Nu-i un mit, nu-i o poveste

A fost atunci o sărbătoare, întregul cer s-a luminat
Și steaua călăuzitoare către Minune a-ndrumat.
Căci îngerul atunci venise la păstorii de pe câmp
Și cu pace le vorbise despre Isus, iubitul prunc.

%Nu vă temeți căci v-aduc
Veste bună tuturor
Astăzi S-a născut un fiu PreaSfânt,
Împăratul Salvator%

Atunci, cu toți, plini de iubire spre Betleem ei au pornit
Să vadă marea împlinire, să vadă pruncul profețit.
Ajunși acolo, fiecare, s-a închinat cu bucurie
Mărire, cinste și onoare se auzi cu mulțumire.

%Slavă astăzi Domnului,
Pace aici pe pământ
Între cei ce sunt ai Cerului
Pentru minunatul prunc%

Și azi, Acel născut în iesle mai caută loc de găzduire
Nu-i doar un mit, nu-i o poveste, e calea către mântuire.
Primește-L cu recunoștință pe Cel născut în staul, jos
De-ai să-L primești, ai biruință și-n suflet vei fi bucuros.

%Bucuria cerului
Să-ți înunde viața ta
Și tot harul Sfânt al Domnului
Să-ți îmbrace inima%

Nichifor Nicu 

6 Iulie

„Dar cel ce mă ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit si fără să se teamă de vreun rău.” Proverbe 1:33

Dragostea divină este izbitoare atunci când străluceşte în mijlocul judecăţilor. Frumoasă este steaua singuratică care străluceşte printre norii de furtună. Dătătoare de viaţă este oaza
care înfloreşte în pustietatea deşertului. La fel de frumoasă şi strălucitoare este şi dragostea în mijlocul pedepselor. Când izraeliţii L-au provocat pe Cel Prea înalt prin continua lor idolatrie, El i-a pedepsit lipsindu-i de rouă şi ploaie, astfel încât ţara a fost bântuită de foamete. Dar, în timpul acesta, El a avut grijă de siguranţa aleşilor Săi. Dacă toate celelalte pâraie secaseră, unul curgea încă pentru Ilie, şi când acesta a secat, Dumnezeu i-a găsit un alt loc de adăpost.

Nu, nu a fost doar unul, fiindcă Dumnezeu avea mai mulţi „Ilie”, o rămăşiţă aleasă prin har, cincizeci de oameni ascunşi într-o peşteră; deşi toată ţara era bântuita de foamete, cei cincizeci din peşteră erau hrăniţi de la masa lui Ahab, prin credincioşia lui Obadia, sprijinitorul temător de Dumnezeu. Să tragem deci concluzia: orice s-ar întâmpla, poporul lui Dumnezeu este în siguranţă. Poate să se cutremure pământul, pot să se despice cerurile, credinciosul va fi în siguranţa printre epavele lumii, liniştit ca în vremurile de pace. Dacă Dumnezeu nu-Şi salvează poporul sub cer, îl va salva în cer.

Dacă lumea devine prea fierbinte pentru ei, cerul va fi locul lor de primire şi asigurarea lor. Fii liniştit, deci, când vei „auzi de războaie ţi vești de războaie” (Matei 24:6). Nu te lăsa distras, fii liniştit şi nu te teme de rău. Orice ar veni pe pământ, tu vei fi în siguranţă sub aripile lui Iehova. Rămâi în făgăduinţele Sale, şi odihneşte-te în credincioşia Sa. Înfruntă cel mai negru viitor, fiindcă nu-ţi va aduce nimic teribil. Singura ta grijă ar trebui să fie să arăţi lumii binecuvântările care vin asupra celor ce ascultă de vocea înţelepciunii.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Îngeri cântau

Îngeri cântau la ceas de sărbătoare,
Când a venit din slavă vestea bună,
Cântăm și noi, căci Darul cel mai mare-
Isus Cristos, în palma Sa ne-adună.

O naștere cum nu se mai văzuse;
Prin Duhul Sfânt fecioara zămisli
Și ai venit la noi ca prunc, Isuse,
Perfect trăind, spre a ne mântui.

Erai în steaua călăuzitoare,
Erai în infinitul de pe boltă,
Înfăptuind a Tatălui lucrare,
Formând în noi rod bun pentru recoltă.

Nemeritată șansă, minunată,
De reconciliere cu Divinul,
Nemaivăzută și predestinată,
Căci astfel ai constituit Creștinul.

Din infinit, din duh, de printre stele,
Spre veșnicie ne-ai creat fereastră,
Să ne răscumperi din păcate grele,
Isuse-Doamne, mântuirea noastră!

