Încredere totală

Să nu șovăim niciodată pe cale
Chiar dacă noaptea așternutul nu-i moale
Încrederea să nu fie diminuată,
Căci Stăpânul absolut e al nostru Tată.

Trecutul stă mărturie: am fost protejați
În valurile lumii n-am fost scufundați
Lumina cerească ne-a luminat cărarea
Și nicicând n-a fost doborâtă umblarea.

Ieșit-am nevătămați din cuptorul aprins
Și-am știut că îngerii păzitori l-au stins
Ne-au asaltat ispite și -am fost biruitori
Cu Fiul pe cărare avut-am sărbători.

Oricând încrederea să fie constantă
Să nu fie știrbită de ideea aberantă
C-așa sunt creștinii ce merg spre-o Cetate
Unde n-or fi dureri, nici flori uscate.

Cuvântul vieții oricând ne susține
Din El putem fortificări obține
Când credința e vie avântu-n noi sporește
Și-ndoiala, imediat, se topește.

Motive nu-s să slăbească unirea
Cu Cel ce revarsă, prin har, ocrotirea
El e-Adăpostul când vine furtuna
Brațu-i puternic ne păzește întruna.

Gustăm acum ce am gustat și-n trecut
Am simțit vindecare când ne-a durut
Cu deplină încredere privim spre răsplată
Când Mirele va apare să-L vedem față-n față.

Trăind în lumea speranțelor zdrobite
Ale noastre simțuri nu-s ofilite
Știm că ne-șteaptă timpul fericirii eterne
Când Nemurirea peste noi se va așterne.

George Cornici

Stapanul casei

4 noiembrie

Text: Efeseni 5:15-21

„…trupul vostru este templul Duhului Sfant.

 1 Corinteni 6:19

De cata caldura ospitaliera m-am bucurat stand in casele unor
crestinii. Odata cu primirea plina de gratie, de obicei, a venit
cheia de la usa din fata si invitatia de-a fi „stapanul casei”. Mi se
spunea ca biroul este gata pentru a-l putea folosi, frigiderul nu are
lacat, si confortul din camera de zi este la dispozitia mea. Intreaga
casa imi era deschisa.

Totusi, in unele case, primirea a fost diferita. Am fost salutat
cordial, dar simteam ca trebuie sa-mi restrang activitatile la una
sau doua camere. Acest lucru imi aminteste de primirea calda pe
care o fac unii crestini Duhului Sfant, care locuieste in ei. In loc
sa-L lase sa conduca El casa, ei din unele incaperi numai pentru ei.
Dar daca Il lasam pe Duhul Sfant sa ocupe orice coltisor din
„templul” nostru, El ne da putere sa traim victoriosi si plini de
bucurie.

F.B. Meyer a descoperit ca prin faptul ca si-a deschis intreaga
viata pentru Duhul Sfant, a reusit sa se elibereze de un pacat pe
care nu-l putea birui. Dupa o indelungata batalie cu acel pacat, a
ingenuncheat langa patul lui, cu mainile deschise, intinse in fata, si
s-a rugat: „Doamne, iata aici ai cheile vietii mele. Ia-le si deschide
orice usa. Ocupa orice camera! Fa-ma sa doresc sa ocupi orice
incapere si elibereaza-ma de orice pacat ascuns”. De indata ce a
dat Duhului Sfant acces liber in viata sa, pacatul a fost infrant.

Ai lasat tu ca Duhul Sfant sa ia cheile tuturor incaperilor vietii
tale? Daca vrei sa ai victorii, trebuie sa-L lasi sa fie „stapanul casei”.

– P.R.V.

Tot lui Isus ii predau,

Ii dau totul bucuros.

II iubesc si pururi vreau

Sa traiesc pentru Cristos.” – Van de Venter

Da-i totul lui Cristos;
El S-a dat cu totul pentru tine.

