Aproape nu inseamna suficient

Text: Isaia 47:1-11

…deodată va veni peste tine prăpădul, pe neaşteptate.” Isaia 47:11

O bandă de hoţi au lucrat timp de 6 săptămani săpand tunele în reţeaua de canalizare a oraşului Roma, spre casa de bani a poştei unde se aflau aproximativ 68 de milioane de dolari, dar au fost prinşi la un pas de reuşită. Dacă reuşeau, furtul lor ar fi fost unul din cele mai mari jafuri din istoria Italiei. Au îndepărtat ultimii centimetri de pămînt înainte de-a ataca zidul cu maşinile lor de perforat, cînd nişte trecători au fost atraşi de zgomotul ce venea din subteran şi au dat de ştire gardienilor. Poliţia l-a prins pe unul încă săpand în reţeaua de canalizare. Ceilalţi au fugit, dar au fost prinşi pe cînd ieşeau din subteran prin diferite guri de canal.
Aceşti oameni aproape că au reuşit să fure banii, dar aceasta nu este un lucru neobişnuit. Practica comună a făcătorilor de rele este să dispară împreună cu faptele lor. Din această pricină unii oameni trec prin viaţă crezînd că nu vor fi prinşi. Ei sînt o întruchipare a aroganţei Babilonului care a crezut că naţiunea sa va fi veşnică (Isaia 47:7)

– Dar la fel ca şi Babilonul, toţi cei ce nu vor recunoaşte pe Dumnezeu şi nu se vor depărta de răul lor, vor da de necazuri. Judecata va cădea ca un trăsnet şi nimeni nu va scăpa. Dumnezeu a spus prin Isaia: „…urgia va cădea peste tine, fără s-o poţi împăca” (Isaia 47:11).
Poate că nu eşti creştin, şi ai crezut că poţi să dispari cu fărădelegea ta. Nu fi naiv. Acceptă-L pe Cristos azi. Întoarce-te de la păcat pînă mai este timp. Va veni ziua cu siguranţă cînd vei descoperi că nu este totuşi suficient ca să scapi de judecata divină.
Atunci va fi prea tîrziu.- M.R.D. II

Pe oameni poţi să-i mulţumeşti
Cu scuze vagi, copilăreşti.
Dar ce vei spune? Nu gîndeşti?
In faţa instanţelor cereşti?  ”         -Anonim

Păcatul nu este judecat după felul cum vedem noi, ci după cum vede Dumnezeu.

Painea zilnica

La timpul prezent

Când IERI s-a îmbarcat,
cu gând să nu mai vină,
a luat tot ce-a putut
și n-a lăsat decât
doar lucruri din trecut
și-o carte scrisă, plină
de amintiri cu noi,
cu alții și atât.

Pe MÂINE-l așteptăm,
dar nu știm dacă vine,
e prea departe țara
de unde va pleca,
e mult riscantă cursa,
de aceea e mai bine
să îl lăsăm pe el
să vină când o vrea.

Așa că, în final,
să ne-nsușim doar țelul
de-a nu trăi în urmă,
ci numai la prezent,
să fim ce nu am fost,
să ne-adaptăm cu felul
de-a fim mai buni, mai pașnici,
doar AZI, și-i suficient.

Lucian Cazacu