Construieste din nou dar mai sus

5 noiembrie

Text: Iov 5:17-27

El face rana si tot El o leaga;
El raneste, si mana Lui tamaduieste.

Iov 5:18

Renumitul pastor si autor A.J. Gordon (1836-1895), a observat
ca daca distrugi cuibul unei vrabii, pasarea aceasta mica il va
construi in acelasi loc, din nou. Totusi, daca ii strici cuibul de
cateva ori, pasarea va cauta un loc nou cuibului – un adapost mai
la inaltime – unde va fi mai putin vulnerabil.

Gordon a observat apoi ca crestinii nu sunt intotdeauna atat de
intelepti. Ei isi cladesc fericirea si speranta pe valorile acestei lumi,
pentru ca sa le vada apoi „demolate” mereu, mereu. Apoi, dupa
fiecare perioada scurta de lacrimi, ei incep din nou sa construiasca
in acelasi mod. Ei nu fac schimbari semnificative in viata lor. Nu-si
dau seama ca prin dezamagirile lor, Domnul ii cheama sa-si puna
increderea in El – sa priveasca spre cer.

Domnul nu este multumit de crestinii care nu invata din difi-
cultatile si falimentele vietii. El ne tulbura astfel, ca sa nu stagnam
in viata noastra spirituala. Vrea sa ne maturizam, sa devenim mai
asemanatori cu Isus Cristos. Scopul Lui final este ca sa ne gasim
pacea si credinta in El.

Credinciosule ranit, nu cumva impietrirea inimii si indiferenta
spirituala te-au impiedicat sa inveti din greselile de pana acum?
Nu face ca Dumnezeu sa fie nevoit sa repete procesul de daramare
mereu, mereu. invata de la vrabie. Construieste din nou – dar fii
sigur ca intotdeauna sa construiesti mai sus! – H.G.B.

Numai pentru Tine voi trai, Isuse;

Tine-mi ochii alipiti de Tine,

Ca intreaga lume sa nu poata-atrage

Nici macar un coltisor din mine.” – Graves

Dumnezeu ne frange adesea inimile,
ca sa poata intra mai adane in ele.

Painea zilnica

„Nu am privit niciodata in sus de aici”

Text: Isaia 40:21-26                                     

Ridicaţi-vă ochii in sus, si priviţi! Cine a făcut aceste lucruri?” Isaia 40:26

Prietenul meu Mark era pe terenul de golf unde mai jucase de multe ori. Deodată a exclamat către partenerii săi de joc: „Priviţi, ce privelişte minunată!” Dincolo de dunele aurii ale nisipului se desfăşura o imagime minunată a Lacului Michigan, cu oglinda apelor albastre sclipind în lumina acelei veri splendide. De fiecare dată, înainte de a ajunge în acel punct specific, Mark fusese concentrat la joc şi la problemele lui. Ochii îi fuseseră aplecaţi numai în jos. „Nu am privit niciodată în sus de aici!” a exclamat el. Cuvintele lui m-au făcut să mă gîndesc la oamenii cărora Isaia le-a vorbit cu previziune profetică. Vor fi în exilul babilonian, departe de ţară, într-o situaţie precară. Profetul îi sfătuieşte să privească în sus, să-şi ridice ochii în sus amintindu-şi de maiestatea, puterea şi credincioşia Domnului Suveran peste totul.


Acest sfat este bun şi pentru noi cei de azi. Uneori devenim atat de preocupaţi de dificultăţile vieţii, sau atat de copleşiţi de anumite situaţii, că pierdem perspectiva lui Dumnezeu. Suntem în locuri problemă care ne absorb interesul şi ne limitează viziunea. Poate fi biroul unde lucrăm, sau prezenţa unei persoane dificile. Poate fi un pat de spital sau camera unde zăcem bolnavi. Suntem descurajaţi şi slăbiţi. Dacă aşa este, atunci avem nevoie să privim în sus şi să vedem din nou grandoarea şi puterea Dumnezeului nostru atotputernic. Să nu ajungem să spunem vreodată: „Niciodată n-am privit în sus din locul acesta!” – D.C.E.

