Veghere

In Cartea prăfuită și uitată
Pe-un raft de bibliotecă prin unghere
Sentința omenirii a fost dată
Concluzia a fost detaliată
Iar spre final chemarea e lansată
Și ni se cere insistent veghere.

Privind la vremuri să luăm aminte
La tot ce spun cuvintele Scripturii
Căci lumea s-a dezis de cele sfinte
Orbiți de-Acela ce întruna minte
Încolonați se-ndreptă spre morminte
Pierduți și infectați de fructul urii.

Planeta s-a umplut de silnicie
Iar necredința e la ea acasă
Tot mai puțin credința este vie
Și tot mai rar gândim la veșnicie
La ziua glorioasă ce-o să vie
Când ne vom îndrepta spre Sfânta Casă.

Aidoma ca și-n zilele lui Noe
De parcă viața nu se mai termină
Suntem încorsetați de bunăvoie
Ca însemnați cu-a Celui Rău aloe
Muncim din greu și construim în voie
Și tot ce ne dorim e burta plină.

Mai vin din când in când evenimente
Menite înadins să ne trezească
Când parte-avem de tragice momente
Sau suferințe tot mai evidente
Ce sunt mesaje sau strigări stridente
Să nu uităm de Patria Cerească.

Să ne-amintim că este-o judecată
Și-n fața-I Sfântă, toți, la Tronul Veșnic
Ne-om prezenta cu fruntea aplecată
Să scape n-are nimeni cum să poată
Vinovăția trebuie-arătată
De-un Drept Judecător și pururi Vrednic.

Doar cel spălat de al Jertfirii sânge
De vina-ntreagă și de-a lui păcat
Doar cel ce se întoarce și se frânge
Și-a lui păcat îl leapădă și-l plânge
Cu-a lui veșmânt albit de Sfântul sânge
E mântuit, pe veci justificat.

Și iată vine ziua cea vestită
Iar cerul și pământul se-ngozește
Căci lumea fără grijuri se agită
Nestigheriți ca astrele pe-orbită
Dar sufletește nu e pregătită
De ziua judecății ce sosește.

Vorbindu-ne de ziua glorioasă
Atât a precizat Mântuitorul
Că sigur se va-ntoarce și că-I pasă
Că pregătește-un loc la El acasă
Pentru acei cu inima aleasă
Ce Îl iubesc și-ntruna I-au dus dorul.

Și-acei care pe Domnul Îl așteaptă
Nu-și pun nădejdea-n avuții sau bani
Ei merg calea-ngustă și cea dreaptă
Urcând mereu prin har treaptă cu treaptă
Urmând porunca sfântă și-nțeleaptă
Rostită de vreo două mii de ani.

În timp ce mulți se-afundă-n letargie
Ei n-ațipesc, având o minte trează
Pot fi războaie, boli sau pandemie
Oricâte-au fost și câte-or să mai fie
Ei poartă-n suflete nădejdea vie
C-au înțeles Cuvântul și veghează.

”Vegheați că nu știți ziua și nici ceasul”
”Vegheați să nu cădeți amărăciunii”
De două mii de ani răsună glasul
”Vegheați un ceas să biruiți impasul”
”Veghează” și ”păzește” la tot pasul
”Vegheați dar în vederea rugăciunii”!

Doar Tu ști Doamne când e stabilită
Măreața zi de slavă și mistere. .
Salvează orice oaie rătăcită
Unește toată turma risipită
Noi suntem moștenirea Ta iubită
Ne-ajută la capitolul ”veghere”.

Din ce in ce sunt vremuri tot mai grele
Se cere tot mai multă distanțare
Și speriați de toate câte cele
Că-s regulile bune sau că-s rele
La unison toți se supun la ele
Să-și scape viața caută fiecare.

Și-n numele solemn al sănătății
S-a ignorat porunca scrisă-n Carte
Puțini mai stau de strajă azi cetății
Și-s conștienți că vine ziua plății
Acum încă de Harul bunătății
Și-al îndurării Tale avem parte.

Ne dă răbdare și înțelepciune
Să n-obosim cumva și să cădem
Să nu-ncetăm și altora a spune
Sau să ne-oprim să facem fapte bune
Și-n ziua când trompeta o să sune
Să ne gasești lucrând și să veghem!

Daniel Hozan

Potolirea furtunii

Păşeşte Isus pe marea-n furtună,
În noaptea de groază ‎El calcă pe ape,
‎Îmi pare-o nălucă sub raza de lună,
Şi nu e departe, e-atât de aproape! …

Eu ştiu că-i ‎acolo, se plimbă pe valuri
Şi ştiu că mă vede, că-i El, nu o vrajă,
Vâslesc ca s-ajung la visatele maluri‎,
Dar noaptea nu-i dusă-n penultima strajă.

