Ți-a păsat de mine…

N-ai trecut pe lângă mine
Când eram în șanț, căzut
Printre lacrimi și suspine
Te-am chemat și-ai apărut.

Când văzut-ai răni și sânge
M-ai tratat cu-al tău balsam
Azi lăuntrul nu-mi mai plânge
M-ai plantat în sfântul neam.

Mulți vedeau că-s în ruină
Și treceau făr-un cuvânt
Mergeau, poate, la grădină
Să lucreze cu avânt.

Unii, zâmbete forțate,
Mi-arătau, apoi plecau
Spre-adunări aglomerate
De-unde rugăciuni ‘nălțau.

Au venit și din aceia
Care-au spus că-s vinovat,
Că nu pot obține cheia
Spre-a deschide la-Mpărat.

Numai brațul Tău cel tare
Se întinse spre-ajutor
Din adânca-ntunecare
M-ai dus, Mire, la Izvor.

N-ai trecut pe lângă mine
Când cei răi m-au hărțuit
Cu privirile-Ți senine
M-ai văzut și te-ai oprit.

Și de-atunci o perspectivă
S-a deschis și-am înțeles
Că-n lucrarea efectivă
Multe roade-s de cules.

George Cornici

De ce a murit Cristos?

Text: Matei 27:24-36

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.” Isaia 53:5

Oamenii care stăteau pe dealul Golgotei, care au văzut efectele tratamentului violent care I s-a aplicat Iui Isus, ar fi fost foarte şocaţi să afle că El nu făcuse nimic rău. Atarna acolo, aşa cum a scris profetul, pentru păcatele tale şi ale mele. Aceste cuvinte: străpuns şi zdrobit, folosite în traducerea actuală, sunt la fel de ilustrative ca şi cele din ebraică. În mod literal, profetul a spus: „El a fost străpuns-sfaşiat pentru păcatele noastre, zdrobit-nimicit pentru fărădelegile noastre”. Iată o imagine izbitoare atat a suferinţelor fizice cat şi a chinurilor spirituale ale Mantuitorului pentru noi. Spatele Lui a fost brăzdat de nuielele soldaţilor romani (Matei 27:26), capul Său a fost rănit de ţepii coroanei de spini (Matei 27:29), iar mainile şi picioarele Sale au fost străpunse de piroane pe cruce. Cel mai cumplit însă, El a trebuit să îndure mania divină împotriva păcatului, fiind zdrobit sub greutatea fărădelegilor noastre. Deşi este îngrozitor să contempli această imagine a lui Cristos, totuşi reflectarea asupra semnificaţiei ei, aduce mare bucurie creştinului.


Caţiva tineri în timp ce se întorceau noaptea tarziu, sub influenţa alcoolului, de la o petrecere, au observat crucea unei biserici iluminată de reflectoare. Unul dintre ei a strigat: „Hei, priviţi la semnul plus al lui Dumnezeu!” Tarziu, în noaptea aceea, acel tanăr n-a mai putut dormi din pricina „semnului plus al lui Dumnezeu”, care-i amintea de moartea lui Cristos de pe Calvar. Căzand în genunchi înaintea Mantuitorului celui viu, a găsit mantuirea şi pacea.
Poţi să-ţi adaugi numele tău în textul din Isaia 53:5 şi să spui: „El a fost străpuns pentru păcatele mele?”    – H.G.B.

Străpuns pentru mine, străpuns pentru mine,
La cruce a fost Isus străpuns pentru mine.
Păcatu-i iertat, s-au dus dureri şi suspine,
Căci Isus murit-a străpuns pentru mine.   – Ovens

„Cristos a fost condamnat pentru păcatele noastre, ca noi să fim eliberaţi din păcatele noastre

Painea zilnica

Încrezându-ne în Tine…

Încrezându-ne în Tine
Am primit comori cerești
Și am biruit suspine
Și tendințe pământești.

Ești Stăpân ca nimeni altul
Nicicând nu ne-ai refuzat
Cei răi au pornit asaltul
Tu pe toți i-ai alungat.

Ne-ai făcut atâta bine
Cum o, cum să-Ți mulțumim?
Vom sta, veșnic, lângă Tine
Ne-odihnești când ostenim.

Brațul Tău ne-a scos din groapă
(Groapa grelei întristări)
Și a fost apoi agapă
Și-alte fericite stări.

Crezul s-a-ntărit pe cale
Culegând ce ne-ai trimis
Împliniri au fost totale,
Cerul nu ni l-ai închis.

În precare situații
Al Tău Duh ne-a îndrumat
Și -am ieșit din complicații,
Zelul nu s-a destrămat.

Doar încrederea deplină
Revelații ne- a adus
Ele pot să întrețină
Viața fără de apus.

Vom păstra atașamentul
Care-n lupte a crescut
Cu Tine-am învins torentul,
Multe minuni am văzut.

Hotărârea e luată
Și nicicând n-o-nlăturăm
Îți predăm viața toată
Chiar prin moarte Te urmăm.

