Se scutură pământul

Se scutură Pământul de-atâta suferință,
Durere fără margini e peste tot pe el.
Copiii Tăi Te-așteaptă, Isuse-n umilință
În încercări, ispite, zdrobiți în fel și fel.

Bolnavii fără număr pe paturi de spitale
Așteaptă-o mângâiere, să fie vindecați…
Isuse, vino azi la copiii Tăi din vale,
Așteaptă cu-nsetare să fie mângâiați.

Așa precum pământul uscat și fără apă
Așteaptă ploaia vie să-l mângâie cu drag,
La fel Te-așteaptă omul să stați la o agapă,
Să treci, Isus iubite, al casei sale prag.

Păduri, mii de hectare, se sfarmă-n depărtare
Cuprinse de văpaia de foc de neoprit,
Pe munți se-nalță focul mai mare, tot mai mare,
Tot cerul este roșu, de parcă-ar fi vopsit.

Canicula cuprinde planeta noastră-ntreagă
Și pârjolește totul în calea ei de jar,
Topește și ghețarii, cuprinde lumea-ntreagă,
În dansul ei frenetic se-ntoarce iar și iar…

Se scutură Pământul de-atâta răutate,
Căci oamenii se ceartă și-mpart ce nu-i al lor
Și peste tot în lume-și împart război și moarte
Și seamănă urgie popor peste popor…

E vremea cercetării, Pământul se frământă…
Tu ce mai stai, creștine, de nu te pocăiești?
Ce mai aștepți atâta, ce duh străin îți cântă?
Ce tot îți pune piedici pe Domnul să-L primești?

De ce se-ntâmplă toate și cerul parcă pică?
De ce nu mai e lumea la fel ca la-nceput?
Nu vezi, iubite suflet, că-n jur totul se strică
Și oamenii se strică din zi în zi mai mult?

Nu mai e lumea lume, chiar cerul parcă frige,
Cupolă de aramă pe un pământ încins…
Păcatul e la culme, pe mulți oameni atinge,
Dar omul nu se lasă de Duhul Sfânt atins…

E multă spurcăciune în lumea asta mare,
Păcatul e la culme, noi stăm nepăsători,
Isus este aproape și soarele răsare,
O trâmbiță în zare se-aude de cu zori.

Fii gata totdeauna să te-ntâlnești în stele
Cu Dumnezeul slavei, să scapi de-orice necaz,
De boală, de ispită, de patimile grele,
De arșița cumplită ce ne topește azi,

Să fim o veșnicie cu Domnul vieții noastre
Și să călcăm pe aur ca sticla străvezie,
Pe străzile din ceruri, din înălțimi albastre
Și să trăim cu Domnul Isus o veșnicie.

Dorel Puchea 

Prin suferință

Prin suferință El ne ține aproape
Ca faptele murdare să ni le-ngroape;
Fiindcă omul uită repede pe Domnul
Și din ce în ce mai mult iubește somnul.

Este greu să treci prin suferință
Dar mai mare este a Lui dorință,
De-a locui cu El în cer
Pentru a trăi cel mai Divin mister.

Prin suferință
Ți-a-ntărit a ta credință,
Și te-a făcut un adevărat creștin
Cu un frumos destin.

A ales să treci printr-o suferință
Fiindcă nu mai aveai de mult cu El în luptă o biruință,
A ales să treci chiar și prin greu
Să-L cunoști pe-al tău Dumnezeu!

Prin suferința de o clipă
El îndoiala o ridică,
Fiindcă te vrea în luptă biruitor
Și-n rugăciune vegheator!

Este greu prin suferință,
Dar prin ea Își împlinește a Sa dorință,
Să te facă aur curat
Pentru El să fii păstrat!

Chiar dacă este greu prin suferință
El îți spală a ta ființă,
Să fii mereu curat și frumos
Și pentru Domnul prețios.

A îngăduit să treci prin suferință
Ca să nu mai iei a Sa Lucrare cu ușurință,
Și să fii serios în toate
Să fugi mereu de păcate.

