6 Iunie

Iată, eu sunt prea mic.” Iov 40:4

Iată un cuvânt de încurajare pentru tine, sărmane păcătosule! Crezi că nu trebuie să te întorci la Domnul pentru că eşti josnic. Nu există sfânt pe pământ care nu s-a simţit vreodată ca fiind un păcătos. Dacă Iov, Isaia sau Pavel ar fi spus toţii „sunt un om josnic”, sărmane păcătosule, ţj-ar fi fost ruşine să li te alături lor în confesiune? Dacă harul divin nu şterge tot păcatul din inima credinciosului, cum speri să faci asta de unul singur? Şi dacă Domnul îi iubeşte pe oameni deşi aceştia sunt răi crezi că nu te va iubi şi pe tine? Crede în Christos, deşi eşti un oropsit al societăţii! Isus te cheamă şi tu trebuie să-I răspunzi. „Nu pe cei drepţi, nu pe cei drepţi, pe păcătoşi a venit Isus să-i cheme.” Spune: „Tu ai murit pentru păcătoşi. Eu sunt un păcătos, Isuse, spală-mă cu sângele Tău.” Dacă îţi vei mărturisi păcatele vei primi
mântuirea. Dacă vei spune chiar acum din toată inima „Sunt rău, spală-mă”, vei fi curăţit chiar acum. Dacă vei striga din tot sufletul

„Aşa cum sunt, la Tine vin
Putere n-am, Tu-mi fii sprijin
Mă spală-n Sângele-Ţi divin
O, Mielule, eu vin, eu vin!”

te vei ridica de aici cu toate păcatele iertate. Şi deşi azi dimineaţă te-ai trezit copleşit de toate păcatele omenirii, diseară te vei odihni în „Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:6). Dacă înainte purtai torentele păcatului, acum vei primi roba dreptăţii şi vei fi alb ca îngerii. Pentru că „acum”, nu uita, „acum este vremea potrivită; „Iată că acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6:2). Dacă vei crede în cel care a salvat omenirea, vei fi salvat. Fie ca Duhul sfânt să-ţi dea credinţa salvatoare în El, care îi primeşte la sânul Lui şi pe cei mai răi.

Meditaţii C. H. Spurgeon

O mare comoară

De la ceruri se pogoară
O poruncă fiind comoară
Să nu las pacea să moară
Cuvintele să nu doară
Cuvântul inima-mi spală
Să o facă primăvară.

Tu ne-ndemni numai la bine
Pe supușii Tăi Stăpâne
Universul l-Ai făcut
Din nimic din neștiut.

Ți-am văzut pe înserat
Curcubeul inălțat
Știu că numai a Ta voie
Ne-a făcut curați prin Noe.

Practic lui suntem urmași
Ne vrei la păcat codași
Ne ceri Doamne-a fi umili
Bunătate ne inspiri
Și iubire în priviri.

Omul ce se umilește
În ai Tăi ochi Doamne crește
Nu rămâne efemer
Că-l vei ridica la cer.

Odat cu alți virtuoși
Nu cu lași și cu fricoși
Căci Tu le vei da tărie
Și trăire-n bucurie.

Celor ce singuri se-nalță
Și de rău nu se dezvață
Nu le dai veșnica viață
Și nu Te-or vedea la față.

Harul Tău coboară lin
Peste sufletul creștin
Care blând Ți s-a supus
Ca și Domnul său Isus.

Poate că-ntr-o dimineață
Vii să-mi dai a doua viață
In nestinsă bucurie
dar zic „voia Ta să fie”!


Moldovan Pavel

Aș vrea să uit necazul

Vreau să uit necazul, tare-s întristat
Durerea-i prea mare, greu de suportat
Am fost în bucăți rupt, am fost sfâșiat
De ai mei amici, de al meu confrat.

L-am slujit pe Domnul, pe El l-am urmat
Totuși printre spini și lei am umblat.
M-au nenorocit, m-au desfigurat
Chip de om nu am, iar acum “mușcat”,

Sunt lăsat în groapă, sunt însângerat
Nimănui nu-i pasă, spun că-s vinovat.
Trăiesc Adevărul și drept m-am purtat…
Unii spun că-s șarpe de aceea-s călcat.