Painea zilnica

Doua feluri de-a astepta

30 octombrie

Text: Luca 12:35-40

„Si sa fiti ca niste oameni, care asteapta pe stapanul lor…

 Luca 12:36

Preotul anglican Frederic Farrar a fost un prieten apropiat al
reginei Victoria a Angliei. Intr-o imprejurare, el a relatat
despre o conversatie pe care a avut-o cu maiestatea sa dupa ce ea
ascultase o predica la capela palatului, despre revenirea Domnului
Isus Cristos. Ea a spus: „Oh, parinte Farrar, cat de mult as dori ca
Domnul sa vina in timpul vietii mele!” Cand acesta a intrebat-o de
ce dorea atat de mult acest lucru, cu fata stralucitoare, plina de o
adanca emotie ea a spus: „Pentru ca mi-ar place atat de mult sa-I
pun coroana mea la sfintele Lui picioare, in semn de adoratie!”

Exista cel putin doua feluri in care crestinii „asteapta” ca Domnul
sa se reantoarca. Unii sunt complet insensibili de apropierea acestui
eveniment, deoarece ei au numai cunostinte teologice, ale faptelor.
Atitudinea aceasta este superficiala – o simpla acceptare mintala a
unei doctrine care nu-i face sa-I fie credinciosi Domnului. Alti
credinciosi, totusi, asteapta cu nerabdare, ca si regina Victoria,
dorind venirea a doua oara a Mantuitorului cu un zel arzator. Ei
traiesc pentru slava Sa si doresc sa-L laude si sa-L adore pentru tot
ce-a facut pentru ei. Felul acesta de-a gandi, mangaie inima si
motiveaza acea persoana la o viata sfanta si la asteptarea plina de
speranta de a-L vedea pe Isus fata in fata. Apostolul loan a spus ca
fiecare, care nadajduieste la revenirea Iui Cristos va avea un foc in
inima sa de-a „se curati, cum si El este curat” (1 loan 3:3).
Este acest lucru adevarat si despre tine? – H.G.B.

Suntem oare gata sa-ntalnim pe Domnul?

Ne va gasi in credinta la venire?

Fratilor, s-avem facliile aprinsei

Domnul vine! Sa-L intampinam pe Mire! „

– Adams

Verifictiti-va daca sunteti gata

pentru revenirea lui Cristos:

Va face aceasta dezinteresati sau incintati?

Painea zilnica

Ţi-a dat Stăpânul

Referinta:

„Ale Tale sunt, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău! A Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!” (1 Cronici 29:11)

Ţi-a dat Stăpânul daru-nţelepciunii
Şi ţi-a sporit belşugul în cămări,
Te-a îndrumat, ţi-a netezit cărări:
I-ai mulţumit la ceasul rugăciunii?

Ţi-a dat Stăpânul viaţă, sănătate
Să te ridici, să umbli, să lucrezi,
Să poţi rosti cuvânt, s-auzi, să vezi:
Îi mulţumeşti Lui pentru-acestea toate?

Ţi-a fost Stăpânul ‎sfântă apărare,
Te-a scos cu braţ puternic din primejdii,
‎Ţi-a fost aproape-n clipa deznădejdii:
I-ai mulţumit Lui pentru-a Sa-ndurare?

Ţi-a dat Stăpânul har de pocăinţă,
Păcatul fără plată Ţi-a iertat,
De-ai şchiopătat, cu milă te-a purtat:
I-ai mulţumit ‎cu lacrimi de căinţă?

Ţi-a dat Stăpânul mult, Te-a facut rodnic
Şi zilnic bunătatea-şi înnoieşte,
De nici un bine El nu te lipseşte:
Să I te-nchini, să-I mulţumeşti eşti dornic?

‎Ţi-a dat Stăpânul mult şi mult aşteaptă
Şi nu-ţi va cere ce n-ai fi putut …
Poţi azi să-L rogi să-ţi dea alt început
Şi-ascultă-apoi a Duhului Sfânt şoaptă!

Olivia Pocol

Eşti descurajat în devotamentul tău?

“Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai…. apoi vino şi urmează-Mă.”Luca 18:22

“Când a auzit el aceste cuvinte…” L-ai auzit vreodată pe Stăpânul tău spunând ceva foarte greu pentru tine? Dacă nu, mă întreb dacă L-ai auzit vreodată spunând ceva. Isus Cristos spune mulle lucruri pe care le ascultăm, dar de fapt nu le auzim. Insă atunci când auzim, cuvintele Lui sunt uimitor de severe.Isus n-a părut deloc interesat ca acest tânăr bogat să facă ceea ce I-a spus El şi n-a făcut nici o încercare să-l ţină lângă El. I-a spus doar “Vinde tot ce ai, apoi vino şi urmează-Mă”. Domnul nostru nu a insistat niciodată, nu a linguşit niciodată pe nimeni, nu a atras pe nimeni în cursă; El doar spunea cele mai severe cuvinte pe care le-a auzit vreodată o ureche omenească, iar apoi îi lăsa pe oameni cu ele.

