Vanatoare de soareci

29 septembrie

Text: 1 Ioan 2:12-17

Caci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a
parasit…” 2 Timotei 4:10

Un om si-a cumparat un caine de vanatoare. Dornic sa vada cum
isi va face datoria, l-a luat la urmarirea unui urs. Nu mult
dupa ce au intrat in padure, cainele a prins urma ursului. Deodata
s-a oprit, a mirosit pamantul, si a luat-o in alta directie. A detectat
mirosul unei caprioare care si intersectase cararea. Cateva mo-
mente mai tarziu,s-a oprit din nou, de data aceasta prinsese mirosul
unui iepure care taiase calea caprioarei. Si astfel mereu, mereu,
s-a dus pana in final, vanatorul abia rasufland, l-a gasit latrand
triumfator deasupra unui cuib de soareci de camp.

Noi crestinii suntem uneori la fel. Incepem cu hotarari mari de
a-L pune pe Isus pe primul plan in viata noastra. Curand insa,
atentia ne este abatuta spre lucruri de mai mica importanta.
Urmarirea unui lucru ne duce la altul, pana ne trezim departe de
scopul initial. Se pare ca acelasi lucru s-a petrecut cu unul dintre
tovarsii de lucru ai apostolului Pavel, pentru ca Pavel ii scrie lui
Timotei: „Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a parasit”.

Trebuie ca, in fiecare zi, sa ne reannoim dedicarea noastra pentru
Cristos, pentru ca altfel vom fi atrasi de poftele firii, de poftele
ochilor si de mandria vietii. Aceste influente lumesti il pot deruta
pe cel mai devotat crestin.

Daca slujirea lui Cristos nu este pe primul plan in viata ta, vei fi
atras departe de momeala bogatiei, a puterii, a prestigiului sau a
placerilor senzuale. Rededica-ti viata Domnului. inceteaza de-a
mai „vana soareci”.- D.J.D.

Intoarce-ti capul de la placerile din lume;

Bucuria-i scurta, curand se risipesc.

Sa n-ai odihna pana cand inima-ti va spune:

Il am pe Domnul, nimic nu mai doresc!” – Walker

Rupe-te de partasia lumii,
ori ea te va rupe de partasia cu Dumnezeu

Painea zilnica

„Soareci cu pete”

Text: Eclesiastul 2:1-11                         

Apoi, cand m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mainile mele… toate erau numai deşertăciune şi goană după vant…” Eclesiastul 2:11

Ce tragedie este să ajungi la capătul vieţii şi să constaţi că nimic din cele pentru care ai trăit nu au nici o valoare eternă! Chiar dacă ne bucurăm de tot ce poate oferi viaţa mai bun, ce păcat să tragi concluzia că totul a fost numai deşertăciune, un gol lipsit de sens! De aceea, trebuie să fim siguri că ceea ce facem are valoare reală.
în cartea lui A. W. Tozer: „Omul, locuinţa lui Dumnezeu”, există o referinţă la o povestire preluată din Associated Press, despre un nobil englez, care a murit la 89 de ani. Moştenise o mare avere şi era liber să facă ce dorea. Potrivit articolului, el „şi-a dedicat viaţa încercand ca, prin încrucişări, să obţină o rasă perfectă de şoareci cu pete”. Gandiţi-vă la aceasta! în loc sâ-şi folosească privilegiul şi poziţia ce o avea în viaţă, cu potenţialul averii sale pentru a-L sluji pe Domnul şi pentru a servi nevoilor umane, atat materiale cat şi spirituale, el s-a dedicat perfecţionării şoarecilor cu pete. Nu se menţionează că acestea ar fi fost experimente ştiinţifice folositoare umanităţii. Pare a nu fi mai mult decat o preocupare stranie de a-şi satisface interesul lui îngust.


Cand lucrarea vieţii noastre va ajunge la sfarşit, oare va trebui să spunem: „Apoi m-am uitat la toate lucrările mainilor mele şi am văzut că toate sunt deşertăciune şi goană după vant?” Sau vom putea să spunem: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii…?” (2 Tim. 4:7, 8). Vom putea spune astfel, dacă vom pune pe primul loc pe Dumnezeu în tot ce facem, întreabă-te: „Pentru ce trăiesc eu?” – R.W.D.

O viaţă lungă e un trai curat,
Altele sunt scurte şi se veştejesc.
Vieţui-va-n veci acela care
A trăit pentru caştigul cel ceresc.” – Bonar

Măsura vieţii nu este durata ei, ci ceea ce dăruieşte ea” – Peter Marshali

Painea zilnica