Betania Worship Dublin
suflet
6 Ianuarie
„Dar mâna Domnului venise peste mine seara.” Ezechiel 33:22
Pe calea judecăţii, aceasta poate fi situaţia, şi dacă este aşa, este treaba mea să mă gândesc la motivul acestei vizite şi să îndur nuiaua pe care am primit-o. Nu sunt singurul pedepsit în această perioadă; îngăduiţi-mi să mă supun pedepsei, şi să trag un folos din ea. Dar mâna Domnului poate veni şi în alte moduri — întărindu-mi sufletul şi înălţându-mi gândul spre lucrurile veşnice. O, dacă aş simţi prezenţa Domnului în felul acesta! Simţământul prezenţei divine poartă sufletul către cer pe aripi de vultur. In asemenea ocazii, suntem atât de plini de bucurie spirituală, încât uităm toate grijile şi durerile pământului. Nevăzutul este aproape, şi cele văzute îşi pierd puterea.
Trupul slujitor aşteaptă la poalele muntelui, iar sufletul stăpân se închină pe culme, în prezenţa Domnului. O, dacă mi-ar fi acordat un asemenea anotimp de comuniune divină în seara aceasta! Domnul ştie că nevoia mea este foarte mare. Darurile mele tânjesc, stricăciunea creşte, credinţa este slabă, şi evlavia rece; toate acestea sunt motive care cheamă mâna Sa vindecătoarea asupra mea. Mâna Sa poate răcori fierbinţeala de pe fruntea mea, şi poate opri tumultul din inima mea.
Glorioasa mână care a creat lumea poate să creeze o minte nouă pentru mine. Neobosita mână care poartă temeliile lumii poate să-mi susţină spiritul. Iubitoarea mână care îngrijeşte sfinţii mă poate înveseli. Şi atotputernica mână care sfârşie duşmanii poate să-mi supună păcatele. De ce să nu simt atingerea acestei mâni în seara aceasta? Vino, suflete. Spune-I lui Dumnezeu că mâinile lui Isus au fost străpunse pentru răscumpărarea ta, şi vei simţi asupra ta aceeaşi mână care 1-a atins pe Daniel în timp ce se ruga, ca să vadă chipul lui Dumnezeu.
C.H. Spurgeon
Fii Lumină! Fii om înțelept!
Referințe
A fost, cândva, o zi de sărbătoare
Subtil, însă, ajuns-a-n calendare,
Prin veacuri furișată pân’ la noi,
Popoare-ntregi cuprins-a în șuvoi…
Nici nu te miri, când știi că dirijorul
E Șarpele viclean, amăgitorul!
Chiar din Eden sădise îndoiala-
De Halloween mulți au mușcat momeala,
Zicând ca el: „Oare o fi păcat? !
Hotărât, nu! Scobește un dovleac!
E distractiv c-o lumânare-n dinți
Sperii copiii care nu-s cuminți… „
Și uite-așa, din tată-n fiu, odat’
Doar câte-un obicei am adoptat:
Costume, măști, filme de groază…
Copiii noștri azi vizionează…
Sunt vremuri grele, vremuri de final,
E lumea mai mult afundată-n val,
Iar ocultismul urcă tot mai sus
Copiii, costumați, se cred ce nu-s:
Unii pisici – scuzându-se la școală
Că nu răspund, își țin codița-n poală…
Alții păianjeni, demoni, vrăjitoare… –
Așa i-a învățat o sărbătoare!
Ora de vară-iarnă moștenim
Tot de la-ntunecatul Halloween,
Când om și Diavol în orgii ocultă,
Părându-li-se noaptea mult prea scurtă,
Schimbară-n dat dumnezeiescul plan:
Cu-o oră-n plus, e-o nouă lege-n an!
O, cât păcat! Vai, ce-ntuneric gros!
Prietene, lumina ta-i Hristos!
Să-ți ardă-n piept, vorbește-le la toți:
Puterea Lui ne va-nvia din morți!
Cu pace-n suflet El te-mpodobește,
Cel Rău te sperie, te îngrozește!