Așa-s frații astăzi, săvârșesc păcat
Fără frică luptă și n-au gând curat
Apăsând cu sete, zdrobesc neîncetat…
Cu dor de mărire s-au înconjurat.

Diotref acuma mult a mai luptat
Ca să fie primul și a realizat
Iar pe frații lui i-a îndepărtat.
Prin aranjamente toate le-a lucrat.

Chiar mai grele vorbe ei mi-au adresat
Spun că-s răzvrătitul cu Core-asemănat
C-am făcut răscoală, că-s nejudecat…
– Nu privesc în urmă ce răni au lăsat.

Oare-așa să fie ? Oare neîncetat
Vor călca pe oameni zicând c-au lucrat,
Cu gând sfânt și nobil, cu alin curat ?
Oare acesta-i rolul care li s-a dat ?

Au călcat Cuvântul care ne-a învățat
Să fim blânzi cu alți și far aluat
Cu inimi smerite, cu adevăr curat
Să lucrăm cu frică și scop nealterat.

O slăvit Isuse, scump și minunat !
Tu cunoști conștiința celor ce-au lucrat.
Știi că-i încărcată și cât s-au luptat
Să distrugă-un suflet ce nu i-a urmat…

Tată scump din ceruri, Tu ești minunat !
Nu le ține-n seamă ceea ce-au lucrat.
Doamne, cu-al Tău sânge multe ai spălat.
Spală-le păcatul ! Iartă-i neîncetat !

PETRU COMAN

Ai mila de România

Doamne eu te rog ai grija
De poporul românesc,
Si priveste tu cu mila,
Tatal nostru cel Ceresc.

Iarta-ne când iti gresim,
Spala-ne de tot c e-i rau,
Fa -ne-o cercetare Sfânta,
Umple-ne cu Duhul Tau.

Ai mila de România,
Ai mila de-acest pamânt,
Lasa cercetare Sfânta,
Lasa Duhul Tau cel Sfânt.

Sa il simta fiecare,
om de pe acest pamânt,
Si sa spuna-n gura mare,
Tu esti Creatorul Sfânt!

Tu esti medicul suprem,
Minunatul Salvator,
Care-ai venit in lume,
Sa aduni al Tau popor.

Pentru-a -l duce-n vesnicie,
Unde moarte n-o mai fi,
Unde-i dragoste si pace,
Si eterne bucurii.

Nichifor Nicu

În cenușa deznădejdii

În cenușa deznădejdii,
Stau îngenuncheat, mă rog,
Și te strig: „Domnul nădejdii,
Apă vie dă-mi să sorb!„

Că sunt ars de sete-n suflet,
Mă topesc de plâns și dor,
Vreau să fiu mai sfânt în umblet,
Să cânt de-al Tău ajutor.

Stau murdar în gânduri rele,
În cenușă proșternut,
Mă vait de faptele mele,
Mă căiesc, că-s cunoscut

De Cel ce merge cu mine
Pe toți munții care-i urc,
Și în valea cu suspine,
M-a săltat când am căzut.

Treb` să urc pe-o cărăruie
Sus de tot și să apuc
O pâine ce mi se-ntinde…
Mă prind de funii să-ajung,

Ca să sar și peste-o punte,
Ca să trec și peste-un pod,
Și-încă-un deal, tot mai aproape,
Izbăvirea parcă-o văd…

Și iar stau într-o cenuşă,
Și mă opresc din urcat,
Zici că-i bine, că-i călduță,
Dar sufletul… e-apăsat.

Și cu haina-așa mânjită,
Deodată mă trezesc,
Că-o primisem pentru-o nuntă,
Și-aș vrea să mă curățesc.

Timpu-i scurt, și-mi vine-a plânge.
Să întârzii, nu aș vrea.
Inima-n mine s-ar frânge,
Dacă ușa s-o-ncuia.

Este-un timp, o oră, o dată,
Nu pot merge prea târziu.
Să pierd veșnicia toată…
Ce mă ține? Doar eu știu.

