Curcubeul promisiunii

Text: Genesa 9:8-17

Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce-a făcut făgăduinţa.” Evrei 10:23

In anii care au urmat potopului, Noe trebuie să fi simţit o extraordinară încredere şi asigurare, ori de cate ori a văzut un curcubeu pe cer. Curcubeul era un semn de aducere aminte de la Dumnezeu a legămantului făcut cu Noe. Chiar şi azi ne gandim la curcubeu ca la un semn că Dumnezeu îşi ţine promisiunile. Cat de minunat ne luminează el cerul întunecat al încercărilor şi suferinţelor!
Văduva unui misionar se întorcea cu avionul spre junglele din insulele Irian Jaya, unde murise soţul ei. În timp ce micuţul avion îşi croia drum spre localitatea unde ea îşi plănuise să continue să slujească lui Dumnezeu, el trecea printre munţi şi văi cu jungle dense. În timp ce zbura, ea s-a gandit deodată: „De ce sunt aici?” Moartea soţului, responsabilitatea mărită faţă de familie, reasumarea unei munci istovitoare în mijlocul unui trib asemănător celor din epoca de piatră – toate acestea şi multe altele o copleşeau. Se apropiau de zona în care urma să locuiască, şi pilotul a spus: „Priviţii” Jos se vedea în toată frumuseţea un curcubeu rotund încercuind conturul neclar al sătuleţului, direct în mijlocul lui. „Slavă Ţie, Doamne! s-a rugat ea. „Sunt chiar în centrul curcubeului promisiunilor Tale.”


Cand dai de dificultăţile vieţii – dacă este numai o pală din vantul încercării sau o lungă furtună – încearcă aceasta: Repetă toate promisiunile din Cuvantul lui Dumnezeu pe care ţi le aminteşti. Cand faci acest lucru, fiecare urgenţă devine o ocazie pentru Tatăl ceresc să înconjoare cerul înnourat cu „curcubeul promisiunii”. – P.R.V.

Stand pe promisiunile veşnice
Cand primejdia, frica s-apropie;
Prin Cuvantul Domnului voi învinge
Stand pe promisiunile Lui.”    – Carter

Viitorul celui credincios este la fel de strălucitor ca şi promisiunile Lui Dumnezeu

Painea zilnica

Vremile din urma

Din nou Isus la toţi ne aminteşte
Căci vremea de pe urmă o trăim
Cuvântul Lui întocmai se-mplineşte
Smochinul a-nverzit şi înfloreşte
Iar lumea curioasă urmăreşte
Ce se întâmplă la Ierusalim.

Trăim vremi de progres şi dezvoltare
Şi peste tot se construieşte-n voie
Dar vremea asta nu-i la întâmplare
Isus făcu această precizare
La-i Săi despre sfârşit c-o ilustrare:
„Aidoma ca şi-n zilele lui Noe”.

Avem tehnologii înaintate
Ştiinţa foarte mult a avansat
Computere, maşini automate
Rachete nucleare instalate
În spaţiul cosmic nave sunt lansate
Şi-aceste vremi Isus le-a arătat.

Soldaţi şi trupe, naţiuni unite
Cu forţa, ei fac pace pe pământ
Că-s multe tări înspre război pornite
Puterea şi controlul sunt dorite
Dar in final rămân dezamăgite
Căci sursa Păcii nu e pe pământ.

Vin multe veşti ce te înfiorează
Cutremure, pe-alocuri mor copii
E foamete şi boli ce nu-ncetează
Vin vânturi, ploi şi ape inundează
Bacterii-n toată lumea infectează
Isus Hristos curând va reveni.

Ce-a spus Isus, acum se împlineşte
Şi dragostea la mulţi s-a şi răcit
Căci frate şi cu frate se urăşte
Vorbesc de pace însă ura creşte
Neghina-n grâu mai multă se iveşte
Ca secerişu-aproape a sosit.

Mândrie, egoism, neascultare
Pe unii dintre noi i-a biruit
Deaceea nu e har în adunare,
Dar Doamne făne-o Sfântă ceretare
Trezeşte-ne, trimite-ne’n lucrare
Cu-al Tău talant ce ni L-ai daruit.

Ajuta-ne să ţinem calea dreaptă
Căci în curând pe nori vei reveni
Privirile spre Tine ni se-ndreaptă
Biserica cu-atâta dor te-aşteaptă
Căci vrem ca şi fecioara înteleaptă
S-avem rezervă până vei veni.

Ca fulgerul strălucitor deodata
Ca şi un hoţ în noapte vei veni
Când noaptea va cuprinde lumea toată,
Prin necredinţa ce-i simbolizată,
Dar până-n clipa-ceea aşteptată
Ne-ajută să lucrăm cât mai e zi.