A ta identitate e-n Isus –
Ești fiu de Rege, nu de jos, de Sus!
Te costumează cum scrie-n Scriptură:
Cu fapte bune, adevăr în gură,
Să fii lumină-n jur, la muncă, -n sat…
Învață-ți pruncii a trăi curat,
Nu pe la porți: ne dai, ori nu ne dai!
Isus Hristos ne dă cerescul Rai.
Adună-n coșul vieții, pentru Cer,
Nu bombonele, suflete ce pier!
Privind ecranul Duhului cel Sfânt,
Fă click postării sfinte din Cuvânt!
Aruncă-ți masca idolatră jos,
Lumină fii! Arde pentru Hristos!…
Aveam și noi, mai ieri, o sărbătoare,
Când Cerul cobora în Adunare,
Nu lumânări, în duhul luminați,
Prin jertfa Domnului Hristos spălați,
Înțelepțiți de Duhul Său cel Sfânt,
Vorbeam frumos și predicam plângând;
Ieșeam pe străzi, dar nu la speriat,
Cu drag, vesteam pe Cel crucificat.
N-aveam dovleci arzând, pe la ferestre…
Isus Hristos Lumina noastră este!
Iar azi, când lumea are-o sărbătoare
Când morții își cinstesc printr-o mâncare,
Sau luminițe ce se sting încet,
* Fii tu lumina! Fii om înțelept! *
Liniște, frumusețe și Creator
Referințe
În susurul de apă curgătoare,
În vântul cald, al zilelor de mai,
Te laud Tată: mâna -Ți creatoare,
A făurit în jur, un colț de rai…
E liniște… natura mă-nconjoară…
O rază, jucăușă, ca-n povești
Spre mine printre ramuri se strecoară…
Uimită, spun: o, Doamne, mare ești!
E-atâta frumusețe-n jurul meu…
Privirea, nu mi-o satur, pare-un vis…
Extaziată spun: o, Domnul meu,
Cum va fi oare sus în Paradis? ! …
Prin lac, grămezi de pești, se zbenguiesc,
Un copilaș le-aruncă fărâmituri,
El râde… ei se-ndoapă… eu șoptesc:
Mare ești Doamne… și de pești te-nduri! …
De undeva, de sus, un strop de apă,
Căzând, se-oprește brusc, pe ciorna mea,
Tresar din contemplare și… de-odată,
Îmi spun: – Va trebui să plec… of! … va ploua! …
Un clic, doar, imortalizez natura,
Vreau s-o păstrez în sufletu-mi mereu.
Respir adânc, dar când deschid iar gura,
Strig: ce frumos! Ce mare-I Dumnezeu!
Isus a iubit
Jeanina Ivașcu
6 Mai
„Rămânem în EL ” 1 Ioan 4:13
Vrei un adăpost pentru sufletul tău? Întrebi „care este preţul?” Este mai scump decât ar vrea mândria omenească. Este fără bani şi fără plată. Ai vrea să plăteşti o chirie respectabilă? Ai vrea să faci ceva ca să-L cucereşti pe Christos? Atunci nu poţi avea adăpost, fiindcă această casă este „,fără plată” (Isaia 55:1). Vrei să iei în stăpânire casa Stăpânului meu pentru totdeauna, fără să plăteşti nimic în schimb, nimic în afară de datoria de a-L iubi şi a-L sluji pentru totdeauna? Vrei să-L iei pe Isus şi să „rămâi în El” pentru totdeauna? Acest adăpost este dotat cu tot ce-ţi trebuie. Este plin de bogăţii care îţi vor ajunge toată viaţa. Aici poţi avea părtăşie cu Christos şi poţi să te hrăneşti cu dragostea Lui.
Aici mesele sunt pline cu bucate care nu se vor termina niciodată. Când eşti obosit, te poţi odihni aici cu Isus. De la ferestrele lui, poţi vedea cerul în orice moment. Vrei să locuieşti aici? Dacă eşti într-adevăr pe drumuri, vei spune „aş vrea din toată inima; se poate?” Da, iată cheia. Cheia este „vino la Isus”. „Dar”, vei spune tu, „sunt prea amărât pentru o asemenea casă”. Nu contează, înăuntru sunt haine destule. Dacă te simţi vinovat şi condamnat, intră; chiar dacă este o casă prea bună pentru tine, Christos te va face destul de bun ca să poţi locui în ea. El te va spăla şi te va curăţa, şi atunci vei putea cânta „rămânem în El”.