De vezi ce minuni poate Domnul să facă
Privind în jur la toate cele create,
încrede-te atunci în puterea-I divină;
Sigur te va trece cu bine prin toate.„- D.J.D.

Unii oameni văd mai multe lucruri ale lui Dumnezeu plimbandu-se în jurul casei, decît văd alţii făcand călătorii împrejurul lumii

Painea zilnica

Acolo Sus , în Ceruri !

Acolo Sus, în Ceruri, e-un Domn ce ne iubeşte
Şi ne alintă veşnic, la fel, pe orişicare!
Aici, în nedreptate, noi ne urâm orbeşte!
De ce mâhnim cu-aceasta o Fiinţă-ndurătoare?

Acolo Sus, în Slavă, e-un Domn cu har de pace,
Veghind cu-aleasă milă pe omul în nevoie!
Aici, în reacredinţă, noi ne luptăm rapace
Pentru un ban nesigur! Aceasta-i a Sa voie?

Acolo Sus, în Raiul Preasfânt şi Bun, e-o Rază
Ce-aşteaptă în Lumina-I un suflet ca să-l culce!
Aici, în destrămare, abia găsim o oază
Să ne-ntreţinem viaţa! Nu EL ni-e apa dulce?

Acolo Sus, cu milă, noi ne aflăm Iertarea,
Credinţa şi Smerirea, ce jos, nu-s spre găsire!
Dacă dorim acestea şi căutăm Salvarea,
De ce nu-I spunem Ruga ce-aduce Mântuire?

Horia Costina  

Fruntea sus!

Apel la fiecare creștin
Fruntea sus, zâmbetul pe buze
Aceste plăgi merg și vin
Dar nu vrem să-nceteze “Amin”
Și nu vrem situații confuze.

Fruntea sus! Ai cui suntem?
Suntem noi ai nimănui?
Cu Fiul la cârmă oricând putem
Să-nvingem un pericol extrem
Și-atacul meschin al oricui.

De ce frica ne-a-nvăluit?
Cine conduce destinul?
Iona în pește-a pierit?
Cel ce din Slav-a venit
Ne-arată buchetul nu spinul.

Fruntea sus cu masca pe față!
Să vadă mulți spre ce priviți
Nu spre cei ce mint și înhață
Ci spre cei ce vă dau povață
Și- ajutor cucernici să fiți.

În seamă vă rog nu-i luați
Pe cei ce vă tulbură calmul
La altar mergeți și v-aplecați
Puteri cerești să luați
Și tot ce vă-nvață Psalmul.

Unii zic: “Șurubul se strânge”
Dar cei ce cu ură îl strâng
Nu știu că nu pot învinge,
Că focul din noi nu-l pot stinge
Ci doar destinul și-l frâng.

Zece ciume- n Egipt, doar zece
A fost Israel devastat?
Neatinși i-au lăsat să plece.
Nu, nimeni nu-L poate întrece
Pe Cel lângă care am stat.

Eroi în bătălii se formează
Iosua, David așa ne spun
Credința la ei a fost bază
Știut-au că Tatăl veghează
Nu vreun rebel, nu vreun nebun.

Prea mulți intră-n derută,
Prea mulți se lasă-nșelați
Dar știți că data trecută
Visteria v-a fost umplută
Și-ați fost cu comori încărcați.

Nu doar nebuni au fost nimiciți
Ci întregi oștiri dușmane
Vorbim de amaleciți
Sau alții pe care-i știți
După ei au rămas mormane.

Cine-i numit Războinic Viteaz?
Vreun agent venit din infern?
Vreun șef de stat fără obraz
Care creează pe Terra necaz?
Nu, ci Cel ce domnește-n Etern.

Cât timp vor fi ei lăsați
Să-și promoveze nebunia?
Nu, nu vă îngrijorați
Vor fi-n vidul nopții-ncuiați
Când Cerul activează mânia.

Fruntea sus! Motive nu-s
Pentru suspin și frământare
Știm ce Mesia ne-a adus
Și har și viață făr-apus,
Nu teamă, ci binecuvântare.

Spre glie nicicând nu priviți!
Tenebra nu dă lumină
Cu gândul spre glorii să fiți
Cântați, cântați și nu vă opriți
Să fiți cu-n Rege la Cină.