Prin suferință
Te învață să te rogi cu stăruință,
Și să crezi în El mereu
Când totul ți se pare greu.

De multe ori prin suferință
Îți încearcă a ta credință,
Ca să-ți schimbe chiar și a ta purtare
Să fii pentru El o binecuvântare!

„1 Petru 5:10 Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veșnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiţi.”

Samuel Bădescu 

11 Aprilie

Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart.” Psalmi 22:14

Au auzit cerurile sau pământul un bocet mai trist? În trup şi suflet, Domnul nostru se simte slab ca apa care se scurge pe pământ. Înălţarea crucii L-a scuturat violent, i-a întins fiecare ligament, i-a îndurerat toţi nervii şi i-a dislocat toate Oasele. împovărat de propria greutate, marele Suferind a simţit încordarea crescând cu fiecare clipă a celor şase ore. Leşinul şi slăbiciunea L-au copleşit, până s-a prefăcut într-un ghem de suferinţă şi durere. Când a văzut vedenia, Daniel şi-a descris altfel senzaţiile „puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă” (Daniel 10:8). Cu cât mai slăbit trebuie să fi fost Profetul ceresc când a văzut şi a simţit mânia lui Dumnezeu! Pentru noi, senzaţiile pe care le-a îndurat Domnul ar fi insuportabile, şi am fi salvaţi de pierderea Cunoştinţei, dar El a fost rănit şi a simţit sabia. A băut cupa şi a simţit fiecare picătură.

O, Rege al Durerii! (un titlu straniu, dar adevărat
Doar Ţie, din toţi regii, datorat)
O, Rege-al suferinţei! Cât de mult Te plâng
Ştiind că toate ale mele în Tine se răsfrâng!

În timp ce îngenunchem în faţa tronului Mântuitorului, ne amintim calea prin care ne-a pregătit coroanele de slavă. Să bem din paharul Lui, ca să putem fi întăriţi pentru ceasul încercării care vine. Fiecare mădular din trupul Său natural a suferit, şi la fel trebuie să se întâmple şi cu trupul duhovnicesc. Dar din toată durerea şi chinul Său a răsărit slava şi puterea, şi la fel se va întâmpla şi atunci când trupul Său duhovnicesc va intra în cuptorul aprins.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Comori in suferinta

Comori asa de tainice se-ascund
In suferinta si in asteptare,
Ne modeleaza chipul mai profund
Dupa Hristos, si-a Lui asemanare.

Si El a fost facut desavarsit
Prin suferinta, si prin ascultare,
Asa cu cale Tatal a gasit
Cand intocmit-a planul de salvare.

Si suferinta noastra are-un plan,
Si asteptarea fi-va rasplatita
Cand vom pasi in sfantul Canaan,
In slava viitoare, pregatita,

Pentru noi toti, ce fost-am randuiti
La mantuire, si la libertate,
La partasia cu Hristos, uniti
Sa fim cu El pentru eternitate.

Nu intelegem greul de acum,
Dar sigur stim ca pasii ni-i indreapta
Mai hotarati, mergand pe sfantul drum
Spre marea slava care ne asteapta.

„Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi.” Romani 8:18.

Anca Winter 

Isaia 53

Cine-a crezut in ce ni se vestise,
Sau bratul Domnului a cunoscut?
Chiar de la inceput, de cand venise,
Ca o odrasla slaba a crescut.

Ca un Lastar ce creste in pustie,
Prin frumusete nu ne atragea,
Nu stralucea decat in modestie,
Placut la-nfatisare nu era.

Om al durerii si al suferintei
A fost de toata lumea parasit,
Invesmantat in haina umilintei
L-am ignorat si L-am dispretuit.

Si totusi, suferinta ce-a purtat-o
A fost a noastra; fiindca ne-a iubit
Durerea noastra-asupra Lui a luat-o,
Nu pentru vina Lui a fost lovit.

