A înviat Isus din morţi!

Păstraţi o clipă de tăcere
În goana voastră pe pământ
Căci universul tot răsună
De un măreţ şi tainic cânt:
„A înviat Isus din morţi
Mormântu-i gol! A înviat!”
Osana…slavă şi mărire
Celui ce-I viu cu-adevărat!

Păstraţi o clipă de tăcere
Şi ascultaţi…un zvon străbate
Şi-aduce-n suflete lumină:
„Isus a biruit în moarte!”
Natura-ntreagă şi-a pus straie
De sfântă, mare sărbătoare
Iar Domnul e ascuns acolo
În floare, cântec şi culoare…

Păstraţi o clipă de tăcere…
Priviţi la tot ce e frumos
Şi într-un gând şi o simţire
Să spunem: „A-nviat Cristos!”

Maria Luca

Randunica

Aşa cum rândunica răbdătoare
Străbate peste mare şi uscat,
Spre locul unde soarele răsare
Şi păsările cântă minunat.

Ea ştie vremea care-i stabilită
În orizonturi, de la început,
De-aceea pleacă foarte fericită
Şi ea, şi puii care i-a născut.

Şi nimenea din lume n-o opreşte;
Când vine frigul, ele au fugit.
Indiferent pe drum ce întâlneşte,
Ea pleacă înspre locul fericit.

Instinctul ei îi spune: „înainte,
Spre strălucirea altei aurori,
Spre ţara unde soarele-i fierbinte,”
Ea.trece peste munţi şi peste mări.

Şi noi ne pregătim de emigrare
Aşa ca rândunelele de zbor.
Căci peste-această lume trecătoare,
Se va lăsa un chin îngrozitor.

Dar dincolo de nori, mai e o lume,
Chiar dacă oamenii tăgăduiesc.
Noi ştim, şi îi cunoaştem al ei nume,
E Paradisul Tatălui Ceresc.

Şi gândul veşniciei ne învaţă,
Şi Duhul Sfânt pe care L-am primit,
Căci dincolo mai este o viaţă,
În fericirea fără de sfârşit.

De-aceea să privim la rândunele;
Când vine iarna, ele au plecat.
Când vor veni necazurile grele,
Să fim şi noi în cerul minunat.

Dar pentru Rai, trebuie pregătire,
În rugăciuni să fim stăruitori.
Să aşteptăm a Domnului venire,
Căci noi aicea suntem călători.

Ne pare rău, dar multe rândunele
În marea furtunoasă au picat.
Noi vom ajunge dincolo de stele,
Dacă privim la Domnul neîncetat.

Amin

Dionisie Giuchici

Randunica

Aşa cum rândunica răbdătoare
Străbate peste mare şi uscat,
Spre locul unde soarele răsare
Şi păsările cântă minunat.

Ea ştie vremea care-i stabilită
În orizonturi, de la început,
De-aceea pleacă foarte fericită
Şi ea, şi puii care i-a născut.

Şi nimenea din lume n-o opreşte;
Când vine frigul, ele au fugit.
Indiferent pe drum ce întâlneşte,
Ea pleacă înspre locul fericit.

Instinctul ei îi spune: „înainte,
Spre strălucirea altei aurori,
Spre ţara unde soarele-i fierbinte,”
Ea.trece peste munţi şi peste mări.

Şi noi ne pregătim de emigrare
Aşa ca rândunelele de zbor.
Căci peste-această lume trecătoare,
Se va lăsa un chin îngrozitor.

Dar dincolo de nori, mai e o lume,
Chiar dacă oamenii tăgăduiesc.
Noi ştim, şi îi cunoaştem al ei nume,
E Paradisul Tatălui Ceresc.

Şi gândul veşniciei ne învaţă,
Şi Duhul Sfânt pe care L-am primit,
Căci dincolo mai este o viaţă,
În fericirea fără de sfârşit.

De-aceea să privim la rândunele;
Când vine iarna, ele au plecat.
Când vor veni necazurile grele,
Să fim şi noi în cerul minunat.

Dar pentru Rai, trebuie pregătire,
În rugăciuni să fim stăruitori.
Să aşteptăm a Domnului venire,
Căci noi aicea suntem călători.

Ne pare rău, dar multe rândunele
În marea furtunoasă au picat.
Noi vom ajunge dincolo de stele,
Dacă privim la Domnul neîncetat.

Dionisie Giuchici