Răpus de-ndoială, de-a fricii orbire
Şi prea-mpovărat de multa mea vină,
Din multele zbateri, căderi şi zdrobire,
Tânjind după zori şi a zilei lumină …

‎Prin neguri de plumb ce-apasă pe pleoape
Îl caut cu dor, în rugi cu suspine‎,
‎Iar când era gata un val să mă-ngroape,
Iubitul meu Domn stătea lângă mine.

“Taci mare turbată!” a spus … ce minune!
Precum un zăgaz la năvalnice ape,
La glasul divin pe loc se supune,
Şi Domnul venea iar din hău să mă scape.

Ce tainică pace ‎din nou mă cuprinde!
Oprite-s furtuna şi valul şi vântul,
‎În mine o nouă nădejde se-aprinde,
Căci până şi marea i-ascultă Cuvântul!

Isus potoli-va şi-a lumii furtună,
În beznele vremii El ‎calcă pe ape,
‎Piciorul pe stâncă El poate să-ţi pună,
Întinde-I doar mâna, e-atât de aproape!

Olivia Pocol 

Puterea cuvintelor

ReferințeMatei 12:34


Ne-am gândit așa vreodată, că ce spunem, ce gândim,
Sunt silabe adunate, ce, cuvinte le numim.
Dar cât sunt de importante, sau care-i valoarea lor,
Știm noi oare pe dreptate, că cuvintele chiar dor?

Au ele-o putere mare, fie bună, fie rea,
Asta însă mult depinde ce vorbire vom avea,
Căci cuvintele contează, mult mai mult decât credem,
Ele chiar ne modelează, cum gândim și-acționăm.

Pot încuraja pe unii și relații să repare,
Pot aduce și speranțe, bucurii și alinare,
Vindecă inimi rănite, cresc încrederea pierdută,
Au puterea să dea viață și-n probleme ne ajută.

Dar tot ele au puterea, să dărâme fără milă,
Distrugând prietenii, fără să le fie silă,
Au puterea să blesteme. să creeze dubii chiar,
Și nesiguranța vine, cu durere și amar.

Da! Cuvintele-s putere, e o forță de temut.
Fiindcă chiar ne stă în fire, să vorbim ce n-am văzut,
Sau să spunem vorbe care, le-am rostit și n-am gândit,
Fără să ne dăm noi seama, că prin ele-am biciuit.

Doamne, pune Tu o strajă, gurii noastre, ca mereu
Să vorbim doar spre zidire, mângâiere, fără rau,
Să gândim la consecințe și apoi să ne-ntrebăm,
Cât la sută dintre ele, am vrea noi să-ascultăm?

Dă-ne Doamne înțelepciunea și puterea Ta de sus.
Ca să chibzuim mereu, tot ce avem noi de spus,
Iartă-ne acolo unde, noi durere-am provocat,
Și ajută-ne să fim, un model drept de urmat!

Anna Puiu 

Noaptea Naşterii

Dormea dus Betleemul, era în miez de noapte,
Doar trei păstori de strajă în jurul turmei stau,
În câmp, la foc, afară‎ se auzeau doar şoapte,
Cum se-ncălzeau, cu rândul, memorii depănau.

Vorbeau cum Domnu-n mila-I fu binevoitor
Şi le-a grăit prin Mica, Isaia şi-alţi profeţi
De împăratul David, cândva şi el păstor,
Şi de-un urmaș la tronu-i, un rege-al noii vieţi.

Nădăjduiau, Mesia o să-i elibereze,
Gemeau în subjugare, sub crudă tiranie,
Visau la vremi mai bune duhul să-nvioreze,
La un regat în care să-nceap-a Lui domnie.

Luceau în noaptea-aceea puzderie de stele,
Dar una părea soare pe bolta de cobalt,
‎Dormea întreaga fire acolo-ntre vâlcele,
Feerică lumină venea dinspre înalt.

În pacea-aceea-adâncă ‎s-a auzit un sunet,
Un sunet de trompetă văzduhul l-a străpuns
Şi altele urmară ca un năvalnic tunet,
Ecoul lor în vale le da strident răspuns.

Şi-un înger deodată grăi: “V-aduc o veste,
Vi s-a născut un rege ce mântuie poporul!”
Apoi se-alăturară în armonii celeste
Alai de mii de îngeri slăvind pe Creatorul.

“Lui Dumnezeu dați slavă că-n loc înalt domneşte
Şi pace dăruieşte celor ce-I sunt plăcuţi,
De-acum să nu vă temeţi! Scriptura se-mplineşte,
‎Iar mântuirea-i dată acelor ce-s pierduţi!”