Sar în apa izbăvirii,
Prin credință-a mă spăla,
Și cu lacrima sfințirii
Implorând victoria…

Iau o funie-mpletită
Cu post și cu rugăciune,
Și înspre pâinea râvnită…
Lupt cu-a mea întinăciune.

Calc pe mine, pe-al meu eu,
Doare, însă Dumnezeu
Mă apucă și mă saltă
Să mai pot urca o treaptă.

Nu mai sta! Cenușa-i rece!
Și vezi, timpul iute trece.
De când Domnul te-a chemat,
Uită-te, cât ai urcat?!

Prin credință te-ai decis
Și inima ți-ai deschis.
El dă binecuvântarea!
Dumnezeu face chemarea!

Pâinea caldă te așteaptă!
Urcă treaptă după treaptă!
O vei frânge, o vei gusta,
Și vei da și altora.

Trupul ți se va-ntări,
Te vei simți-mbărbătat.
Mereu îți vei aminti:
Dumnezeu te-a ridicat!

Apă vie îți va da,
Rod de viță-adevărat,
Bogății-ți va arăta,
Daruri care ți-a păstrat.

O întreagă aventură
De astăzi, tu, vei avea
Dacă-L ai pe El ca țintă,
Hrana, apa – Biblia.

Și ce-n urmă ai lăsat,
Doar că El ți-e așa de drag,
Tu, nebinecuvântat,
Nu rămâi, copile drag!

La cenușă-ai renunțat,
Iată-te cu un palat!
Erai singur ca o zgură
Fără-a Domnului căldură.

Însă El te cercetează,
Te ajută, te veghează,
În necaz te sprijinește,
Însutit îți răsplătește!

El poate să curățească
Sufletul, să-l primenească,
Să te spele-n sânge sfânt
Prin jertfă și prin Cuvânt.

Lidia Gheorghe 

Darul fără plată

Motto:””Dar acum, odată ce ați fost izbăviți de păcat și v-ați făcut robi ai lui Dumnezeu,
aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit: viața veșnică. Fiindcă plata păcatului este moartea,
dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.””
Amin! Romani 6:22-23.
Nu este un dar mai mare
Și mai scump, mai prețios,
Decât darul fără plată –
Viața veșnică-n Hristos.

Avem nădejdea mântuirii
Numai prin Hristos Isus;
Dar nimeni n-o va dobândi
Fără nașterea de sus.

Că ar vrea s-ajungă-n ceruri,
Oamenii o spun mereu;
Dar în cer ajunge numai
Cel născut din Dumnezeu.

Și doar acela ce se naște
Din apă și din Duh Sfânt
Va ajunge ca să vadă
Un cer nou și-un nou pământ.

Dezbrăcat de omul vechi;
Înnoit în duhul minții
Și-mbrăcat în omul nou
Să fie la fel cu sfinții

După chip și-asemănare
Cu Cel care l-a făcut –
Făcătoru-a toate cele,
Dumnezeul nevăzut.

În cel născut din nou se vede
O purtare sfântă, dreaptă;
Și schimbarea se-oglindește
În trăire și în faptă.

În viața de pocăință;
În iubirea de Cuvânt;
Și se lasă-ntotdeauna
Îndrumat de Duhul Sfânt.

De aceea, cu credință,
Ridicați privirea-n sus
Că darul fără plată vine
Printr-un singur om, Isus.

Și Evanghelia ne îndeamnă
Să-L urmăm pe El, devoți,
Căci Hristos Mântuitorul
Este totul! Și în toți!

Și prin Jertfa Crucii Sale
Hristos Domnul și azi poate
Ca prin Sângele Lui Sfânt,
Să ne spele de păcate.

Să curețe a noastre inimi,
Să le facă fără pată;
Și celui mântuit să-i dea
Darul scump și fără plată.

Amin!