L-am auzit vreodată pe Isus spunându-mi un cuvânt sever? Mi-a spus vreun lucru personal pe care l-am ascultat de bunăvoie? Nu ceva pe care să pot expune sau să pot explica altora, ci un lucru pe care L-am auzit spunându-mi-1 mie? Acest om a înţeles ce a spus Isus, a auzit clar acele cuvinte şi le-a măsurat însemnătatea – şi aceasta i-a frânt inima. El n-a plecat sfidător, ci a plecat întristat şi cu totul descurajat. El venise la Isus plin de înflăcărarea unei dorinţe sincere, dar cuvintele lui Isus l-au îngheţat pur şi simplu; În loc să-i producă un devotament entuziast, i-au produs o descurajare care i-a frânt inima. Isus nu s-a dus după el, l-a lăsat să plece.

Domnul nostru ştie foarte bine că, o dată ce cuvântul Său este auzit, mai devreme sau mai târziu va aduce roade. Ceea ce este îngrozitor este că unu dintre noi împiedicăm cuvintele Lui să aducă roade în viaţa noastră Mă întreb ce vom spune când ne vom hotărî cu adevărat să-I fim devotaţi Lui în lucrul pe care ni-l arată El? Un fapt este sigur: Isus nu ne va reproşa niciodată nimic.

Oswald CHAMBERS

Voi, lucrătorii Viei sfinte

Voi, lucrătorii Viei sfinte, cât de cinstit s-ar fi căzut
să-I fi dat partea Lui la vreme Stăpânului când v-a cerut.

El vă lăsase muncii voastre tot ce-aveaţi dreptul pentru ea,
dar voi de ce n-aţi dat asemeni şi partea Lui când v-o cerea?

El v-a dat Soarele şi Ploaia, şi Vântul, şi Pământul Lui,
iar toamna v-aţi strâns voi tot rodul, nedând nimica, nimănui.

Voi aţi lucrat şi-n Ziua-I Sfântă, când trebuia să vă rugaţi,
dar nici câştigul din aceasta n-aţi vrut Stăpânului să-l daţi.

Voi aţi primit şi pe deasupra, ce nu era cu drept s-aveţi,
dar v-aţi ţinut şi partea asta, ca s-arătaţi ce răi sunteţi.

…Acum ce credeţi c-o să facă Stăpânu-n Ziua de Apoi,
ce plată li se mai cuvine la nişte lucrători ca voi?

Traian Dorz

Să rămân mulţumitoare!

Cu ochii minţii spre Cristos,
Spre dragostea-I nepieritoare,
Voi lua din viaţă ce-i frumos
Și am să fiu mulţumitoare!

Și, Doamne, de vor fi-ncercări,
Sunt grele, dar sunt trecătoare;
Te rog ca Tu să-mi dai puteri
Și să rămân mulţumitoare!

Când cu obstacole firești
Mă voi lupta, vreau să fiu tare,
Căci numai Tu mă întărești
Spre-a fi și-atunci mulţumitoare!

Iar dacă vei îngădui
Să trec prin boli, prin supărare,
Prin toate îmi doresc a fi
Mai mult decât mulţumitoare!

Nu vreau mai mult decât mi-ai dat
Și nu-mi doresc avere mare…
Când viaţa-ntreagă mi-ai schimbat,
Am fost și sunt mulţumitoare!

De nevăzut cu ochi lumești,
De necuprins în larga zare,
Stăpânul vieţii mele-ești
Motiv de-a fi mulțumitoare!

Laura Minciună 

E Stapanul Dumnezeu

Priveste azi catre soare
Si pune-ti o intrebare,
Cine oare l-a creat
Cu lumina imbracat?

Cine-a pus in el caldura,
S-o imprastie in natura,
Zi de zi sa nu se stingă
Si cu raze sa ne-atinga?

