Sorin si Daniela Piu
Stapan
Aș vrea să fiu
Pe drumul meu de zi cu zi
Spre Țara dincolo de de nor,
Ce strălucește-n veșnicii
Unde-s chemat și eu a fi
Moștenitor,
Doresc să fiu un bun oștean
În slujba Ta iubit Stăpân
Prin luptele cu cel viclean
Pe-al vieții furtunos ocean
Brav să rămân.
Purtând mireasma Ta de Har
Prin văi, prin munți și prin pustiu
Lărgind Slăvitul Tău hotar. .
Un rob jertfit pe-al Tău altar
Aș vrea să fiu.
Mi-ai fost Samaritean milos
Te-ai ocupat și de hangiu
O, Domnul meu Isus Hristos
Ca eu la rându-mi de folos
Să pot să fiu.
Răzbind prin spini și mărăcini
Din zori și până-n ceas târziu
Celor de-tunecime plini
Indicator către lumini
Să pot să fiu.
O stea pe cerul minunat
Care pătrunde-n inimi reci
Ce cu-a ei rază necurmat
Arată drumu-adevărat. .
Să fiu pe veci.
Să poată mulți a se salva
Și sufletul a-și mântui
Lăsând pe veci povara grea
La Cruce, jos sub jertfa Ta. .
Mult mi-aș dori.
Și-apoi deplin eliberați
Să-nceapă a înainta
Iertați, albiți, justificați
Cu Duhul Slavei sigilați. .
Ce mult aș vrea.
Cu inima la Dumnezeu
Și-un glas ce strigă în pustiu
Argat tocmit, lucrând din greu
Avertizând cu drag mereu
Aș vrea să fiu.
Răscumpărând timpul rămas,
Și câte încă nu le știu. .
Să pot ca-n tainicul Tău ceas
Cu untdelmn destul în vas
Și eu să fiu.
Prin vers voi spune că iubești
Că ești Puternic și ești Viu
Că, Doamne, încă mântuiești
Și sus cu Tine-n slăvi Cerești
C-aș vrea să fiu.
Eu nu știu tot ce plănuiești
Nici cât o să trăiesc nu știu. .
Da-n toate câte-mi pregătești,
Un fiu pe care Tu-l iubești
Aș vrea să fiu.
Daniel Hozan
Peste valea umbrei morții
Peste valea umbrei morții,
Peste văi întunecate,
Să răsară azi Lumina,
De-adevăr și de dreptate,
Raze binecuvântate!
Peste țara noastră dragă,
Ce-i adusă-n grea robie,
Să răsară libertatea,
Care-aduce bucurie,
Demnitate și-omenie!
Peste frați de-același neam,
Peste frații de credință,
Să răsară unitatea,
Care face cu putință,
Lupta înspre biruință!
Peste mulți îndoliați
Și bolnavii umiliți,
Să răsară fericirea,
Celor drepți și prigoniți,
Dar de Domnul miluiți!
Peste morții pângăriți,
De-un duh rău și mincinos,
Să răsune profeția:, , Vai neam rău și nemilos!
Vă va judeca Hristos! , ,
Peste fiecare om,
Copil, tânăr, sau bătrân,
Să răsară mărturia,
Rugăciuni prin care spun:
Dumnezeu ne e Stăpân!
Peste cei cuprinși de teamă,
Prinși în valuri tulburate,
Să răsară azi curajul,
De-a lupta pentru dreptate.
Că viața-i numai chin,
Fără har și libertate!
Teodor Groza
E viu Cristosul?
E viu Cristosul Cel purtat în tine
E El stăpânul care stă pe tron,
Acela care-n toate te susține?
Sau peste viața ta … tu eşti ‘patron’?
E viu Cristosul ‘predicat’ la alţii,
Acel ce-a biruit şi totul poate?
Ori eşti condus de grandioase-ambiții
Şi, ca să-naintezi …, mai dai din coate?
E viu Cristosul în adâncul ființei,
Vorbeşte-n gura-ți, vede cu-ochii tăi?
