Psalmul 27

Domnul este lumina mea și mântuire
Și teamă nu mai am căci mă ridică.
Îmi este sprijin pe cărarea vieții mele,
Cu Dumnezeul meu să-mi fie frică?

Când răul împotriva mea înaintează
Și carnea ar dori să-mi prăpădească
Dă înapoi, se clatină și cade
Căci Tu mă ții cu mila Ta cerească.

Chiar oști întregi de-ar fi să vină,
Război ca să ridice împotriva mea
Inima mea ar fi fără de teamă
Și-ncrederea mi-ar fi în dreapta Ta.

O, Doamne, doar un lucru vreau a-Ți cere
Și îl doresc fierbinte de la Tine.
În Casa Ta să locuiesc mă lasă
Căt viața pe pamânt imi vei mai ține.

Vreau să privesc la frumusețea Ta de Tată
Și să mă minunez de templul Tău cel Sfânt
Căci în coliba Ta e ocrotire
Atunci când vin necazuri pe pamânt.

Intinde-Ți peste mine ca o haină
Acoperișul cortului Tău veșnic,
Și pe o stancă de granit înalța-mi pașii
Prin jertfa mea ca să te laud, căci ești vrednic.

Ascultă-mă o, Doamne, cănd glasul meu Te cheamă,
Imbraca haina Ta de milă, ia aminte.
Căci inima din partea Ta imi zice să Te caut
Si fața Ta o caut, Doamne Sfinte.

Nu îți ascunde fața de la mine
Și nu Te mânia pe robul Tău Părinte.
Căci Tu ești ajutorul și scăparea
Și mântuirea mea Tată Preasfinte.

Chiar și cei dragi de-ar vrea să mă alunge,
Tu mă primesti, ești Domnul vieții mele.
Învățătură dă-mi pe calea Ta cea dreaptă,
Să nu mă lași la bunul plac al făcătorilor de rele.

Încredințat că voi vedea în viață,
A Ta iubire, milă, bunătate
Nădăjduiesc în Tine, Doamne mare,
Mă-mbărbătez, Te laud pentru toate.

Daniel Căpătan

Vremurile de-acum

Dar cata nepasare e intre oameni azi,
Nici zambet, nici iertare, nici sprijin in necaz…
Sunt vremuri de pe urma, cand dragostea dispare.
E scris in Cartea Sfanta, sunt zile de-ncercare.

Ne-ncredem tot mai mult, in ce agonisim
Uitam, adesea cerul si pentru ce traim…
Ingrijorati de viata, de-un palid viitor,
Privim inspre pamantul, acesta trecator.

Credinta ne slabeste si adormim incet,
Si fara remuscari, si fare vreun regret…
Privim mai mult la oameni, la lucruri fara sens,
Si-apoi, ce-am semanat, aceea-am si cules.

Dar inca e o sansa, sa ne trezim din nou,
Sa ne-mbracam cu haina de luptator erou.
E o speranta vie, sa ne intoarcem iar,
La Dragostea dintai, la clipele de har

Isus intinde mana, spre noi, cei apasati
loviti de-ngrijorari, de teama tulburati…
El vrea sa ne ridice din stari de caldicel,
Sa fim lumini in lume, sa devenim ca El.

Menegazzi Narcisa 

Marele test

“Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului.” losua 24:19

Te sprijini câtuşi de puţin pe altceva decât pe Dumnezeu? A mai rămas în tine vreo urmă de încredere în vreo virtute naturală sau în vreo împrejurare de viaţă? Te bazezi pe tine însuţi în vreun fel în privinţa acestei noi cerinţe pe care Dumnezeu ţi-a pus-o înainte? Acest lucru îl are în vedere punerea la probă. Este adevărat când spui: ,.Nu pot trăi o viaţă sfântă”; dar te poţi decide să-L laşi pe Isus Cristos să te facă sfânt. “Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului” , dar tu poţi să te pui în locul în care atotputernicia lui Dumnezeu să lucreze prin tine.

