Puterea fara egal a rugaciunii

„Nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.” Romani 8:26

Noi înţelegem că suntem umpluţi de putere pentru rugăciune de către Duhul Sfânt şi ştim ce înseamnă să ne rugăm în Duhul, dar deseori nu înţelegem că Duhul Sfânt Însuşi Se roagă în noi cu rugăciuni pe care noi nu le putem rosti. Când ne naştem din nou, din Dumnezeu, şi Duhul lui Dumnezeu vine să locuiască în noi, El exprimă în locul nostru ceea ce noi nu putem exprima.”El”- Duhul din tine – “mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu”: Dumnezeu îţi cercetează inima, nu ca să ştie care sunt rugăciunile tale conştiente, ci ca să afle care este rugăciunea Duhului Sfânt.

Duhul lui Dumnezeu are nevoie de natura credinciosului pentru a o folosi ca templu în care să-Şi ofere rugăciunile de mijlocire. “Trupul vostru este templul Duhului Sfânt.” Când Isus Christos a curăţat templul, El, nu a lăsat pe nimeni să poarte “vreun vas prin templu” Duhul lui Dumnezeu nu te va lăsa să-ţi foloseşti trupul pentru propriile tale plăceri. Isus i-a alungat fără milă pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu şi a spus: “Casa Mea se va chema o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari”.Ne-am dat noi seama că trupul nostru este templul Duhului Sfânt? Dacă da, trebuie să avem grijă să-l păstrăm neântinat pentru El.

Trebuie să ne amintim că viaţa noastră conştientă, deşi e doar o părticică din personalitatea noastră, trebuie privită ca fiind un templu al Duhului Sfânt, El va avea grijă de subconştientul nostru, despre care noi nu ştim nimic; dar noi trebuie să avem grijă să păzim partea conştientă, pentru care suntem responsabili.

Oswald CHAMBERS

Să-mi fie versul Doamne, închinare

Să-mi fie versul Doamne, închinare,
În zi de bucurie sau zile cu suspine,
Cu tot ce sunt, cu întreaga mea suflare,
Mărturisesc iubirea-Ți jertfitoare…
Și-ndemn pe orice om să Ți se-nchine!

Să-mi fie versul Doamne, mângâiere,
La cei bolnavi, săraci și necăjiți,
Cuvântul care dă încurajare,
Acelor ce-s cuprinși de întristare,
Să fie toți de-a pururi fericiți!

Să-mi fie versul Doamne, o lumină,
Ce luminează suflete în noapte…
O candelă cu Duhul Sfânt mai plină,
Indicator spre calea cea divină,
Făclia Ta prin văi întunecate!

Să-mi fie versul Doamne, o speranță,
În lumea celor triști și deznădăjduiți,
Să facă azi cu adevărul alianță,
Eliberați de teamă, minciună, ignoranță,
Să cânte toți cântarea acelor izbăviți!

Să-mi fie versul Doamne, spre zidirea
Acelor care luptă, voia să-Ți împlinească,
Să crească-n fiecare încrederea, iubirea,
Să nu-i învingă lumea, nici diavolul, nici firea,
În ziua judecății răsplata să primească!

Să-mi fie versul Doamne, mărturie,
Despre a Ta iubire și milă și putere,
Cum m-ai salvat de moarte, de patimi și robie,
Cum ai făcut din mine a harului solie,
Un mesager ce spune de cruce și-nviere!

Să-mi fie versul Doamne, vindecare,
Celor ce poartă răni trupești sau sufletești,
Să le aducă pace, alin, îmbărbătare,
Credința din Scripturi mântuitoare,
Și-alese bucurii duhovnicești!

Să-mi fie versul Doamne, învățătură,
Izvor curat de apă spre oameni însetați,
Firimituri desprinse din Scriptură,
Răspunsul înțelept și cu măsură,
Spre toți câți vor să fie creștini adevărați!

Să-mi fie versul Doamne, o chemare
Spre lumea care zace în păcate,
Chemare la credința salvatoare,
Căință și-ascultare slujitoare,
Un strigăt de trezire-n miez de noapte!