Laura Minciună  

„E noapte-n Betleem”

Grup Eldad 

Steaua Iubirii

Evrei 10
” Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său… ”

Plânge cerul, vasul de lut se frânge,
În inima de mamă, sabie, sânge,
Sunetul sopharului cu greu se naşte;
-”La Golgota, e jertfit Mielul de Paşte! ”

Perdeaua de la Templu, ruptă de sus în jos,
Liberă-i intrarea, prin harul lui Cristos,
Stelele nu dansează pe cerul întins,
Doar Steaua Iubirii lui Isus nu s-a stins!

Stă ca o Făclie între cer şi Pământ,
Luminează noaptea şi drumul cel strâmt,
Candelă sfântă, pentru pasul păcătos;
-”Adam, ai primit lumină de la Cristos! ”

Numele lui Cristos este Stâlpul de foc,
Se dau la o parte heruvimii din loc,
Să intre în Eden Adam cel păcătos,
La raiul cel regăsit prin Isus Cristos!

Adam se întoarce la vechea Gradină,
La râul de smarald şi la apa cea lină,
Îngerii din ceruri strigã ”Mărire!
Sângele lui Isus face ispăşire! ”

Azi, cerul zâmbeşte, Lumina învinge,
Ispăşire face al lui Isus sânge,
Sopharul de seară îngâna duios;
-”Azi se dă mântuire prin Isus Cristos! ”

Floarea Iubirii îşi deschide bobocii,
Iar parfumul ceresc mângâie copacii,
Un Glas duios cheamă pe omul păcătos,
În Raiul regăsit prin Isus Cristos!

Arancutean Eliza  

Steaua călăuzitoare

E drumul lung povara-i grea
Iar măgăruşu-i obosit
Dar Iosif se grăbeşte, vrea
Sălaş să-şi cate negreşit
Maria e însărcinată
Iar drumul lung i s-a părut
Să odihnească ar vrea odată
Dar iată că nu mai e mult
La Betleem ei au ajuns
Cetatea este aglomerată
Ei capul jos şi l-ar fi pus
Dar Iosif, cată şi tot cată
Orice sălaş i-ar mulţumi
Oricât de mic el ar fi fost
Căci obosiţi s-ar odihni
Apoi, ar umbla cu un rost
Dar n-au găsit tot era plin
Un staul mic ei au aflat
S-a auzit de unde vin
Şi un om bun s-a îndurat
In iesle jos s-au aşezat
Au încercat să se odihnească
Dar deloc n-au mai apucat
Căci mama trebuia să nască
Străini, departe de-a lor casă
Stăteau cei doi şi aşteptau
Voiau copilul să se nască
Ei de pe acuma Îl iubeau
O stea mare, strălucitoare
Pe cer atunci a răsărit
Toţi se mirau de-a ei splendoare
Din ceruri îngeri au venit
Sălaşul l-au înconjurat
Cântări de slavă se auzeau
Priveau la Pruncul minunat
Şi laude Îi aduceau
Pe Pruncul pe lume venit
Maria-n braţe Îl ţinea
Şi Iosif era fericit
Cu drag la cei doi se uita
Păstorii turmele au lăsat
În grabă spre staul s-au dus
De la un înger au aflat
Că acolo s-a născut Isus
Chiar înfăşat ei L-au găsit
Aşa cum îngerul le-a spus
Cu daruri şi ei au venit
Mieluţi Pruncului I-au adus
Iar steaua i-a călăuzit
Pe cei trei magi care aşteptau
Din răsărit ei au venit
Căci despre Prunc ei tot ştiau
Şi plecăciune I-au adus
Acestui Prunc iubit, ceresc
Ei daruri lângă El au pus
Căci era Prunc dumnezeiesc
Oameni şi îngeri L-au slăvit
Şi Vestea bună s-a aflat
Pământul, cerul s-au unit
Prin Isus marele Împărat
E o noapte atât de minunată
Şi pacea pe pământ domneşte
Aşa n-a mai fost niciodată
Iar cerul de cântări vuieşte.

Florenta Sarmasan

Nu te-ngrijora

Psalm 40

“Nu te-ngrijora copilul meu, ştii bine
Că de-a pururi nu s-o depărta
Bunătatea şi-ndurarea-Mi de la tine,
Pentru veci Eu ţi le voi păstra!

Nu te întrista când vezi mulţimi de rele
Ce lovesc în inimioara ta.
Şi când anii, zilele, sunt tot mai grele
Te-o păzi credincioşia Mea.

Nu te tulbura copile drag, că-n lume,
Merge totul din rău în mai rău.
Aminteşte-ţi că am scris şi al tău nume
‘N cartea vieţii, cea din raiul Meu.