Iti raspund acuma eu,
Este Tatal Dumnezeu!
El e Creatorul mare
Ce ridica-al nostru soare.
***
Sau priveste catre lună
Stele-n jurul ei adună,
Si intreab-o dar, pe ea
Cine a creat-o-asa?

Cine-i spune sa se-arate
Ca o regina in noapte,
Cu lumina si splendoare
Parca e al noptii soare.

Iti raspund acuma eu,
E Stapanul Dumnezeu
Ce-a creat tot universul
Si le da la toate sensul.

Iurescu Iulian 

Pilda vierilor

Motto: „”De aceea vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi,
și va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite.”” Matei 21:43.

Isus a mai spus o pildă
Despre care-n Scripturi scrie,
Cu gospodaru-acela care
Și-a sădit cu drag o vie.

A îngrădit-o cu un gard
Și a săpat un teasc în ea;
A zidit chiar și un turn –
Adăpost în vreme rea.

Apoi a dat-o unor vieri
La început de primăvară
Ca să o lucreze-n parte –
El plecând în altă țară.

Cum roadele au fost bogate,
Când vierii le-au cules
Și-a trimis robii să-și ia
Partea lui, după înțeles.

Dar viclenii lucrători
S-au dovedit tâlhari și hoți,
Că au pus mâna pe ei
Și i-au omorât pe toți.

A trimis atunci stăpânul
Mai mulți robi, cu același țel;
Însă odată ajunși în vie
Au pățit și ei la fel.

Și-a trimis la urmă fiul –
Ca un semn de-mpăciuire,
Zicându-și că-l vor primi
Cu cinste și prețuire.

Când au văzut că vine fiul
Lucrătorii au hotărât
Să-l scoat-afară din vie,
Și apoi l-au omorât.

Vai, lucrători înșelători,
Ce faptă crudă și nedreaptă!
Știți – când va veni Stăpânul –
Ce pedeapsă vă așteaptă?

El v-a pus în via Lui
Să fiți vrednici lucrători;
Voi în loc de vrednicie
V-ați arătat înșelători.

El v-a dat pentru lucrare
Via Lui cu rod ales…
Însă voi n-ați vrut să-i dați
Partea Lui, după înțeles.

El v-a ales cu bunătate
Să lucrați în via sfântă,
Dar felu-n care ați lucrat
Îngrozește și-nspăimântă.

El v-a dat ogorul Lui,
Via Lui cu rod bogat…
Voi i-ați omorât trimișii
Și nimica nu i-ați dat.

El v-a lăsat-o s-o lucrați,
Dar, când v-a cerut datoria
Voi I-ați omorât și Fiul
Ca să vă rămână via.

Chiar și-n ziua de odihnă
V-a dat dreptul să lucrați;
Dar nici din câștigu-acesta,
Partea n-ați vrut să I-o dați.

În via Lui Stăpânu’ avea
Cele mai alese vițe;
Însă prin lucrarea voastră
Au rămas doar rămășițe.

Că voi, via ați lucrat-o
Spre câștig, cu-nșelăciuni,
Și-i mai multă aguridă
Decât struguri dulci și buni.

De-aceea Însuși Stăpânul
Va veni – toți știm că vine –
Să-Și ia partea Lui de rod
Și să dea ce se cuvine.

Va veni Însuși Stăpânul
Ca să-și primenească via,
Și va plăti după dreptate
Fiecărui, datoria.

Ioan Vasiu 

 

Când se lasă liniștea de seară

Când se lasă liniștea de seară
Iar tăcerea cuprinde pământul…
Gândul în taină îmi zboară
Spre-Acel ce-mi pătrunde și gândul.

Spre-Acel ce-a creat universul,
Spre-Acel ce-i Stăpân peste toate.
În El se cuprinde cuprinsul,
Suveranul, Stăpân, dar și Tată.

Tăcerea-mi pătrunde ființa senină,
Căci vorba rostul nu-și are.
Când simți că te-atinge mâna Divină,
Iar sufletu-ncepe să zboare …

În sacra tăcere de seară
Când ruga zboară spre cer,
Simți cum îți cade povara,
Un gingaș fior împletit cu mister.

Simți mâna de Tată ce-alină durerea,
Simți șoapta duioasă ce mângâie lin,
Cuvântul Lui sfânt ce umple tăcerea
Cu pace, speranță, nădejde, destin …

Ana Onofrei