George Cornici

Cand ti-e greu

„Când ți-e greu adu-ți aminte
c-a fost și ușor odată
și că iarăși o să fie,
n-avea inima-ntristată.

Când ți-amar adu-ți aminte
că ți-a fost cândva și dulce
și că iarăși o să-ți fie,
nu te prăbuși sub cruce.

Când ți-e dor adu-ți aminte
c-ai fost și-mpreună
și că iar vei fi, nu-ți pierde
liniștita voie bună.

Când ești dus adu-ți aminte
că doar ieri ai fost acasă
și că iarăși vei fi mâine,
ține-ți inima voioasă.

Când ești sus adu-ți aminte
că ai fost și jos pe scară
și că iar poți fi, ia seama,
nu știi ce-i până diseară.

Cât trăiești adu-ți aminte
c-ai să mori pe neașteptate,
umple-ți zilele cu fapte
și cu umblete curate.”

Traian Dorz

Buna-i dimineata cu Isus

Buna-i dimineata cu Isus
Cand te trezesti si gandu-ti zboara-n sus
Cand de lumina zilei tu esti multumit
Se bucura si cerul si esti fericit

Buna-i dimineata cand te pleci cu dor
Iar pe genunchi si-I ceri lui Isus ajutor
Cand ai un timp sa stai la partasia
Ce leaga drumul tau cu vesnicia

Buna-i dimineata cu Isus
Cand te trezesti privind inspre apus
Si-ti pui in gand sa mergi cu bucurie
Inca o zi curat spre vesnicie

Buna-i dimineata cand de dor purtat
Iar te trezesti plutind pe aripi liber de pacat
Si-astepti cu drag momentul sa-ti iei zborul
Spre cer cu El, Isus Mantuitorul

Buna-i dimineata cu Isus
Cand te ridici si gandu-ti zboara-n sus
Si simti in inima pace si bucurie
Si-un dor adanc de cer- de vesnicie.

Samuel Ghiran

Privește spre Isus

Când pășesc peste valuri, ca Petru, pe mare,
Departe de maluri, spre Domnul pășesc
Când cobor prin credință, la sfânta-I chemare,
Din mica bărcuță ce-o părăsesc;

Când privesc înspre Isus, pășind cu-ndrăzneală
Făr’ să îmi pese de mine și ce-n urmă-am lăsat,
Având ținta ‘ nainte, fără-ndoială,
Pășesc peste valuri, ca pe uscat.

Când privesc înspre valuri cât sunt de-nvolburate
Împrejur nu se vede decât val după val
Deși Isus e-atât de aproape, mi se pare departe.
Credința-i mai mică ca un bob de muștar.

Când privesc înspre valuri, nu-L văd pe Domnul
Ce frumos, cât de mare-I, puternic, ‘nălțat…
Parcă uit ce făcut-a și că poate totul
Și că-odată cu El, pe valuri am umblat.

Când privesc înspre valuri, sunt disperată
Și strig cu glas tare după ajutor:
,,Doamne, mă scapă, sunt scufundată,
Valul mă-ngroapă, scump Salvator”!

Când privesc înspre valuri, Domnul vede și-mi spune:
,, Privește spre Mine, mai fă încă-un pas.
Eu nu-ntârzii, te-ncrede-n a Mea promisiune.
Te ascult și-s cu tine în al-ncercării ceas.”

Dragul meu frate, stai treaz și ascultă:
Nu privi înspre valuri, privești spre Isus!
Curând vine Domnul! Viața e scurtă.
Te pregătește de astăzi, să-ajungi în cer sus!

…………………………………………………………………
În rugăciunea mea disperată, pe care o înălțam înspre Domnul, în toiul unei nopți, pentru a implora mila, îndurarea, bunătatea Lui, pentru unul dintre copii,( la fel ca Iov), am primit îndemn să scriu aceste versuri. Parcă mă vedeam pe mare, ca Petru, când, privind înspre valuri, a început să se scufunde, uitând că în urmă cu câteva momente, a umblat pe mare, ca pe uscat, atât timp cât a privit spre Isus.
Cost Ana