Ai vrea gandirea ta ciudata
Ca sa ti-o schimbi cum e a lor
Sa-mpaci pe toti cu-a ta traire
Dar El te vrea biruitor.

Si-apoi cand singur pe carare
Tu ai ramas amicul meu
Sa stii ca prietenul pe cale
Ramane vesnic Dumnezeu

Si in nevoi, si-n suferinta
Cand esti bolnav si apasat
Cand nimeni nu-ti mai leaga rana
Isus vegheaza ne-ncetat.

Cand lipsa duci de bani si paine
Te-ncrede-n Domnul Dumnezeu
Caci El pe-ai Lui, nu-i lasa singuri
Isus vegheaza tot mereu.

Cand esti lovit cu vorbe grele
Si suferi pentru pocainta
Nu trambita si povesti
Ci stai mereu in umilinta

Caci daca mangaiat vei vrea
Pe-acest manant cu dulci Cuvinte
Rasplata-n cer nu vrei avea
Ci rabda, taci si mergi-nainte.

Cand ai gresit te recunoaste
Si plangi si roaga. te cu jar
Marturisindu-ti a ta vina
Isus te iarta-n al sau har

Caci lut iti e a ta faptura
Si lutu-i prelucrat in foc
Si iar cu apa modelarea
Pana Isus in vas ia loc.

Nu te gandi ca-ta tarie
Te va tinea in val viteaz
Vegheaza azi cu bucurie
Caci nu stii clipa de necaz

Si-atunci vei intelege toate
Cand te-ai vazut biuitor
Pe fratii care-au mers pe coate
Dispretuindu-i barfitor

Vei intelege de ce altii
Cu lacrimi drumul l-au brazdat
Ca sora lor a fost necazul
Suspinul ce azi l-au uitat

Caci Domnul Sfant cu-a Lui iubire
Dreptate sfintilor va face
Si lacrima din ochi va sterge
Acelor ce-au stiut a tace.

Iubind sa mergem drept pe cale
Si-n fapte noi sa Il urmam
Dispretuiti, loviti pe cale
Asa cu El ne-asemanam

Dar va veni o zi cand cerul
Cu –a lui puteri va fi zdrobit
Pamantul, focu-l va cuprinde
Si vom zbura in infinit.

Doar cei ce n-au glumit in viata
Cu pocainta din scripturi
Traind prin Duhul Sfant povata
Si straruind in rugaciuni.

Anonim 

Adevărata înviere

Sunt mulți acei din lume
Ce an de an, mereu,
Îl răstignesc pe Domnul
Isus Hristos al meu.

Sunt mulți ce bat în cuie
Morți idoli, moarte cruci,
Dar Învierea Sfântă
Doar Tu, Isuse, aduci.

Sunt mulți cei ce se-nchină
Icoanei fără grai,
Dar Tu, Isuse Sfinte,
O veșnicie-mi dai.

Sunt mulți ce-și fac prin piețe
Cruci mari, dar ce folos. . .
Căci numai Tu, Isuse,
Faci traiul meu frumos.

Sunt mulți în lumea asta
Ce fac pomeni de soi,
Dar nimănui nu-i pasă
De Tine și de noi.

Sunt mult prea mulți, Isuse,
Ce fac mătănii lungi,
Dar de-i privești, adesea
La nas nu le ajungi.

Sunt tot mai mulți aceia
Ce-și spun religioși,
Fac totul la soroace,
Dar câți sunt credincioși?

Eu n-am venit aicea
Să judec, nici să-ndrept,
Dar tare mă-ntristează
Suspinul Tău din piept!

Și cum putea-voi, oare,
Să nu fiu întristat
Când Tu suspini cu lacrimi
Pentru al meu păcat?

Dar după întristare
ʼMi-aduci un zâmbet lin
Și ștergi cu-a Ta-ndurare
Prea greul meu suspin,

Căci știu că-a Ta-nviere
E Viață pentru noi,
Și pentru asta, Doamne,
În veci nu dau ʼnapoi!