Nu te speria atunci când simţi furtuna
Ce lovește-amarnic peste viaţa ta
Ţi-am promis că-s lângă tine totdeauna,
Lasă-ţi mâna ta în mâna Mea!

Nu te mai văita şi plânsul ţi-l opreşte
Când lovit eşti chiar de-ai tăi iubiţi
Căci Eu, Dumnezeu, sunt cel ce te iubeşte
Doar te roagă, spre-a fi mântuiţi!

Nici în ceasuri rele să nu-ţi fie frică,
Noaptea neagră când te-o-nvălui!
Ochii inimii spre ceruri ţi-i ridică
Steaua dimineții-o răsări!

Nu te-ngrijora, ci aruncă-ţi spre Mine
Grijile şi-ndurerarea ta
Căci Eu însumi Mă voi îngriji de tine
Şi pe-aripa Mea te voi purta.”

Astfel îmi vorbise într-o dimineaţă
Tatăl meu ceresc prin sfânt cuvânt
Şi din acea zi, cu-ntreaga mea viaţă
Vreau să mă predau în braţu-I sfânt.

Doamne, ajuta-mă să mă încred în Tine,
În cuvântul şi-n promisiunea Ta,
Că în fiecare zi vei fi cu mine
Şi că nicidecum nu m-oi lăsa!

Pavel Mariana Florica 

Ziua este aproape

“Îi voi da luceafărul de dimineaţă.” (Apocalipsa 2.28)

Până să vină ziua risipirii întunericului, câtă binecuvântare găsim în Domnul Isus, “Luceafărul de dimineaţă”! Jurnalele au anunţat reapariţia stelei din Betleem. Şi, luând informaţii, s-a recunoscut că nu era vorba decât de “luceafărul de dimineaţă”; dar greşeala nu era mare.

E mai bine să-L vedem pe Domnul Isus ca “Soarele neprihănirii”; dar când nu-L putem vedea astfel, să fie pentru noi ca steaua care vesteşte ziua şi arată că lumina veşnică este aproape. Dacă azi nu sunt aşa cum doresc să fiu, totuşi Îl văd pe Domnul Isus şi aceasta îmi dă încredinţarea că într-o zi voi fi ca El. A vedea pe Domnul Isus prin credinţă, deja înseamnă pentru noi că în curând îl vom vedea în slava Sa şi vom fi schimbaţi ca să fim asemenea cu El. Şi dacă acuma n-am toată lumina şi bucuria pe care le-aş dori, le voi avea în curând; căci aşa cum văd acum luceafărul de dimineaţă, tot aşa de sigur voi vedea ziua. Luceafărul de dimineaţă nu apare cu mult înainte de a răsări soarele.

Suflete, ţi-a dat Domnul luceafărul de dimineaţă? Păzeşti tu tare adevărul, harul, nădejdea şi dragostea pe care le-ai primit de la El? Atunci, deja vezi arătarea slavei care se apropie; şi Acela care te ajută să te fereşti de rău, urmărind binele, ţi-a dat astfel luceafărul de dimineaţă.

Charles Spurgeon

Nicidecum părăsiţi ca să pierim

“Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.” (Psalmul 16.10)

Acest cuvânt a fost împlinit în persoana Domnului Isus; dar el se împlineşte într-o oarecare măsură şi în toţi cei care sunt în El. Sufletul nostru nu va fi părăsit, după ce va fi despărţit de corp, şi chiar acesta, dacă putrezeşte, va fi înviat.

Duhul nostru poate să coboare atât de jos, încât să ni se pară că suntem afundaţi în adâncurile iadului; dar Dumnezeu nu ne va părăsi nici acolo. Ni se poate părea că sufletul şi inima noastră este aproape de moarte; dar nu vor putea rămâne acolo. Pierderea bucuriei şi a nădejdii din noi poate să ajungă foarte departe; totuşi, ea nu va atinge niciodată neagra disperare. S-ar putea să mergem foarte jos, dar nu mai jos decât Domnul îngăduie; am putea fi închişi pentru un timp în închisoarea îndoielii, dar nu vom pieri acolo. Oricât de neagră ar fi noaptea, steaua nădejdii încă luceşte pe cer. Domnul nu ne va uita şi nu ne va părăsi în faţa vrăjmaşului. Să ne odihnim în această nădejde. Noi suntem ai Aceluia a cărui îndurare ţine totdeauna. Dincolo de moarte, de întuneric şi deznădejde, vom renaşte sigur, prin El, la viaţă, lumină şi libertate.

Charles Spurgeon

Concert Cor 2015

Emanuel Romanian Baptist Church