Din neaua întinsă pe munți, câmpii și lunci mănoase
Mi-aș face straie de zăpadă, haine, pure și frumoase
Să lepăd pe cea murdară, îmbrăcând pe cea curată
Să aibă albul zăpezii, să fie pură, fără un semn de pată.
Ploaia târzie, să cadă peste mine, să ude lăuntrul meu
Să curgă șuvoi credința, să fiu o harfă pentru Dumnezeu
Viața, să-mi fie un sunet de harfă sfântă, pururi vie
Cinstindu-L pe Dumnezeul meu, numai, dragoste să fie.
Să am straie albe, fără pată, în sângele lui Isus, curățite
Straie, din neaua pură, cu străluciri veșnic sfințite
Un alb imaculat, cum nu s-a mai văzut vreodată, strălucind în zare
Atunci când vom primi cununa, la marea noastră serbare.
Vom privi cu nesaț, Împărăția cerească, printre razele de soare
Călătorind cu Isus, spre zările albastre, acolo, sus în zare
Numai în prezența Sa, vom avea straie de slavă, cerești
Îmbrăcați în nemurire, vom cânta imnuri de slavă, cu slove împărătești.
Vom trăi în veșnicie și Lumină, pe tărâmul infinit, mult dorit
Vom străbate Cerul, pe străzi de aur, cu Domnul nostru, iubit
Acolo, unde dragostea este eternă, în frumoasa veșnicie
Lăudând și slăvind pe Dumnezeu, în sfânta Lui, Împărăție.
De vrei să fii în Împărăția cerească, trăiește-ți viața ca un sfânt
Îmbracă-te cu Hristos, așa cum scrie, în sfântul Său, Cuvânt
Vei avea haina ca neaua, pură și nici-o urmă de pată
Fii un sfânt, în purtare și-n vorbire, să ai o credință adevărată.
Dumnezeu e în control 