Puchea Dorel 

 

Un vameș pocăit sau fariseu?

Motto: „”Să nu ne mai judecăm, dar unii pe alții. Ci mai bine judecați să nu faceți nimic  care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.””

Rom.14:13.

Să nu privim ca fariseul, pe altu-n amănunt,
Crezându-ne și noi mai buni decât suntem,
Și să vedem în ochiul altuia un pai mărunt,
Dar bârna din al nostru, să n-o vedem.

Noi ușor vedem greșeala unui frate
Și suntem gata să îl judecăm mereu,
Dar suspinele căinței lui adevărate
Le aude și le cunoaște Dumnezeu.

Nu îi vedem în suflet zbuciumul, furtuna,
Nici remușcarea sinceră ce îl cuprinde;
Dar Dumnezeu e Cel ce vede întotdeauna
O inimă scăldată-n lacrimi șiroinde.

Ne amintim de ale lui greșeli, cu ușurință,
Și altceva nu-i mai vedem decât greșeala;
Atunci, uităm ușor de faptele-i de pocăință
Dar Dumnezeu din cer le ține socoteala.

Ne repezim să judecăm după înfățișare
Și nu vedem ce chinuri l-au străpuns
În inima-i ce strigă: ‘Doamne, îndurare!’
Dar Dumnezeu e Cel ce vede în ascuns.

Nu judecata omenească se impune
Chiar de o dorim să fie înțeleaptă,
Că anii mulți nu dau înțelepciune,
Nici bătrânețea judecata dreaptă.

Scriptura face oamenii să înțeleagă
Că Cel ce judecă e Însuși Dumnezeu,
Și fiecare dintre noi poate s-aleagă
Ce vrea să fie: un vameș pocăit sau fariseu?

Ioan Vasiu

Atâta linişte

E-atâta linişte în jurul meu
că pot s-aud cum picură-n tăcere
şi las să suie înspre Dumnezeu
suspinul inimii într-o cântare.

În versul molcomit şi tremurat
adun tristeţea dorului din mine.
Suspinul îl preschimb în gând curat
să mă îndrepte zilnic înspre Tine.

Uitate amintiri mă năpădesc
din ceaţa clipelor trecute.
Adun în palme lacrimi ce lucesc
sub genele ce-ascund doruri tăcute

şi vise din prezent şi de-altădată,
chipurile de demult şi de acum.
Uitatele-amintiri pălesc îndată
cum se preschimbă iarba rea în scrum

când Te cobori, Isuse, pân’ la mine;
eu Îţi simţesc în inimă prezenţa.
Mă las ca lutu-n mâna Ta, Stăpâne,
că îmi doresc să-mi înnoieşti fiinţa.

Cristina Magdalena Frâncu

Când te-nconjoară răul

Când te-nconjoară răul
N-ai pace-n cortul tău,
Nu-mpărtăși cu-oricine,
Nu vinde sfatul tău.

Nu da mărgăritarul
Porcilor din Gadara
Ca să-și întoarcă calea
Și să-ți găsești pierzarea.

Nu-nainta la vorbe cu cei ce nu cunoști,
Chiar prostul când tăcut-a, mai înțelept a fost.
Nu spune: ”Am de toate, hangarele-mi sunt pline
Ce-am strâns anul acesta am și în cel ce vine”.

Căci la ferestre zboară un sol înaripat
Ce vorba ți-o va duce la alții, necurmat.
De ce să ți se verse izvoarele-n piețe
De-ți știe altul casa chiar crezi că o să-i pese?

Te sfătuiesc la Domnul să-i spui suspinul tău
El nu îți va întoarce pentru bine un rău.
Hristos nu dă pe față păcatul tău ascuns.
De-l recunoști, chiar astăzi iertare ai de sus.

El a iertat pe curve, vameși și farisei,
Dar pe când preoțimea… e vai-și-amar de ei.
Căci caută doar cinste, pe sine se slăvesc,
Ei cu păcate-n sân, pe sfinți îi osândesc.