Credinciosule, eşti de trei ori binecuvântat cu o asemenea casă! Eşti privilegiat, fiindcă ai „o cetăţuie” (Psalmi 71:3) în care eşti mereu în siguranţă. Locuind în El, nu ai doar o casă perfectă şi sigură, ci şi o locuinţă veşnică. Când lumea aceasta va pieri ca un vis, casa noastră va trăi şi se va înălţa mai netedă decât marmura, mai neclintită decât pamântul, la fel de sigură ca şi Dumnezeu, fiindcă este o parte din Dumnezeu însuşi, şi noi „rămânem în El”.
24 Aprilie
„Pentru toate acestea, noi am încheiat un legământ, pe care l-am făcut în scris.” Neemia 9:38
Multe dintre experienţele vieţii ne-au condus să ne reînnoim legământul cu Dumnezeu, spre binele nostru. După ce ne-am însănătoşit dintr-o boală şi ni s-a adăugat, ca lui Ezechia, un număr de ani vieţii, este de dorit să o facem. După ce suntem scăpaţi dintr-un necaz, când sufletul nostru cântă de bucurie, este bine să ne plecăm la piciorul crucii şi să ne reînnoim legământul. Şi, în mod deosebit, ar trebui să ne reînnoim legământul după orice păcat care L-a îndurerat pe Duhul Sfânt, sau a adus dezonoare cauzei lui Dumnezeu. Să privim atunci spre sângele care ne face mai curaţi decât zăpada și să ne oferim din nou inimile înaintea lui Dumnezeu. Nu trebuie să aşteptăm necazurile ca să ne reînnoim dedicarea, este bine să facem la fel şi în vremuri de prosperitate.
Dacă întâlnim Ocazii care merită să fie numite „îndurări nesperate” atunci, cu siguranţă, dacă El ne-a onorat aşa, trebuie să-L onorăm şi noi. Să scoatem la lumină toate podoabele împărăteşti închise în tainiţa inimii noastre şi să-L aşezăm pe Dumnezeu pe tronul Iubirii, în mijlocul slavei. Dacă am învăţa cum să ne purtăm în vremuri de prosperitate, n-ar fi nevoie de atâtea necazuri. Dacă am aduna tot binele din mângâieri, n-ar fi nevoie de atâtea nuiele. Am primit de curând unele binecuvântări la care nu ne așteptam? Ne-a pus Domnul o comoară la picioare? Putem să cântăm îndurările Sale necuprinse? Atunci aceasta este ziua în care să ne punem mâinile pe coarnele altarului şi să spunem: „leagă-mă aici, Doamne; leagă-mă aici cu funii, pentru veşnicie”.
., Deîndată ce avem nevoie de împlinirea unor noi făgăduinţe ale lui Dumnezeu, să-I oferim noi rugăciuni, pentru ca vechiul legământ să nu fie dezonorat. Să facem un „legământ în scris” cu El în dimineaţa aceasta, bazat pe durerile lui Isus la care am meditat în ultima lună.
Cu Tine pe cărare….
Cu Tine, Isuse iubit
Nu mi-e frică pe cărare
Nicicând nu m-ai părăsit
Dai, mereu, încurajare.
Chiar atunci când m-ai chemat
Am simțit c-a fost minune
Traiul mi s-a luminat
Cu convingere pot spune.
Transformare s-a produs
Și în suflet și în minte
Credință în mine-ai pus
S-ascult dulcile-Ți cuvinte.
La jug tragem amândoi
Nu sunt singur niciodată
Iar când calea-i cu noroi
Tu o faci, din nou, uscată.
Melodii cu iz ceresc
Ne însuflețesc pe cale
O, ce mult Îți mulțumesc
Pentru stări spirituale!