Ci pentru noi a fost strapuns pe cruce,
Vinovatia noastra a purtat,
Pedeapsa, care pace ne aduce,
El a primit-o, si ne-a vindecat.

Mergeam pe drumul nostru in nestire,
Cu totii rataceam ca niste oi,
Insa, a noastra grea nelegiuire
Pe El a pus-o Domnul, nu pe noi.

Ca mielul dus inspre macelarie,
Si ca o oaie muta, n-a rostit
Nici macar un cuvant de vrajmasie
Cand a fost chinuit si asuprit.

Prin judecata si prin apasare
El a fost luat, dar cine a crezut
Ca moartea Lui a fost ispasitoare
Pentru poporul care L-a vandut?

De cel bogat I-a fost sapat mormantul,
Si groapa I-a fost pusa intre rai,
Macar ca nu I-a fost viclean cuvantul
Si n-a mers pe-a nelegiuirii cai.

Domnul a hotarat ca sa-L zdrobeasca
Prin suferinta… Dar prin jertfa Sa,
Samanta de urmasi ce-o sa-odrasleasca
O va vedea, si se va bucura.

Si va simti atunci inviorarea
Prin rodul muncii sufletului Lui
Cand multi primi-vor binecuvantarea,
O stare dupa voia Domnului.

De-aceea cu cei mari Ii voi da parte,
La loc cu cei puternici si-naltati,
Caci pentru pacatosi S-a dat la moarte
Si S-a rugat pentru cei vinovati.

Anca Winter 

29 Martie

Măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.” Evrei 5:8

Ni se spune că perfecţiunea Comandantului nostru s-a desăvârşit prin suferinţă; de aceea, noi, care suntem păcătoşi, şi ne aflăm departe de perfecţiune, nu trebuie să ne mirăm că suntem chemaţi să suferim. Se poate să fie încoronat Capul prin chinuri, iar celelalte mădulare să fie purtate pe pat de flori? Dacă Christos a trebuit să treacă prin marea propriului Său sânge ca să ajungă la coroană, noi vom merge la Ceruri călcând pe un pod de argint ca să nu ne mudărim? Nu, experienţa învăţătorului nostru ne învaţă că suferinţa este necesară, şi copiii născuţi din nou ai lui Dumnezeu nu trebuie să încerce să o evite.

Dar există o mângâiere în faptul că Christos a „fost făcut desăvârşit” (Evrei 5:9) „prin lucrurile pe care le-a suferit”. astfel ne poate înţelege pe deplin. El nu este „un Mare Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre” (Evrei 4:15). In înţelegerea aceasta a lui Christos aflăm mângâiere deplină. Unul dintre martirii timpurii a spus: „Pot să îndur totul, fiindcă Isus a suferit, şi suferă şi acum prin mine. El mă înţelege, şi gândul acesta mă face mai puternic”. Credinciosule, mângâie-te cu acest gând în timpurile de strâmtorare. Întăreşte-te cu el când păşeşti pe urmele lui Isus. Caută alinare în înţelegerea Lui. Aminteşte-ţi că suferinţa este un lucru care îţi aduce onoare; să suferi pentru Christos înseamnă să ai parte de glorie.

Ucenicii se bucurau când erau socotiţi vrednici să sufere. Atâta timp cât Domnul ne oferă harul să suferim pentru Christos, să suferim cu Christos este o onoare. Comorile unui creştin sunt necazurile. Privilegiile regilor lui Dumnezeu sunt necazurile, durerile şi întristările lor. Să nu refuzăm, deci, onoarea. Să nu ne dăm deoparte în faţa slavei. Durerea ne înalţă, şi necazurile ne preamăresc. „Dacă răbdăm, vom fi împăraţi împreună cu El” (2 Timotei 2:12).

Meditaţii C. H. Spurgeon

Oare v-ați gândit prieteni

Oare v-ați gândit prieteni ce va fi cu omenirea,
Când de-atâta răutate va pleca plângând iubirea?
Poate-atunci veți înțelege prețul darului divin,
Când în lume va rămâne doar a răului venin!