De mergi să-ți plângi amarul, de tine nu mai pot.
Ei spun: ”Mărturisește și zi-ne acum tot”!
Și-apoi cu viclenie la alții te vorbesc
Căci oricând au prilejul, chiar tot destăinuiesc.

Iubește dar tăcerea și învață răbdarea,
Caută odăița și în Domnul fă-ți scăparea!
Căci, cum închis-a Domnul chiar gurile de leu,
Pe Daniel să-l scape, vorbind fiind de rău,

Închide-va și gura pârâșului Satan.
El va mustra mândria, smerirea nu-i în van.

Va-nchide Domnul gura celor ce te vorbesc
Ce cu atâta trufie pe frați îi asupresc.
Adu-ți aminte Doamne rogu-Te și de mine
Că-s un nenorocit, dar mă încred în Tine!

Mateas Teodor

Rugă…

O mai asculta Doamne iar suspinul,
Durerea care sufletul mi-apasă,
Adu din nou izvorul lin si umple,
Cu untdelemnul Tău cel sfânt, iar, vasul.

Ne dă din nou din bucuria slavei,
Si-n stanca Ta ne întărește pașii,
Caci doar prin Tine, doar prin Tine avea-voi,
Tarie atunci cand mă pandesc vrăjmașii.

Mă poartă -n carul Tău de biruință, Tată,
Iar mâna Ta să-mi vie vesnic scut,
Sa nu mă clatin Doamne, niciodată,
Prin incercarile ce vin tumult.

Talazuri dac-ar trece peste mine,
Eu stiu! Cu Tine sunt oricând păzit,
Si chiar dacă cu groază valul vine,
Atunci, nu ma voi teme de nimic.

Te laud Doamne pentru îndurarea,
Și mila care zilnic Ți-o-nnoieşti,
Ajută-ne ca să păstrăm cărarea,
S-ajungem sus in slăvile ceresti.

Așa e. Dragostea nu e fierbinte,
Și far’delegea s-a-nmulțit nespus,
Eu vreu cu Tine Doamne, înainte,
Să îmi trăiesc viața pe pământ.

Nu pofte, nici plăceri, nici silnicie,
Nici ura care vine din Satan,
Nici multa, nici puțina avuție,
Sa nu mă lege de acest pământ tiran.

Da! Vreau cu Tine sa mă laud Tată.
Tu esti al vieții mele suveran!
Da-mi dar putere ca sa umblu fără pată,
Până ajungem sus, l-al Tău liman.

Cornel Gherasim

Slavit sa fie Domnul care ne inspiră. Atunci cand sunt singur obisnuiesc sa ma rog, sa cant si sa am timpul meu de părtăşie cu Dumnezeu. Acestea sunt momente care ma inspira. Aceasta poezie a fost scrisa acum, fara oprire. Fără să ma gândesc. Domnul sa fie lăudat in toate. Amin!

Tu ştii…

Tu şti lacrima-ncuiată,
Ştii suspinul negrăit,
Ştii şi inima încercată,
Chiar şi duhul obosit.

Tu ştii glasul fără vlagă,
Ştii şi plânsul cel tăcut,
Ştii durerea necurmată,
Ştii viitor, prezent, trecut…

Tu ştii dorul care arde,
Ştii şi pieptul greu rănit,
Ştii credinţa neclintită,
Ştii şi cântul aurit.

Tu ştii mâinile sleite,
Ştii piciorul încercat,
Ştii iubirea înfocată,
Ştii şi gândul cel curat.

Tu ştii lutul ce te cheamă,
Ştii şi taina-ascunsă-n El,
Ştii orice simţire adâncă,
Tu ştii tot Emanuel!

Deaceaa vin la Tine
Neavând vreo strălucire,
Ştiind că Tu le ştii pe toate…
Te rog doar să-mi dai iubire.

Timotei Lucus