Fără Tine aș fi prins
În hățișul frământării
O, ce har că nu e stins
Focul binecuvântării!
Cu privirea spre Liman
E progres și părtășie,
E-ajutor și e elan
Spre eterna-mpărăție.
George Cornici
18 Februarie
„Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine.” Iov 10:2
Suflet Încercat, poate că Domnul face asta ca să-ţi dezvolte darurile. Unele dintre talentele tale nu ar fi descoperite niciodată dacă nu ai trece prin încercări. Nu ştii că credinţa ta nu pare atât de mare vara cum arată iarna? Dragostea este adesea ca un licurici, care nu luminează dacă nu este întuneric deplin. Speranţa este ca o stea — nu se vede la lumina soarelui bunăstării, fiindcă străluceşte numai în întunericul necazurilor.
Durerile sunt metalul întunecat în care Dumnezeu montează diamantele talentelor copiilor Săi, ca să le facă mai strălucitoare. Nu a trecut mult de când spuneai pe genunchi: „Doamne, simt Că nu mai am credinţă. Arată-mi că mai cred”. Oare nu te-ai rugat, poate că inconştient, pentru încercări — fiindcă de unde să ştii că ai credinţă fată să ţi-o exerciţi? Depinde; Dumnezeu ne trimite adesea încercări ca să ne descoperim darurile şi să ne asigurăm că le avem. Creşterea în har este rezultatul
încercărilor Sfinte. Dumnezeu ne ia adesea confortul şi privilegiile ca să ne facă creştini mai buni. El nu îşi antrenează soldaţii în lux şi huzur, ci îi trimite în marş forţat la munci grele. Îi face să treacă pâraie, să înoate în ape învolburate, să urce munţi şi să meargă multe mile purtând povara durerilor.
Ei bine, creştine, nu se potriveşte această descriere cu necazurile prin care treci? Nu îţi dă Dumnezeu daruri şi nu le face El să crească? Nu este acesta motivul pentru care El se ceartă cu tine? Când suntem încercaţi, ne prindem de făgăduinţe Şi ne rugăm cu noi puteri; Când suntem încercaţi, ne înnoim credinţa și aşteptăm, prin Domnul, mângâieri.
1 Februarie
„Ei vor lăuda căile Domnului.” Psalmi 138:5
Creştinii încep să „laude căile Domnului” când îşi lasă povara la cruce. Nici o cântare a îngerilor nu poate fi mai dulce decât primul cântec de bucurie care ţâşneşte din adâncul sufletului păcătosului iertat de Dumnezeu. Ştiţi cum îl descrie John Bunyan. El spune că, atunci când sărmanul Pelerin îşi lasă povara la cruce, face trei salturi mari şi îşi continuă drumul cântând:
„Slăvită cruce, binecuvântat mormânt
Slăvit să fie Omul care v-a sfinţit murind!”
Credinciosule, îţi aminteşti de ziua în care ai scăpat de lanţuri? Iţi aminteşti locul în care Isus te-a întâlnit şi ţi-a spus „te iubesc cu o iubire veşnică” (Ieremia 31:3)? „Eu îţi îndepărtez fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă” (Isaia 44:22). Păcatele tale au fost şterse pentru totdeauna. O, ce fericită a fost ziua în care Isus m-a eliberat de durerea păcatului! Când Domnul mi-a iertat pentru prima oară păcatele, am fost atât de fericit încât îmi venea să sar în sus. In drum spre casă, mă gândeam că ar trebui să le spun pietrelor povestea eliberării mele. Sufletul îmi era atât de plin de bucurie încât eram gata să spun fiecărui fulg de zăpadă despre minunata dragoste a lui Isus, care a şters păcatele celui mai mare răzvrătit. Dar simţămintele acestea nu trebuie să existe doar la începutul vieţii de creştin; există motive de a lauda căile Domnului în fiecare clipă, şi experienţa bunătăţii Sale ne face să spunem mereu: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea” (Psalmi 34:1).
„Cât timp vom trece prin pustia de păcat
Vom lăuda pe Domnul care-n braţe ne-a purtat.”
Dumnezeu e în control 