Teodor Groza

Tânjesc dupa al meu Isus

Abruptă și plină de suspine
Adeseori mi-e calea, ce duce înspre cer
Îmi plânge și tânjește sufletul în mine
Suspin de dorul Tău și nu vreau că să pier.

Într-un pământ uscat, lipsit, și fără apă
Flămând și însetat după Tine Isus
Coboară-te și vino  în grabă de m-adapă
Că-s istovit setos și te doresc nespus.

Precum un cerb dorește izvoarele de apă
La fel eu te doresc cu tot ceea ce sunt
Te vreau cu ardoare Tata și fața Ta o caut
Să-tentalnesc eu vreau, s-alerg spre cortul Sfânt .

Nădăjduiesc în Tine și-a Ta făgăduință
Cu cei evlavioși, curând noi vom urca
Înspre Izvorul Vieții, Izvorul ce dă viată
Spre Patria dorită, cu toții vom pleca.

Cu ochii plini de lacrimi, în Duhul văd mulțimea
În Sărbătoarea Sfantă, văd corul răsunând
În mijloc este Domnul, ie chiar Dumnezeirea
Pe-al Sau popor conduce înspre Sion zburând.

Esty Petre 

Am cântare pentru cer

Din suspine, din durere,
Am cântare pentru cer
Adun lacrimile mele
Şi-n schimb pace, eu Îi cer.

Lui Isus, Îi cânt din suflet
Şi Îl laud cît trăiesc
El mă simte şi în cuget
Căci iubire-I, dăruiesc!

Tot de slavă-Ţi cânt Isuse,
Prin cântări pentru  mărire
Căci mi-ai pus miere pe buze
De-a-Ţi  cânta pentru slăvire.

Cânt şi ziua, cânt şi seara
Numai Ţie-Ţi cânt mereu
Am iubire ca şi Sara,
Că eşti Dumnezeul meu!

Dă-mi putere să Te laud
Totdeauna Domnul meu,
Pentru cerul care-l caut
Să-Ţi măresc Numele Tău.

Doina Ketterer

Avem nevoie grabnic de Hristos

În toată lumea-i multă frământare,
Plutim într-o derivă și multe merg  pe dos,
Se caută cumva o rezolvare,
Dar ascultați acum și mic și mare,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

O parte din probleme, ce astăzi ne frământă,
Născute sunt din traiul păcătos,
Căci necredința-n lume este multă,
Prea mulți robiți de rele, de cel viclean ascultă,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

Sunt multe lacrimi și suspine,
În valea umbrei morții, în lumea cea de jos,
Tânjim, sperăm, visăm, la zile mai senine,
Și nu găsim un leac să ne aline,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

Știința ne uimește, e tot mai avansată,
În lumea virtuală, ,,traiul e luminos,,
Dar inima e tot mai sufocată,
E beză-acum mai mult ca niciodată,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

Am adoptat, ușor, practici păgâne,
Hipnotizați de duhul mincinos,
De Biblie la mulți le e rușine,
La rău, ajung destui să spună că e bine,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

Implementăm programe de schimbare,
Care promit un ,,mâine glorios,,
Dar sufletul e prins de disperare,
Povara de păcat apăsătoare,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

Sunt multe căi trasate ce poate ne par bune,
Pășim conduși de fire pe-un mal prăpăstios,
Iată de ce mulți cad și pier în stricăciune,
Nu-s șanse de salvare, decât printr-o minune,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

De ne dorim cu toții o viață fericită,
Un viitor mai bun, mai sigur, mai frumos,
Mărturisim a noastră viață risipită,
Ne-ntoarcem azi la Domnul, cu inima smerită,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

de Teodor Groza

Ce minunată ești, iubire

Ce minunată ești iubire…
Cât m-ai făcut de fericit…
Ești mai presus de orice simțire
Ești aripă spre nemurire
Spre cerul sfânt din infinit.

Te simt în inima,în mine…
Oriunde as fi,Te simt mereu
Că-n lumea asta de suspine
Tu m-ai umplut mereu de Tine
Și m-ai umplut de Dumnezeu.