Deşi noi nu ştim anul, ziua, ceasul
Ajută-ne să Te întâmpinăm
Ne iartă iar şi-apoi ne umple vasul
Cu-al Tău cuvânt şi ne condu-n tot pasul
Când vei veni să-Ţi recunoaştem glasul
Şi-apoi cu Tine-n ceruri să serbăm.

O fă-ne Doamne să-nţelegem bine
Că vremile din urmă le trăim
Şi că-n curând ne vei lua la Tine
În Paradis pe plaiuri cristaline
Dar pân’ atunci la greu cât şi la bine
Isus te lăudăm şi-Ţi mulţumim.

Daniel Hozan

Visul meu de mic copil

De mic am fost atras de cer
De bolta înstelată
De luna ce ca-ntr-un mister
Stătea pe bolta naltă.
De soarele strălucitor
Și cald, de care vara
Se aurea grâul pe ogor
Cât cuprindeam eu zarea.
De norii cari, purtați de vânt
Păreau precum de vată
Cum tot veneau, plecau pe rând
Veneau iar, ca-ntr-o joacă.
***
Astăzi nostalgic mi-amintesc
Vremea copilăriei
Și ochii iar mi-i ațintesc
Pe zarea veșniciei.
Pe zarea dincolo de zări
Ce-o văd eu prin credință
Mai sus de stele și de nori
Acasă-n biruință.
Căci bine știu că-n casa mea
M-așteaptă răsplătirea
Cununa ce nu va vedea
Vreodată veștejirea.
De-aceea astăzi eu mă lupt
Ca să ajung la visul
Dorit,tânjit atât de mult
Și-anume: Paradisul.
Da, visul meu de mic copil
A fost s-ating eu cerul
Să zbor intrând în infinit
Descoperind misterul
Ce-atâția ani a stat închis
Ca sub un tainic lacăt
Însă vremelnic, cum mi-a zis
Holda cea coaptă-n freamăt.
Jos pe pământ încă fiind
Eu văd obscuritate
Și spațiu-l simt eu tot mai strâmt
De-atâtea mari păcate.
Însă privirea mi-o ridic
Spre bolta cea senină
Din holdele ce coapte-n spic
Așteaptă luna plină.
Și parcă mă eliberez
Privind zarea cerească
Și parcă uit că mă găsesc
În lumea pământească.
Mă regăsesc în visul meu
Mai mult ca niciodată
Să zbor spre cer,spre Dumnezeu
Spre Cel ce-mi este Tată.
Așa de liber eu mă simt
Privind nemărginirea
Că n-aș mai vrea să îmi desprind
De-acol’ de sus privirea.
Doar aripile îmi lipsesc
Să le deschid spre soare
Ca visul să mi-l împlinesc
Acasă în splendoare!

Emanuel Hasan

 

Nu las nimic „în voia sorții”

Nu las nimic „în voia sorții”
(Ref.: Ps.16,5-6)

Trăind în trupul pieritor,
Nu las nimic „în voia sorții”
Căci sunt în duh nemuritor
Și-n mine ia mereu proporții
Un Chip divin, de Creator…

Cu „chipul” nou, strălucitor,
Sfidez întunecimea morții,
Lumin spre veci biruitor
Și Domnul îmi întinde sorții
Ca unui fiu moștenitor.

Și nu mă clatin niciodată
Căci Domnul e lumina mea
Și moștenirea Minunată
De Care parte voi avea
Și-acum și veșnicia toată!

De-aceia-L laud fără încetare,
Osana-I strig de bucurie!
Că-n dragostea-I nespus de mare
Mi-a făcut parte în veșnicie
Cu El, prin jertfa-I mântuitoare!

Ioan Hapca

Ziua este aproape

“Îi voi da luceafărul de dimineaţă.” (Apocalipsa 2.28)

Până să vină ziua risipirii întunericului, câtă binecuvântare găsim în Domnul Isus, “Luceafărul de dimineaţă”! Jurnalele au anunţat reapariţia stelei din Betleem. Şi, luând informaţii, s-a recunoscut că nu era vorba decât de “luceafărul de dimineaţă”; dar greşeala nu era mare.

