ISUS, Prinţul mântuirii

Din adâncul veșniciei, peste timpuri stăpânește
Domnul, Prințul Mântuirii – Ce păcatele plătește…
Drept întâi peste zidirea, ce noi doar o bâjbâim,
Miliardele de stele, le privim și ne uimim !!!

Prin cuvânt dădu ființă, la tot ce e în mișcare,
La planete, sori , comete, galaxii cu mic cu mare…
Și făcu și omenirea prin strămoșul meu Adam,
Ca să știu ce e iubirea, eu ce-n praf mă ascundeam.

Coborî din cer în iesle, lângă miei blânzi și păstori,
Ca s-arate omenirii: Cum e Tatăl cel din Slăvi…
Pe Golgota-n suferință, pe cel rău l-a biruit,
Să mă ia cu El în ceruri, deși eu L-am răstignit !

O, adâncă e iubirea, ce-am găsit-o în Isus,
Duhul Sfânt și azi mă-ndeamnă, să-L aștept, să-I fiu supus;
Și privind cu dor spre ceruri, ruga mea vine și ea:
Vin degrab’, Doamne Isuse, Vie-Mpărăția Ta !

Cristinel Agape 

Printre luceferi

Luceferii și sorii se dau de-oparte când
Renaște din cenușă , al Vieții dulce cânt .
Și negura și frigul și ceața și-nnoptarea
În aburi de grăunte aprinde-nfiorarea …

În negura pustie , în neagra depărtare
Pe bolta infinită o nouă Stea răsare …
Iar raza ei curată , cu scânteiri fierbinți
Ne mângâie și dorul și dulcile dorinți …

Sub oaza de Lumină , atât de pură – n toate
Cuprins de-nfiorare , a mea inimă se zbate …
Privesc spre cerul palid c-o umbră de mister ,
Și-nfiorat de doruri , doresc s-ajung în Cer …

Să fiu printre luceferi , să luminez pe Cale
În Țara Minunată , cu mii de Osanale !
În bucurii eterne , plăceri necunoscute ,
În desfătări sublime , trăiri desăvârșite …

Son of man