Simți tu ca El în fața suferinței?
Faci vâlvă, dar rămâi între cei răi?
E viu Cristosul, Cel pe care-L lauzi,
În tot ce Ți-a cerut L-ai ascultat?
Ai timp să-L cauți? Vocea îi auzi?
Când Ți-a vorbit, în toate L-ai urmat?
E viu Cristosul? Nu-i doar o corvoadă
Şi totul de la El ai vrea să-nveți?
Ce face El prin tine? Ai vreo roadă?
Ce-ai strâns în anii scurtei tale vieţi?
De nu trăiește Domnul şi în tine
Degeaba cânți: ‘Cristos a înviat!’
Dă la o parte ‘piatra’ care-L ține
Departe-ascuns, de slavă despuiat!
Olivia Pocol
În vremuri de mari tulburări
În vremuri de mari tulburări,
Hristos este pacea mea.
Chiar prin multele încercări,
Merg liniștit pe calea mea.
Când haosul mă înconjoară,
Și este teamă în jurul meu…
Privesc la El și ființa-mi zboară,
La Tatăl meu, la Dumnezeu!
Când mulți pierdură bucuria,
Și ținta lor e un loc sigur…
Eu Biblia o iau, o, Aleluia!
Încredințat că nu sunt singur.
Și ce va fi, o știe El…
Eu tot ce vreau e să rămân,
Cu Domnul meu, Emanuel!
El ține totul, El e Stăpân!
Da, e mare Domnul nostru
Da, e mare Domnul nostru,
Sfânt și vrednic de-nălțat
El nu-i idol, nu e monstru,
El e Cel ce ne-a creat!
El e Cel ce dă viața,
Sănătate și belșug,
El aduce dimineața
Când umbrele nopții fug.
Ca un Stăpân, peste toate
Și-a pus Numele Lui Sfânt
Să arate că El poate
Ține tot ce-i pe pământ!
El conduce cu putere
Cer, pământ și univers
Și-i încercă prin durere
Pe cei ce nu se smeresc.
Omul își imaginează
Că El seamănă-n vreun fel
Și apoi Îl și pictează
Și se închină la el.
Însă El nu e statuie,
Nici pictură și nici ciob
El e Duh, e Apă Vie
Vede totul, nu e orb,
Nu e surd, ca și sculptura
Omului, nu este mut…
El vorbește cu natura,
Toate-L știu și Îl ascult!
Stelele în șir, pe nume
Îi răspund la-al Său apel
Căci nu-i nimenea în lume
Mare și Sfânt, cum e El!
Mai presus de constelații,
Mai presus de galaxii
El domnește peste spații
Peste-a lumii-mparatii,
Schimbă lucruri deodată
Sfarmă tot ce-i întinat,
Ca Stăpân pe lumea toată
El e Cel mai înălțat!
De n-ar fi El, n-ar fi viața,
N-ar fi univers nici cer
N-ar fi noaptea, dimineața,
Ar fi nul… de n-ar fi El!
De nu ne-ar ține de mână,
De nu ne-ar da-nștiințări
Am fi astăzi toți țărână,
Rătăcind pe-alte cărări.
Însă El se îngrijește
De-orice mădular din trup,
El leagă și curățește
Ramurile ce se rup,
El deține untdelemnul
Pentru vindecarea ta
Însă cheamă-L azi pe Domnul
Mântuirea să îți dea!
Isus și astăzi dă iertare,
Tot El dă viață celor morți,
Ridică, dă eliberare
E cel mai mare peste toți!
Puterea Lui nemăsurată
Ne ține pe-ale Lui cărări
Și-n dragostea Sa neschimbată
Ne poartă înspre desfătări
De har, de pace, de iubire
În Duhul Sfânt ca să zburăm,
Ne pregătește de răpire
Ca să putem să ne salvăm.
Nu toți au haru-acesta mare
De a-L cunoaște pe-Împărat!
În schimb El vrea doar ascultare
De-al Său Cuvânt ce ni L-a dat,
Căci El e Apa cristalină
Ce curge de sub tronul Său
El vrea ca să stăm în lumină,
Să fim supuși lui Dumnezeu!