Ai o relaţie suficient de bună cu Dumnezeu pentru a te aştepta ca El să-Şi manifeste viaţa Sa minunată in tine? “Nu! Ci vom sluji Domnului” (24:21). Nu este un impuls, ci o hotărâre deliberată. Tu spui: “Dar nu se poate ca Dumnezeu să mă fi chemat pe mine la aceasta, sunt prea nevrednic, nu se poate să fie vorba de mine”. De tine e vorba şi cu cât eşti mai slab şi mai neputincios, cu atât mai bine. Cel care mai are ceva în care să-şi pună încrederea este ultimul care să ajungă să declare: “Ii voi sluji Domnului”.

Noi spunem: “Dacă aş putea crede cu-adevărat!” Problema este: “Vreau într-adevăr să cred?” Nu este de mirare că Isus Cristos pune atât de mult accent pe păcatul necredinţei. “Şi n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor” (Matei 13:58). Imaginaţi-vă cum am fi dacă am crede cu adevărat ce a spus Dumnezeu! Îndrăznesc să-L las pe Dumnezeu să fie pentru mine tot ceea ce El spune că va fi?

Oswald CHAMBERS

Ce bun şi iubitor eşti Doamne!

Ce bun şi iubitor eşti Doamne!
Cu harul Tău ne copleşeşti,
Ne binecuvântezi în toate,
În orice clipă ne păzeşti.

Eşti mângâiere, sprijin tare,
Prin Tine în picioare stăm;
Ne dai putere, sănătate,
Deşi deloc nu merităm.

Nu ții în seamă greşuri multe
Şi ne ridici când jos cădem;
Eşti dragoste, credincioşie
Eşti totul, Doamne, tot ce-avem!

..Oh, alergarea vieții-adesea
Ne fură timpul prețios
Şi-uităm atunci de părtăşia
În rugăciune cu Hristos.

Ne obosim cu lucruri care
Nu-s veşnice, şi ne robesc..
Dorim un „Rai” aici în lume
Uitând de Locul cel ceresc.

Împrumutăm idei şi fapte
De la cei fără Dumnezeu,
În loc să ne-alipim mai tare
De Domnul nostru sfânt, mereu.

Da, legea firii biruieşte
Când n-ascultăm de Duhul Său;
Cu cât privim mai mult la lume,
Cu-atât ajunge-vom mai rău..

O, Tu eşti plin de îndurare
Ne ierți degrab şi ne primeşti
Când ne întoarcem către Tine;
Ce minunat Isuse eşti!

Ajută-ne-n aceste vremuri
Să ne sfințim şi să veghem
Trăind frumos, ca sus în slava-Ți
Cu toții parte să avem!

Paula D.

Siguranţă deplină

“Despre Beniamin a zis: “El este prea iubitul Domnului. El va locui la adăpost lângă Dânsul. Domnul îl va ocroti totdeauna, şi se va odihni între umerii Lui”.” (Deuteronom 33.12)

Nimic nu dă o siguranţă mai mare decât a rămâne cât mai aproape de Dumnezeu. Domnul nu poate să dea prea iubiţilor Săi un loc mai sigur decât acesta. Îngăduie-mi, Mântuitorul meu, să rămân necurmat la umbra Ta, la coasta Ta străpunsă. Aş vrea sa mă apropii totdeauna mai mult de Tine şi, când voi fi în totul cu Tine, să rămân aşa totdeauna. Cât de bine ştie El să-i acopere pe aceia pe care i-a ales. Nu un acoperiş ridicat, nici o întăritură împotriva focului, nici aripa unui înger, ci însuşi Dumnezeu este acela care ne adăposteşte. Atunci nimic nu poate să ne atingă. Dumnezeu ne apără în fiecare zi şi pentru tot timpul cât dăinuieşte El. Doamne, vreau să rămân necurmat sub acoperişul dragostei Tale, sub steagul atotputerniciei Tale.

A treia făgăduinţă se referă la faptul că Domnul va înfiinţa templul Său pe munţii lui Beniamin, unde El Se va ocupa de ai Săi, gata să ia pe umerii Săi poverile lor, sau mai bine zis că vom fi purtaţi pe umerii lui Dumnezeu. În toate felurile vedem că Domnul este sprijinul şi puterea poporului Său.