George Cornici

De ce oftez?

Text: Eclesiastul 2:1-11

Am ajuns pină acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare.” Ecles. 2:20

Potrivit cărţii: Guinness Book of World Records (Cartea recordurilor mondiale), în anul 1888, o fetiţă de 15 ani a căscat continuu timp de 5 săptămîni. Nu ni se dau detalii pentru ce motiv a ajuns în această condiţie. Dar citind, m-a făcut să mă întreb de ce oare fiecare din noi căscăm. De ce, dintr-o dată, cu o faţă contorsionată, tragem aer adînc în piept cu gura căscată la maxim, apoi slobozim un oftat? Răspunsul este că respiraţia superficială, aerul cald din jur, sau chiar stări nervoase, pot epuiza oxigenul din corp. Creatorul şi proiectantul nostru ne-a dotat cu un reflex de respiraţie adîncă prin care se trimite degrabă o cantitate de oxigen pentru satisfacerea nevoii existente. Dar pe lîngă această explicaţie
tehnică, un căscat sau un oftat este semnul nervozităţii, al oboselii sau al plictiselii.


Apoi, există „suspine” ale sufletului. Poate că ele au pentru suflet rolul pe care-l are căscatul pentru trup. Citind cartea Eclesiastul, aproape că-l auzim pe Solomon oftînd, încercînd cînd un lucru cînd altul, în efortul său de-a găsi sensul vieţii. Mereu spiritul său reacţionează la condiţiile variate la care este supus, cu singurul strigăt: „Totul este deşărtăciune”. Mulţi ani din viaţă, pe tot ce punea mîna părea să-i producă un suspin, un gol interior (1:2; 2:11). In final, şi-a dat seama că nimic nu satisface sufletul omului aşa ca frica de Dumnezeu şi păzirea poruncilor Lui (Ecl. 12:13).
Doamne, ajută-ne să vedem că oftaturile noastre de dezamăgire faţă de plăcerile vremelnice ale lucrurilor din viaţă, sînt destinate să ne aducă la Tine. Numai Tu poţi să dai o semnificaţie eternă lucrurilor pe care le urmărim în această viaţă.       – M.R.D. I.

Creştine, eşti dezamăgit,
De lumea rea ce te-nconjoară?
Priveşte la cerul nemărginit
De unde bucuria divină coboară. ” – Anonim

Odată ce ne-am desfătat cu bunătăţile lui Dumnezeu, bucatele lumii nu mai au nici un gust.

Painea zilnica

Dependența de Tine…

În totul depindem de Tine
Cum plămânii de aer depind
În bucurii, munci și suspine.

Alin trimiți când ne vezi plângând
Calmezi o-ntristare de moarte,
Stimulezi la sfințenie un gând…

Și-atunci ființa poate să poarte
Povara grelelor întristări
De Tine să nu ne putem desparte.

Ești Tatăl dumnezeieștilor stări
Și-al nostru Stăpân cu-ndurare
Depindem de-ale Tale iertări.

Fără Tine-ar fi-ntunecare,
Ar fi nopțile fără sfârșit
Și nicicând n-ar fi desfătare.

Prin a Ta prezență am propășit
Să nu mai gustăm falimentul
Din multe-ncurcături am ieșit.

Zilnic ne trimiți tratamentul
De care depinde eternul destin
Care ne-ntreține prezentul.

La Tine dorințele noastre vin
Vrem legături neîntrerupte
Viețile noastre Ție-Ți aparțin.

Da, pe cale vor mai fi lupte
Dar vom sta lângă Tine mereu
Chiar de-or fi trasee abrupte.

Depindem de Tine Tată, Dumnezeu
Indestructibilă e legătura
Să putem ajunge la apogeu.

S-alegem splendoarea, nu zgura.

George Cornici

Puterea fara egal a rugaciunii

„Nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.” Romani 8:26

Noi înţelegem că suntem umpluţi de putere pentru rugăciune de către Duhul Sfânt şi ştim ce înseamnă să ne rugăm în Duhul, dar deseori nu înţelegem că Duhul Sfânt Însuşi Se roagă în noi cu rugăciuni pe care noi nu le putem rosti. Când ne naştem din nou, din Dumnezeu, şi Duhul lui Dumnezeu vine să locuiască în noi, El exprimă în locul nostru ceea ce noi nu putem exprima.”El”- Duhul din tine – “mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu”: Dumnezeu îţi cercetează inima, nu ca să ştie care sunt rugăciunile tale conştiente, ci ca să afle care este rugăciunea Duhului Sfânt.

Duhul lui Dumnezeu are nevoie de natura credinciosului pentru a o folosi ca templu în care să-Şi ofere rugăciunile de mijlocire. “Trupul vostru este templul Duhului Sfânt.” Când Isus Christos a curăţat templul, El, nu a lăsat pe nimeni să poarte “vreun vas prin templu” Duhul lui Dumnezeu nu te va lăsa să-ţi foloseşti trupul pentru propriile tale plăceri. Isus i-a alungat fără milă pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu şi a spus: “Casa Mea se va chema o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari”.Ne-am dat noi seama că trupul nostru este templul Duhului Sfânt? Dacă da, trebuie să avem grijă să-l păstrăm neântinat pentru El.