Ioan Vasiu

Rugăciune

De n-ai fi fost de partea mea iubitul meu Isus,
De nu m-ai fi ținut la piept  știu c-aș fi fost răpus..
De-atâtea ori a vrut cel rau sa-nghita fiinta mea
Și tot inca de-atâtea ori m-ai luat în mâna Ta!
Chiar când simțeam ca-s parasit si voi cadea zdrobit
O mână care n-o vedeam de rele m-a păzit.
Și mi-ai vorbit apoi din cer:fiu drag,nu te-am lăsat
Nu am ingaduit mai mult și-n brațe te-am luat
Un plan mârșav al celui rau te-ar pune la pamânt
De n-ai lucra cum eu am spus prin sfântul Meu Cuvânt!
Așa e Domnul meu iubit,tu totul știi și vezi
Tu zi și noapte,ne-ncetat,asupra mea veghezi
Asupra mea și-a celor dragi îngeri de gardă ai pus
Și o protectie a Sângelui ce pe Golgot-a curs!
Acum mai mult ca niciodat mi-arăți cât mă iubești
Mi-arăți și planul celui rau, vad cum ma ocrotesti
Din mâna Ta privesc in jos si vad prapastia
Și realizez ce mult depind acum de mila Ta.
O Domnul meu…de m-ai lăsa,te-as mai putea slăvi?
Nu,nicidecum,căci trupul meu fara suflare ar fi!
De aceea vin in fața Ta și-Ți cer Isus iubit
Ca înc-odată sa ma ierți de tot ce Ți-am greșit
Mă spală-n Sângele vărsat pe cruce la Calvar
Pe mine,pe cei dragi ai mei,fiii salvați prin Har
Și casa mea pune-o Isus la adăpostul Tău
Sub adăpostul Sângelui,departe de orice rău!
Și lasa îngerii din cer să-mi fie ca un scut
Ca și o gardă-nconjurând cetatea mea de lut
Să nu ma lași Isus iubit..,să nu mă lași nicicând
Ci ține-mă neîncetat în brațul Tău cel sfânt!
Cu toți cei dragi din casa mea as vrea sa fiu pazit
Stând sub pecetea Sângelui pe crucea grea jertfit!
Să nu mă lași vreodat’ Isus sa mă indepartez
Sa ies de sub pecetea Ta ,sa nu Te mai urmez
Căci bine stiu ca de-as pleca,sigur aș fi pierdut
Și aș rămâne pentru veci jos printre stânci cazut…
De aceea legamântul meu cu Tine-l rennoiesc
Vreau să trăiesc ca fiu al Tau,ce spui Tu să-mplinesc
Și până vine marea zi când sus mă vei lua
Mă ține cu cei dragi ai mei Isuse-n Mâna Ta!
Amin.

Emanuel Hasan

Curăţire deplină

“Vă voi stropi cu apă curată şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri.” (Ezechiel 36.25)

Ce prilej de bucurie pentru noi! Cel ce ne-a curăţit cu sângele Domnului Isus, ne va spăla cu apa Duhului Sfânt. Dumnezeu a zis şi El va face lucrul acesta: “Veţi fi curaţi”. Doamne, noi simţim întinăciunea noastră şi plângem din cauza ei; dar avem mângâierea că ştim chiar din gura Ta că suntem curaţi. O, binevoieşte de grăbeşte această lucrare, Te rugăm stăruitor! El ne va izbăvi de păcatele noastre cele mai grele. Necredinţa din naştere şi poftele înşelătoare care se războiesc cu sufletele noastre, gândurile mârşave de mândrie şi toate îndemnurile diavolului, care ne împing să defăimăm Numele Domnului Isus, vor fi îndepărtate din inimile noastre pentru totdeauna.

El ne va curaţi şi de toţi idolii noştri de aur sau de lut; de dragostea necurată ca şi de exagerarea în dragostea noastră. Ceea ce am iubit până la idolatrie, va fi zdrobit în noi sau noi vom fi despărţiţi de aceşti idoli.

Dumnezeu ne înştiinţează aici prin versetul de mai sus, ce are de gând să facă El însuşi; Cuvântul Său este hotărât şi sigur, şi noi putem să nădăjduim cu curaj în împlinirea acestui Cuvânt. Curăţirea noastră este una din binecuvântările legământului cu Dumnezeu şi acest legământ este bine întemeiat şi sigur.

Charles Spurgeon