Doamne, fa-mă să folosesc neîncetat ajutorul Tău, şi puterea braţului Tău îmi va fi de ajuns.

Charles Spurgeon

Legea în inimă

“Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii.” (Psalmul 37.31)

Puneţi legea în inima unui om şi acesta va umbla cu dreptate. Iată unde trebuie scrisă legea: în inimă; atunci este în locul potrivit, aşa cum sunt pietrele într-o boltă. În minte legea este o piedică, pe spate este o povară, dar în inimă este un sprijin. Ce frumoase sunt cuvintele acestea: “Legea Dumnezeului său”! Când îl cunoaştem pe Domnul ca pe Dumnezeul nostru, legea Lui înseamnă pentru noi slobozenie. Dumnezeu care a făcut cu noi acest legământ ne dă şi dorinţa de a asculta sfaturile Lui şi a umbla după poruncile Lui. A urma învăţăturile Tatălui meu va fi pentru mine o desfătare.

Omul a cărui inimă este supusă, va fi sprijinit în toţi paşii lui. El va face ce este bine, va face ce este înţelept. O lucrare sfântă este întotdeauna cea mai înţeleaptă lucrare, oricum ar părea ea la un moment dat. Când umblăm după poruncile Sale, suntem pe calea împărătească a Dumnezeului nostru. Cuvântul lui Dumnezeu n-a înşelat niciodată nici un suflet. Ţinta sa este lămurită: să umblăm smeriţi şi drept în dragostea şi temerea de Dumnezeu. Pe această cale sunt învăţături înţelepte şi rânduieli sfinte, ca să ne păzească de întinare. Cel ce umblă drept, umblă pe un drum sigur.

Charles Spurgeon

Cel mai priceput căutător

“Iată-Mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele, şi le voi cerceta.” (Ezechiel 34.11)

El face lucrul acesta când aleşii Săi sunt încă asemenea oilor rătăcite, necunoscându-l nici pe păstorul, nici staulul lor. Cu câta îndemânare ştie El să le găsească! Domnul Isus foloseşte tot atâta duioşie căutându-le, cât şi mântuindu-le. Chiar atunci când mulţi din aceia pe care i-a atras Tatăl la El, se apropiaseră de porţile iadului, aproape să intre pe ele Domnul în căutarea Lui, sfârşeşte prin a-i atinge prin harul Său. El ne-a găsit şi pe noi; să avem deci nădejde în privinţa rugăciunilor noastre pentru cei pe care ni i-a pus pe inimă, căci El va şti să-i găsească şi pe ei.

Domnul dublează stăruinţele Sale, când vreuna din oile Sale a ieşit din turmă, nemaiţinând seamă de păşunile adevărului şi ale sfinţeniei. Ele pot cădea în greşeli grave, păcate dureroase sau într-o împietrire înşelătoare; dar Domnul a garantat Tatălui că nu le va lăsa să piară. În harul Său şi cârmuirea Sa, El le va urmări până-n ţările depărtate, locuinţele mizeriei, adâncimile întunericului sau în prăpăstiile disperării, pentru a nu lăsa să piară nici una din acelea pe care I le-a dat Tatăl. Pentru El este o cinste de a căuta şi mântui întreaga turmă, fără nici o excepţie. Cât sprijin este această făgăduinţă, dacă la ora actuală, sunt silit să strig: “Sunt rătăcit ca o oaie pierdută”.

Charles Spurgeon

Păzitorul orfanilor

“Orfanul găseşte totdeauna indurare înaintea Ta.” (Osea 14.3)

Aici găsim un motiv de a părăsi orice altă sursă de încredere, pentru a ne sprijini numai pe Dumnezeu. Când un copil rămâne fără protector, Dumnezeu intervine şi se face păzitorul său; şi când un om a pierdut orice lucru care îi servea ca sprijin, se poate sprijini pe Dumnezeul cei viu şi va găsi în El tot ce ar avea nevoie. Orfanii întâlnesc dragostea părintească a lui Dumnezeu, care are grija de ei. Autorul acestor pagini ştie, din experienţă, ce înseamnă a se sprijini pe braţul Lui şi poate să mărturisească că nici o încredere nu este mai bine îndreptăţită prin fapte, decât aceea care are ca ţintă pe Dumnezeul nevăzut, dar totdeauna viu.