Te simt si în mireasa scumpă
În cea pe care o iubesc
Îi simt iubirea ei adâncă
Că Tu, doar Tu iubire sfântă
I-ai dat din Tin’ izvor ceresc.

Ce mult aș vrea ca toată viața
Să îmi inunzi Tu casa mea
Pân’ ce veni-va dimineata
Și-Ți voi vedea în ceruri fața
Sa fiu în Tin’ mereu as vrea…

Emauel Hasan

Rugăciune pentru familia Bodnariu

O, Doamne Tată, ne plecăm (Exod 34.8)
În fața slavei Tale! (2 Cron. 7.3)
Cu lacrimi, Doamne, Te rugăm (Ps. 39.12)
S-asculți a noastră jale! (Ier. 9.20)

Prin Domnul nostru sfânt, Isus, (Col. 3.17)
Noi toți venim la Tine, (Ioan 16.23)
Cu o durere de nespus, (Rom. 9.2)
Și îndelungi suspine! (Rom. 8.26)

Așa cum Doamne, bine știi, (1 Sam. 2.3)
Că le cunoști pe toate, (Ioan 21.17)
Marius și Ruth, ai Tăi copii, (Ioan 11.52)
Sunt triști cum nu se poate! (Is. 24.4)

Le-ai dat cinci flori, nimb diafan, (Ps. 127.3; Iacov 1.17)
Pe nume: Eliana, (Matei 19.14)
Naomi și Matei, Ioan, (Marcu 10.14)
Și Ezekiel – ”bomboana”! (Is. 49.15; Luca 18.16)

Ei îngrijiră cu mult drag (1 Cor. 12.25)
A lor scumpă comoară, (Maleahi 3.17)
Cât cel neprețuit șirag, (Matei 13.44)
Cu dragoste-l purtară. (Is. 49.15)

Dar cele cinci daruri de preț (Ps. 144.12; Is. 54.13)
Primite de la Tine, (1 Cor. 4.7)
Le-au fost luate cu dispreț (Ecl. 9.12; Pl. Ier. 4.2)
De niște mâini străine. (Ps. 144.7,11)

Doamne, cu lacrimi, Te rugăm, (Is. 38.5)
Dă-le, de-i a Ta vrere, (Matei 6.10)
Cele cinci daruri înapoi, (Is. 43.6; 49.22,25; 60.4; 62.5; Ioel 2.16-17)
Prin marea Ta putere! (Num. 14.17)

Mihail Dimitriu

Am inteles ca tot ce-are suflare,
De Tine Tata este zamislit,
Unii-s din zimbetul de Prunc, Mama Fecioara,
Altii -s din rasu-Agarei in care ne gasim batjocoriti!

Pe unii ii conduce ura, razbunarea,
Dorind sa implineasca a mamei lor credinta,
Altii, ales-au drumul de iubire si rabdare,
Drumul iertarii,  ce se cheama ;Pocainta!

Din setea de putere  mostenita,
Si ura adunata -n cei ce-s rai,
S-a inmultit un neam de oameni,
Ce ii urasc Isuse pe  fratii mei si-ai Tai.

Setosi de sange, ura, razbunare,
Au incalcat  al tarilor -hotare,
Si-ameninta , trimit la moarte pe crestini,
Facand din asta; fapta de onoare!

Urasc Cuvantul si pe Tine!
Ti-au rastignit copiii,i-au facut martiri,
Invesmintate-n negru plang amar-n suspine,
Sarmane mame,lipsite de copii si de iubiri.

…Amurg de timp si de mileniu!
Atit se scrie ca-n curind ai sa revii,
Unii petrec-n varsari de singe a vietilor crestine,
Altii isi pling martirii in inimi singerii…

Nu Te intreb ce fi-va maine Doamne,
Nici cand vei reveni ca nimenea nu stie,
Dar inmarmurita de ce aud si vad,
Te rog prin Duhul Sfant:

Nu ne lasa!
Din Duhul Sfant,
Ne da o inima pilna-n iubire,
Sa nu ne pierdem in pustie,
De Tine si de Legamant.

Sanda Tulics