S-au bucurat păstorii de cele ce-auziră
Şi de cereasca oaste lui Dumnezeu dând glorii….
Dar … să le dea solia … pe ei îi hărăziră …
Să se deschidă cerul … pentru ei, muritorii? ! ?

Şi-au ascultat cântarea cuprinşi de-un freamăt sfânt
Pe Dumnezeu mărindu-L că Fiul ne-a trimis
‎Şi-a cercetat poporul, cum stă scris în Cuvânt,
Cum veacuri multe-n urmă profeţii au prezis. ‎

Când îngerii plecară, păstorii se vorbiră:
“Să ne grăbim, să mergem şi noi la Betleem!”
‎Luând merinde-n traistă voioşi la drum porniră,
‎”În noaptea asta sfântă pe Prunc vrem să-l vedem!”

În staul, într-o iesle-L aflară pe Isus,
S-au închinat-naintea-I cu mare bucurie,
Totul a fost întocmai cum îngerul le-a spus…
Şi-au povestit Mariei minunea din câmpie.
…………………………………………

Noi îi serbăm venirea de două mii de ani
‎Şi ne înduioşează a Naşterii vestire,
‎Cum El, cu umilinţă, veni la cei sărmani,
Dar, dragi creştini, aceasta nu-i doar o povestire.

Copilul sfânt dat lumii e darul mântuirii,
E mâna Lui întinsă spre-o lume de păcat,
‎În groapa fărdelegii, pe veci sortiți pieirii,
‎Am fi rămas de-n mila-I nu ne-ar fi ridicat.

Eram vrăjmaşi prin Lege, ne-ar fi-nghițit pustiul
De n-ar fi fost El, Mielul, sacrificat pe lemn,
Că ne-a cruțat de-osândă şi ne-a trimis pe Fiul
E-a dragostei dovadă, e-al prețuirii semn!

E cânt şi veselie, e mare sărbătoare,
Cei mulți petrec la mese, noi să nu fim la fel,
Să nu uităm că toate în lume-s trecătoare,
În noaptea asta sfântă să nu-L uităm pe El!

Olivia Pocol 

Cu Tatăl…

Cu Tatăl, astăzi vreau să stau
La locul meu de strajă
Să simt puterea Lui mereu,
Să pot rămâne trează.

E-atât de bine lângă El…
Nimic nu mă atinge
Doar, harul Lui, mereu, mereu,
Ființa-mi îmi învie.

O, Doamne Tatăl meu ceresc
În zori de dimineață,
Vin să m-adăp din apa Ta,
Ca să primesc viață!

Prezența Ta mă înfioară,
Dar e atât de bine… .
Sub adăpostul Tău sa fiu
Ca să primesc… lumină!

Aici, la locul meu de strajă
Putere Tu imi dai,
Ca să răzbesc în toate, azi,
Să pot ajunge-n rai.

Nimic, nimeni si niciodată,
Prezenta Ta n-o va-nlocui,
Căci sursa puterii mele,
Tu Esti! Și Tu Ești al meu rai!

Îți mulțumesc, o, Doamne,
Că milă ai avut
De firava-mi ființă,
Un chip ciudat, de lut.

Azi, imi esti al meu Tată,
Răscumpărată sunt,
Iertată si sfințită…
Prin jertfa Lui Isus!

Mariana Blaga

 

O strajă-n noapte

O strajă-n noapte, tu și eu
Un ”nimic”, dar ce ne spune
Să ascultăm, căci Dumnezeu
Va lucra și al Său Nume

Slăvit va fi la margini de pământ,
Slăvit și înălțat printre popoare,
Vestit, vestit va fi al Său Cuvânt
Până la Ziua cea promisă-n Sărbătoare!

O strajă-n noapte, praful cel cules
Și strâns la piept ca vii mărgăritare,
O strajă-n noapte – Iubire, neînțeles,
Un pas spre Cer, prin Jertfă și iertare.

O strajă-n noapte, vii lumini,
Steluțe, diamante-n strălucire,
Holdele sunt coapte, dar puțini
Sunt lucrătorii, ridicăm privire

Căci Domnul nostru vine și nu tace,
Va întreba: tu ce-ai făcut, ai înmulțit?
Puținul fiecărui, mult va face…
O strajă-n noapte, prin Fiul Său iubit!

Ridică tu, o, strajă-n noapte – vii altare,
Bob cu bob, perlă cu perlă în hambar
Și-n Ziua Secerișului cel Mare,
Vei sta-n picioare, în Isus, Mărețul Har!

Lidia Cojocaru