O clipă, scurtă e vegherea,
Apoi vom fi cu El pe veci… !
Căci El ne va da învierea
Din mormintele noastre reci!
Dar luptă, mergi veghind întruna,
Cu El trăiește zi de zi,
Astfel să dobândești cununa
Ce nu se poate vesteji!
Căci mare va fi răsplătirea
Celor ce-au biruit prin El,
Ei vor gusta ce-i nemurirea
Trăind lângă Preasfântul Miel!
Ce să-ți dorești mai mult in viață
Decât să fii lângă Isus… ! ?
Să-L vezi în marea dimineață
Pe Cel ce crucea ta a dus… !
Pe Cel ce a purtat ocara,
Batjocuri multe-n locul tău,
Ca să nu-ți duci singur povara
Când Îl urmezi pe Dumnezeu!
Nu-i țel mai mare-aici în lume
Mai vrednic, nici mai înălțat
Decât să-L poți chema pe nume
În ziua-aceea pe-Împărat!
Să-I vezi semnul iubirii Sale
Purtate-n mâini ca veșnic steag
Un sfânt motiv de sărbătoare
În cinstea Celui scump și drag…!
Ni-i dor de El, dorim să vină,
Să Îl vedem cât mai curând!
Ca să plecăm înspre lumină
Să fim pe veci cu Domnul Sfânt!
Ce vei primi
„Îți voi da ca pradă de război viaţa ta, în toate locurile în care vei merge.”
leremia 45:5
Acesta este secretul de neclintit al Domnului pentru cei care se încred în El – “Îţi voi da viaţa”. Ce doreşte un om mai mult decât viaţa lui? Acesta este lucrul esenţial. “Îţi voi da ca pradă de război viaţa ta” înseamnă că oriunde ai merge, chiar şi în iad, vei scăpa cu viaţă; nimic nu-ţi poate face rău. Mulţi dintre noi suntem prinşi de dorinţa de a face paradă de lucruri, nu sub formă de proprietăţi sau posesiuni, ci de binecuvântări. Toate acestea trebuie să treacă; dar există ceva mai important care nu poate trece niciodată; viaţa care este “ascunsă cu Cristos în Dumnezeu”.
Eşti gala să-L laşi pe Dumnezeu să te facă una cu El şi să nu mai dai atenţie la ceea ce tu numeşti “lucrurile mari” din viaţă? Eşti gata să te predai Lui şi să renunţi la tot? Adevăratul test al predării tale este refuzul de a spune: “Bine. dar aceasta?” Fereşte-te de supoziţii. De fiecare dată când întrebi: “Dar aceasta?”, dovedeşti că nu te-ai predat cu totul, că nu te încrezi cu adevărat în Dumnezeu. De îndată ce te predai cu adevărat, nu te mai gândeşti la ce are de gând să facă Dumnezeu. Predarea înseamnă a-ţi refuza luxul de a mai pune întrebări. Dacă te predai cu totul lui Dumnezeu, El îţi spune imediat; Îţi voi da ca pradă de război viaţa ta”.
Motivul pentru care oamenii suni obosiţi de viaţă este acela că Dumnezeu nu le-a dat nimic, ei nu au primit viaţa ca pradă. Soluţia pentru ieşirea din această stare este abandonarea în mâinile lui Dumnezeu. Când ai ajuns să I te dăruieşti cu totul lui Dumnezeu, vei fi cea mai surprinsă şi încântată fiinţă de pe pământ; Dumnezeu este stăpânul tău absolut şi ţi-a dat viaţa. Dacă nu ai ajuns acolo, aceasta se datorează ori neascultării din viaţa ta, ori refuzului tău de a fi îndeajuns de simplu.
Oswald CHAMBERS
De n-ai fi Tu
De n- ai fi tu in viata mea Stapan
Cand stoluri de sageti se-arunca-n mine,
A pacii vorbe n-as mai sti sa spun
Si raul nu l- as transforma in bine.