Sunt copii care, deşi îi au pe părinţi alături, nu sunt mai bine îngrijiţi, în timp ce orfanii care îl au pe Dumnezeu ca Tată au, desigur, un mai bun sprijin. Mai mare folos avem de la El, decât de la mulţi protectori în absenţa lui Dumnezeu. A fi lipsit de fiinţe dragi este dureros, dar acela pe care-1 înconjoară Dumnezeu cu harul Său, nu este orfan. Copii fără tată, însuşiţi-vă această frumoasă făgăduinţă, chiar de acum, şi voi toţi care sunteţi lipsiţi de sprijinitori pământeşti, faceţi la fel. Doamne, ajută-mă să găsesc milă Ia Tine; cu cât sunt mai singur şi mai lipsit, cu atât am mai multă nevoie de Tine.

Charles Spurgeon

Ajutor din afară

“… Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41.10)

Făgăduinţa de ieri ne garanta puterea pentru lucrul nostru. Cea de azi ne asigură ajutorul lui Dumnezeu, când nu putem lucra singuri. Domnul zice: ”îţi vin în ajutor”. Puterea dinăuntru este completată prin ajutorul dinafară. Dumnezeu poate, dacă găseşte de cuviinţă, să ne trimită ajutoare pentru luptele ce le întâmpinăm. Dar daca ne lipseşte de ele, va sta El însuşi lângă noi, ceea ce ne este mai de folos decât legiuni de fiinţe omeneşti.

Acest ajutor ne vine la timpul potrivit şi este nimerit, înţelept şi potrivit împrejurărilor celui încercat. Este chiar mai mult decât un simplu ajutor, căci Domnul ne ia toată povara şi ne ajută în toate nevoile noastre. ”Dumnezeul nostru este un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46).

Deoarece El ne-a mai venit în ajutor, ne putem încrede în El pentru prezent şi viitor. Rugăciunea noastră este: ”Doamne, fii ajutorul nostru”, iar experienţa noastră este că ”Duhul ne ajută în neputinţele noastre”; aşteptarea noastră este: ”îmi ridic ochii spre munţi, de unde îmi va veni ajutorul” şi în curând cântarea noastră va fi: ”Tu, Doamne, ne-ai ajutat”.

Charles Spurgeon

Exemplul nostru cel mai sfânt

“Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei; când este El la dreapta mea, nu mă clatin.” (Psalmul 16.8)

Acesta este cel mai bun fel de viaţă. Având pe Domnul necurmat înaintea ochilor noştri, avem cea mai măreaţă tovărăşie, cel mai sfânt model de viaţă, cea mai dulce mângâiere şi cea mai puternică înrâurire. Dacă ar trebui să fac o alegere care să ţină toată viaţa, aş alege: “Să am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei”. Starea normală a unui om al lui Dumnezeu este ca totdeauna ochii lui să privească în ochii Domnului său şi urechile lui să audă glasul Lui. Dumnezeul său este aşa de aproape de el, încât umple totul în jurul său şi trage linia vieţii sale. Câtă nebunie ar fi îndepărtată, câte păcate ar fi biruite, câte virtuţi ar fi eliberate, şi câtă bucurie am cunoaşte dacă am avea pe Domnul totdeauna înaintea ochilor noştri. Şi de ce nu?

Aceasta este calea ca să fii în siguranţă. Dacă Domnul umple totdeauna gândurile noastre, vom da dovadă de multă pace şi de o adevărată siguranţă, pentru că Dumnezeu este de faţă necurmat. El este la dreapta noastră ca să ne conducă şi să ne ajute; astfel noi nu ne vom înspăimânta în faţa puterii, înşelătoriei şi uşurătăţii oamenilor. Când Dumnezeu este la dreapta noastră, suntem siguri că nu ne vom clătina.

Veniţi numai, vrăjmaşi ai adevărului, repeziţi-vă dacă vreţi ca o furtună spre mine, căci Dumnezeu mă păzeşte şi mă sprijineşte; El locuieşte cu mine. De cine să-mi fie frică?

Charles Spurgeon