Conștientizați prieteni ce va fi pe-acest pământ,
Când în cer se va întoarce cu tristețe Duhul Sfânt?
Poate atunci vă veți trezi și veți plânge cu amar,
Stăruința în neascultare, lepădările de har!

Vă dați seama dragi prieteni ce necaz, ce suferință,
Vor veni peste o lume lepădată de credință?
Poate atunci veți reuși să pricepeți tragedia,
De ați vinde libertatea și ați cumpăra robia!

Voi întrezăriți prieteni ce va fi-n lumea de jos,
Când cu milă, prin Scriptură, nu va mai vorbi Hristos?
Poate atunci vă veți da seama, în zadar, în miez de noapte,
Cât a prețuit chemarea pocăinței de păcate!

Vă imaginați prieteni cât va fi de-amar și trist,
Când o lume-l va alege ca stăpân pe anticrist?
Poate atunci vă vor cuprinde, cu suspin păreri de rău,
C-ați crezut un mincinos și ați respins pe Dumnezeu!

Vă chem prieteni să-nțelegeți ce e sfânt și-adevărat,
Că-n curând toți vom culege rodul ce l-am semănat…
Viața noastră-i trecătoare, ca un abur se arată,
Azi ca floarea din câmpie, mâine toți la judecată!

Vai ce triști vor fi cu toții când din lumea blestemată,
Va pleca pe veci dreptatea și iubirea-nlăcrimată!
Dar acum mai este har, bunătate și iertare,
Pentru câți se-ntorc la Tatăl, cu deplină închinare!

Să căutați iubiți prieteni să alegeți calea dreaptă,
Toate-n lume au un scop, și o vreme, și-o răsplată…
Domnul Isus este Calea, Adevărul și Viața,
Fericiți sunt toți aceia care-și pun în El speranța!

Teodor Groza

Doamne, Te rugăm…

Doamne, scapă-ne de-această
Îndârjită nebunie!
Noi venim cu umilință
Ruga să-Ți trimitem Ție.

În dureri și suferință
Fii cu cei care Te cheamă,
Protejează-le copiii
Ce trec prin această dramă!

Au fost nevoiți să-și lase
Ce li-e drag în urma lor,
Cu obraji scăldați în lacrimi
Și-un rucsac sau cărucior…

Copleșiți de ce se-ntâmplă
Noi venim să-Ți cerem milă,
Să oprești curând războiul
Și jertfirea inutilă!

Doamne, Te rugăm, oprește
Tu, vărsările de sânge,
Căci ne doare nedreptatea
Și plângem cu cel ce plânge!

Noi în orișicare clipă
Te rugăm să-ndrepți privirea
Către cei ce plâng continuu
Și-Ți așteaptă izbăvirea!

Pentru cei în suferință
Prea puține putem face,
Însă, Doamne, Tu poți totul,
Numai Tu poți face pace!

Vieți ciuntite, vieți pierdute,
Negri nori de fum și ură…
Fii cu toți și data asta
Și de ei, Doamne, Te-ndură!

Nici noi nu știm ce ne-așteaptă
În acest teribil an,
Însă știm că peste toate
Tu ești Domnul Suveran!

Laura Minciună  

19 Februarie

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată în ce privinţă Mă voi lăsa înduplecat de casa lui Israel, şi iată ce voi face pentru ei.” Ezechiel 36:37

Rugăciunea este vestitorul îndurării. Intoarce-te la istoria sfântă, şi vei vedea că nici o mare îndurare nu a venit peste lume fără să fie vestită de rugăciune. Ai experimentat acest adevăr şi în viaţa ta. Dumnezeu ţi-a acordat multe favoruri nesolicitate, dar marile rugăciuni au fost întotdeauna preludiul marilor îndurări. Când ai găsit pentru prima dată pacea prin sângele de la Cruce, te-ai rugat mult şi ai cerut stăruitor ca Dumnezeu să-ţi îndepărteze îndoielile şi să te elibereze de suferinţă. Asigurarea ta a fost rezultatul rugăciunii. Când ai avut bucurii mari ai fost obligat să le priveşti ca pe nişte răspunsuri la fugăciune.