E mai bine să-L vedem pe Domnul Isus ca “Soarele neprihănirii”; dar când nu-L putem vedea astfel, să fie pentru noi ca steaua care vesteşte ziua şi arată că lumina veşnică este aproape. Dacă azi nu sunt aşa cum doresc să fiu, totuşi Îl văd pe Domnul Isus şi aceasta îmi dă încredinţarea că într-o zi voi fi ca El. A vedea pe Domnul Isus prin credinţă, deja înseamnă pentru noi că în curând îl vom vedea în slava Sa şi vom fi schimbaţi ca să fim asemenea cu El. Şi dacă acuma n-am toată lumina şi bucuria pe care le-aş dori, le voi avea în curând; căci aşa cum văd acum luceafărul de dimineaţă, tot aşa de sigur voi vedea ziua. Luceafărul de dimineaţă nu apare cu mult înainte de a răsări soarele.

Suflete, ţi-a dat Domnul luceafărul de dimineaţă? Păzeşti tu tare adevărul, harul, nădejdea şi dragostea pe care le-ai primit de la El? Atunci, deja vezi arătarea slavei care se apropie; şi Acela care te ajută să te fereşti de rău, urmărind binele, ţi-a dat astfel luceafărul de dimineaţă.

Charles Spurgeon

Să ierți și să iubești cu-adevărat!

Iertarea, o înveţi pe deal la Golgota
Purtând pe cap cununa de spini,
Privindu-L pe Isus, pe crucea Sa,
Sub privirea Lui, a ochilor senini,
Înveţi să ierţi chiar pe călăul tău,
Pe cel ce te-a lovit atât de rău,
Pe-acela, care în faţă te-a scuipat,
Să ierţi şi să iubeşti cu-adevărat!

Iertarea este un crâmpei de pace
Din nesfârșitul Dragostei hotar,
La glasul ei, marea se-alină, tace…
Şi soarele strălucitor se-arată iar.
Să-l ierţi pe-acel care-a stârnit furtuna
Şi ţi-a rupt frunze una câte una,
Pe-acela care chiar te-a dărâmat,
Să ierți și să iubești cu-adevărat!

Iertarea este o cântare nouă,
O cânţi cu lacrimi mari de bucurie,
Ea se ridică uşor ca o rouă…
Şi înfloresc iar crinii pe câmpie.
Pe cel care s-a lepădat de tine
Cu care ai rupt odată dintr-o pâine,
Dar el te-a minţit, te-a înşelat…
Să ierţi şi să iubeşti cu adevărat!

Iertarea,… este datoria ta
Faţă de Cel ce toate ţi-a iertat,
Dacă nu ierţi, în cer nu poţi intra
La nunta Fiului de Împărat.
Să-i ierţi pe cei care îţi sunt datori,
Adună-n cer eternele comori;
Să ierţi pe cei care te-au supărat,
Să ierţi şi să iubeşti cu adevărat!

Iertarea este o putere sfântă
Ea poate rupe lanţul de robie,
Acoperă greşeala şi o uită,
Ca cel robit, eliberat să fie.
Dar cine poate să arunce piatra,
Şi de iertare, nevoie n-ar avea?
Precum ierţi tu, aşa vei fi iertat,
Să ierţi şi să iubeşti cu adevărat!

Ana Haz

Mi-e dor

Mi-e dor de rasarit, mi-e dor de-apus
Si de splendoarea zarilor senine,
Mi-e dor de harul Tau trimis de sus
Si, Doamne, mi-e atat de dor de Tine!

Mi-e dor de soarele stralucitor
Si de-a Ta dragoste ce lumea mea o tine
Mi-e dor de harul din al Tau izvor
Si, Doamne, mi-e atat de dor de Tine!

Mi-e dor acum de pace si de flori
Si mi-este dor de linistea din mine
Mi-e dor de ziua binecuvantata-n zori
Si, Doamne, mi-e atat de dor de Tine!

Mi-e dor sa cred ca sunt copilul Tau
Si mi-este dor sa stiu ca mana Ta ma tine
Mi-e dor sa plang la bine si la rau
Si, Doamne, mi-e atat de dor de Tine!

Mi-e dor de clipele cand iti vorbesc
Si de raspunsul care stiu ca vine
Mi-e dor de cer, mi-e dor sa iti soptesc
Ca, Doamne, mi-e atat de dor de Tine!

Mi-e dor sa-Ti multumesc pentru iertare
Si pentru dorul ce l-ai pus in mine
Si simt mereu prin dragostea Ta mare
Ca si Tu vrei sa-mi fie dor de Tine!

Mi-e dor sa simt mereu a Ta prezenta
De-aceea vreau genunchii mei sa-nchine
Vreau sa marturisesc cu-ntreaga mea fiinta
Ca-i minunat sa-mi fie dor de Tine!

M-astepti cu indelunga Ta rabdare
Ne mai desparte doar o rugaciune
Iti multumesc de binecuvantari
Iti multumesc ca si Tie ti-e dor de mine!

Nicoleta Mascas