De nu mi-ai intari piciorul slab
Cand temeliile se clatina sub mine,
As oscila asemeni lui Ahab
Si n-as mai sti sa ma indrept spre Tine…
De nu mi-ai limpezi privirea stearsa
Cand neguri ma-npresoara nemilos,
As rataci pe o carare falsa
Si as inainta fara folos…
De nu mi-ai curati auzul care,
Adesea pare surd la Glasul Tau,
As asculta soptiri din departare
Care m-ar rataci de harul Tau…
Cand mana mea se-ntinde inainte
Dorind un sprijin in momentul greu,
De n-ai intinde bratul Tau, Parinte,
M-as prabusi mereu in drumul meu…
De n-ar simti dulceata mangaierii
Inima-mi trista si-apasata chiar,
S-ar sfarama-n singuratatea serii
Traind mereu un viu si crud cosmar…
Dar Tu: Stapan, Prieten, Tata, Domn
In maretia creatiunii Tale,
M-ai intocmit pe mine – carne, om…
Si- ai pus in mine taine ideale…
Si te implici in mersul meu spre cer
In fiecare pas si-naintare,
Facandu-ma sa uit ce- i efemer
Si sa tintesc spre tarmurile Tale…
Psalmul 103
Mărește suflete al meu pe Domnul
Cu tot ce ai în inima și-n gând
Binecuvântează, suflete, pe Domnul
Slăvit să-I fie Numele Lui sfânt!
Mărește suflete al meu pe Domnul
Și binefacerile Sale nu le uita niciuna
El iartă păcatele și mântuiește pe omul
Care iubește adevărul și urăște minciuna.
El îți izbăvește viața din genune
Ți-încununează cu-ndurare blândă anii
El te întinerește și ca prin minune
Vei zbura pe cer precum vultanii.
El și-a arătat lui Moise căile Sale
El este îndurător și plin de bunătate
El nu ne ceartă fără de încetare
El ne iartă de fărădelegi și păcate.
Cât sânt cerurile de pământ de departe
Atât e de bun cu cei ce de El se tem
Așa cum răsăritul de apus se desparte
Așa ne separă de blasfemii și blestem.
Cum se îndură un tată de copiii lui
Aşa se îndură de cei ce se tem de El
De n-ar fi Domnul n-am fi ai nimănui
Țărână am fi ori n-am fi-n niciun fel.
Zilele omului sânt ca iarba pe vale
Precum floarea înflorind pe câmpie
Bate un vânt sau un râu se prăvale
Și locul lor pe pământ nu se mai știe.
Iertarea Domnului dăinuie-n veac
Pe cei ce se tem de El se îndură de ei
Și pentru copii copiilor lor de voia îi fac
De poruncile Sale le-mplinesc cu temei.
Scaunul Său de domnie e-n locuri cerești
Și Domnu-i de-a pururi stăpân peste tot
Binecuvântaţi pe Domnul, oștiri îngerești
Pe sfânt, sfânt, sfânt, Împărat Savaot!
Tu să ştii
Legea divinului e lege sacră,
Domnul hotărăşte-n a Sa ogradă!
Nu se schimbă nici o iotă din Cuvânt,
Ce-i scris în Cartea sfântă rămâne sfânt!
Lucrarea satanei iscă furtună!
Nu vrea bărbat şi femeie-mpreună!
Joacă mintea-n plăceri calculate
Cu multe-mperecheri destrăbălate!
Satana vrea să ne ducă-n derivă,
Ca pe Adam şi Eva în grădină.
Cu o vorbă mieroasă i-a amăgit,
Neascultând pe Dumnezeu au greşit!
Tu să ştii, niciodată nu uita!
Dumnezeu a consfinţit familia
Doar între un bărbat şi-o femeie!
Restu-s legături demonice, rele!
O furtună într-un pahar cu apă
Nu te lăsa amăgit niciodată!
Dumnezeu e Stăpân pe-Mpărăţie
Şi pe lucrurile ce au să fie!
Dumnezeu e în control 