Când ai primit izbăvire în necazuri şi ajutor în primejdii, ai putut spune: „Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile, mele” (Psalmi 34:4). Rugăciunea este întotdeauna prefaţa binecuvântării. Merge înaintea binecuvântării ca o umbră. Când soarele îndurării lui Dumnezeu răsare peste nevoile noastre, aruncă umbra rugăciunii departe pe câmp. Când Dumnezeu ridica un munte de binecuvântări, Străluceşte El însuşi în spatele lui şi ne cufundă sufletele în umbra rugăciunii, ca să ne simţim în siguranţă. Dacă ne rugăm mult, cererile noastre devin umbre ale îndurării.

Rugăciunea este legată de binecuvântare şi ne arată valoarea ei. Dacă avem binecuvântări fără să cerem, ne gândim la ele ca la nişte lucruri Comune; rugăciunea însă transformă îndurările în diamante. Lucrurile pe care le cerem sunt preţioase pentru noi, dar nu le realizăm valoarea până când nu le căutăm din toată inima.

Rugăciunea împrăştie norii de furtună
Şi urcă pe treptele scării din Betel;
Ne dă iubire şi speranţă într-o lume mai bună
Aduce binecuvântări din cer.

Meditaţii C. H. Spurgeon

3 Ianuarie

Te voi păzi şi te voi pune să faci legământ cu poporul.” Isaia 49:8

Isus Christos însuşi este suma şi substanţa legământului şi, ca unul din darurile sale, El este proprietatea oricărui credincios. Credinciosule, poţi să numeri binecuvântările pe care le-ai primit în Christos? „în El locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9). Gândeşte-te la cuvântul Dumnezeu şi la infinitatea lui şi apoi meditează la Christos, Omul desăvârşit, şi la toată frumuseţea Lui; fiindcă tot ceea ce acest Christos, ca Om şi Dumnezeu, a avut, are şi va avea, este al tău.

A trecut prin suferinţă şi moarte la tine, ca să fie proprietatea ta pentru totdeauna, fără bani şi fără plată. Binecuvântatul nostru Isus, ca Dumnezeu, este omniscient, omniprezent şi omnipotent Nu te ajută să ştii că toate aceste atribute glorioase şi măreţe sunt şi ale tale? Are El putere? Puterea aceasta este a ta şi te întăreşte, îţi biruie duşmanii şi te păzeşte până la capăt. Are El dragoste? Ei bine, în inima Lui nu există nici o picătură de dragoste care să nu fie a ta; poţi să te arunci în imensul ocean al dragostei Lui, şi să spui despre toată „este a mea”. Are El dreptate? Poate părea o însuşire aspră, dar chiar şi aceasta este a ta, fiindcă El va avea grijă ca, prin dreptatea Lui, să beneficiezi de tot ce ţi-a fost promis prin legământul harului.

Şi tot ce are El ca Om desăvârşit este al tău. Ca Om desăvârşit, Christos a primit aprobarea Tatălui. El a fost primit de Cel Prea înalt. Credinciosule, acceptarea Iui Dumnezeu este şi a ta; nu ştii că dragostea Tatălui revărsată asupra Fiului este revărsată acum asupra ta? Fiindcă tot ce a făcut Christos este al tău. Dreptatea desăvârşită pe care a adus-o Isus pe pământ prin viaţa Lui nepătată şi prin păzirea poruncilor este a ta şi îţi este atribuită ţie. Christos este legământul.

„Sunt al Tău, Doamne — ce sprijin deplin!
Ce binecuvântare, am un Salvator divin!
Prin Mielul ceresc sunt veşnic fericit,
Şi inima-mi tresaltă când îi aud glasul iubit.”

Meditaţii C. H. Spurgeon