Trebuie să ne amintim că viaţa noastră conştientă, deşi e doar o părticică din personalitatea noastră, trebuie privită ca fiind un templu al Duhului Sfânt, El va avea grijă de subconştientul nostru, despre care noi nu ştim nimic; dar noi trebuie să avem grijă să păzim partea conştientă, pentru care suntem responsabili.

Oswald CHAMBERS

Să-mi fie versul Doamne, închinare

Să-mi fie versul Doamne, închinare,
În zi de bucurie sau zile cu suspine,
Cu tot ce sunt, cu întreaga mea suflare,
Mărturisesc iubirea-Ți jertfitoare…
Și-ndemn pe orice om să Ți se-nchine!

Să-mi fie versul Doamne, mângâiere,
La cei bolnavi, săraci și necăjiți,
Cuvântul care dă încurajare,
Acelor ce-s cuprinși de întristare,
Să fie toți de-a pururi fericiți!

Să-mi fie versul Doamne, o lumină,
Ce luminează suflete în noapte…
O candelă cu Duhul Sfânt mai plină,
Indicator spre calea cea divină,
Făclia Ta prin văi întunecate!

Să-mi fie versul Doamne, o speranță,
În lumea celor triști și deznădăjduiți,
Să facă azi cu adevărul alianță,
Eliberați de teamă, minciună, ignoranță,
Să cânte toți cântarea acelor izbăviți!

Să-mi fie versul Doamne, spre zidirea
Acelor care luptă, voia să-Ți împlinească,
Să crească-n fiecare încrederea, iubirea,
Să nu-i învingă lumea, nici diavolul, nici firea,
În ziua judecății răsplata să primească!

Să-mi fie versul Doamne, mărturie,
Despre a Ta iubire și milă și putere,
Cum m-ai salvat de moarte, de patimi și robie,
Cum ai făcut din mine a harului solie,
Un mesager ce spune de cruce și-nviere!

Să-mi fie versul Doamne, vindecare,
Celor ce poartă răni trupești sau sufletești,
Să le aducă pace, alin, îmbărbătare,
Credința din Scripturi mântuitoare,
Și-alese bucurii duhovnicești!

Să-mi fie versul Doamne, învățătură,
Izvor curat de apă spre oameni însetați,
Firimituri desprinse din Scriptură,
Răspunsul înțelept și cu măsură,
Spre toți câți vor să fie creștini adevărați!

Să-mi fie versul Doamne, o chemare
Spre lumea care zace în păcate,
Chemare la credința salvatoare,
Căință și-ascultare slujitoare,
Un strigăt de trezire-n miez de noapte!

Teodor Groza

Tânjesc dupa al meu Isus

Abruptă și plină de suspine
Adeseori mi-e calea, ce duce înspre cer
Îmi plânge și tânjește sufletul în mine
Suspin de dorul Tău și nu vreau că să pier.

Într-un pământ uscat, lipsit, și fără apă
Flămând și însetat după Tine Isus
Coboară-te și vino  în grabă de m-adapă
Că-s istovit setos și te doresc nespus.

Precum un cerb dorește izvoarele de apă
La fel eu te doresc cu tot ceea ce sunt
Te vreau cu ardoare Tata și fața Ta o caut
Să-tentalnesc eu vreau, s-alerg spre cortul Sfânt .

Nădăjduiesc în Tine și-a Ta făgăduință
Cu cei evlavioși, curând noi vom urca
Înspre Izvorul Vieții, Izvorul ce dă viată
Spre Patria dorită, cu toții vom pleca.

Cu ochii plini de lacrimi, în Duhul văd mulțimea
În Sărbătoarea Sfantă, văd corul răsunând
În mijloc este Domnul, ie chiar Dumnezeirea
Pe-al Sau popor conduce înspre Sion zburând.

Esty Petre 

Am cântare pentru cer

Din suspine, din durere,
Am cântare pentru cer
Adun lacrimile mele
Şi-n schimb pace, eu Îi cer.

Lui Isus, Îi cânt din suflet
Şi Îl laud cît trăiesc
El mă simte şi în cuget
Căci iubire-I, dăruiesc!

Tot de slavă-Ţi cânt Isuse,
Prin cântări pentru  mărire
Căci mi-ai pus miere pe buze
De-a-Ţi  cânta pentru slăvire.

Cânt şi ziua, cânt şi seara
Numai Ţie-Ţi cânt mereu
Am iubire ca şi Sara,
Că eşti Dumnezeul meu!

Dă-mi putere să Te laud
Totdeauna Domnul meu,
Pentru cerul care-l caut
Să-Ţi măresc Numele Tău.

Doina Ketterer