Noi, nu murim…

Noi nu murim, că viața se termină. . .
Ci noi murim, că a greșit Adam;
Am fi trăit cu Domnul in grădină,
De n-ar fi fost un șarpe, sus pe ram. . .

Ne-a înșelat cel rău și-o face și acum;
De veacuri ascultăm aceleași șoapte,
Neadevăruri cu ecou amar, postum,
Cufundă omenirea-n neagră noapte!

Un Dumnezeu etern ce ne-a creat,
Să fim cu El de-a pururi în lumină-
Și un dușman, din ceruri alungat,
Ce-atacă planul sfânt intr-o grădină,

E scena de-nceput a omenirii…
Când moartea a intrat in rolul celui rău
Dar Dumnezeu, Luceafărul iubirii,
Plătit-a prețul, dând pe Fiul Său!

Păcatul ne-alungase din grădină
Și din prezenta Domnului cel Sfânt;
Cristos plăti cu sânge-a noastră vină
Și moartea, nu mai are ultimul cuvânt!

Da, vom trăi! Și nu e doar poveste. . .
E-un adevăr ce trebuie să-l știi!
Respinge șarpele care te amăgește,
Crede-n Isus Cristos și sigur vei trăi!

Steluta ✍️

Ce har că încă se mai poate

Ce har că încă se mai poate,
Să ne unim în rugăciune,
Iar Duhul Sfânt cu blânde șoapte,
De întuneric ne desparte,
Și-orice deșertăciune!

Ce har că încă se mai poate,
Cânta cântările iubirii…
Cât încă ard lumini în noapte,
Inimile împovărate,
Primesc chemările sfințirii…

Ce har că încă se mai poate,
Vesti în zorii dimineții,
Solia despre libertate,
Despre iertarea de păcate,
Cuvintele vieții!

Ce har că încă se mai poate,
Să te întorci cu mulțumire,
Că Domnul te-a salvat din moarte,
Să-i poți sluji cu demnitate,
Eternă fericire!

Ce har că încă se mai poate,
dar harul este spre sfârșit,
Vine Hristos, în miez de noapte,
Tu îl aștepți prieten și frate?
Deplin te-ai pregătit?

Teodor Groza

Nu-i ușor a scrie

Nu e chiar așa ușor ca să compui,
Poezii-nrămate într-o rimă…
Și cu-atât mai mult să le agați în cui,
Tainic, undeva-ntr-o altă inimă.

Uneori te trezești în noapte,
Alteori lași lucrul jos…
Și începi a scrie după șoapte,
Așezate în condeie de Hristos.

Te zbați și te frămânți în fiecare vers,
Să nu pierzi tonul și măsura,
Iar de vrei să aibă rezonanță-n Univers,
Deschide și citește doar Scriptura.

Fiindcă oricât ai fi de talentat,
Dibaci de mână și ager la gândire…
Dacă nu ești de Domnul inspirat,
Toate-s o nefericită-nșiruire!

Și de-ai alege din întreg vocabularul
Tot ce-i mai frumos dintre cuvinte,
Dacă nu se toarnă peste ele harul,
Nu se pot urca la nici o minte.

Nu-i ușor, dar se merită cu-adevărat
Să trimiți pe-adresa cerului o poezie,
Ca un dar de-un bun miros și legănat
Cu care-ai să te-ntâlnești și-n veșnicie!

Alin Groza 

O nouă zi

Dumnezeu din Cer veghează
Îndelungul nopților
Înțelept El dirijează
Revărsatul zorilor.

Chiar de-i noaptea furtunoasă
Și pe boltă-s fulgere
Domnu-i bun și nu mă lasă
Pradă la distrugere.

Nu medicamentu-i baza
Unui somn odihnitor
Eu mă culc și-adorm în paza
Îngerului păzitor.

Doamne, Tu veghezi în noapte
Astfel odihnindu-mă
Mâna Ta ce milă-mparte
Iar din somn trezindu-mă.

Dimineața simt tandrețea
Razelor puternice
Înc-o zi ‘mi-arăți blândețea
Bunătății veșnice.

Tu rejuvenezi natura
Dai mirosul florilor
Lauda Ta răsună-n gura
Mică-a păsărelelor.

Al Tău Har înviorează
Codrii și izvoarele
Duhul Tău îmi cercetează
Toate mădularele.

Sufletul meu Ți se-nchină
Plin de satisfacere
Inima din nou mi-e plină
De-a Ta binefacere.

La Cuvântul Tău Părinte
Îmi îndrept reflecțiile
Ca umblării mele sfinte
Să-i aplic corecțiile.

Pentru c-ai vegheat în noapte
Dându-mi somn odihnitor
Pentr-a Tale sfinte șoapte
Doamne-Ți sunt mulțumitor.

Pentru apă, pentru pâine
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
Pentru ce-ai în plan pe mâine
Mulțumesc! anticipat!

Ca să port slăvita-Ți cruce
Poate fi umilitor
Dar eu știu că vei aduce
Ziua răsplătirilor.

Harul Tău iubit Părinte
Este supraomenesc
Pe cărarea Vieții Sfinte
Doar prin Har călătoresc.

Daniel Hozan 

Atata cale

E-atata cale intre om si Dumnezeu
Si-atata bezna peste nepasare,
Ca uneori lumina dinspre zare
Se poticneste-n somnul greu.

Adoarme fiecare somnul lui,
Visand minunatii si seriale,
Iar intre noi si cer e-atata cale,
Ca nu mai vrea sa treaca dorul nimanui.

E-atata cale intre gandul bun si ispitire
Si-atat de scurt e timpul de ales,
E doar un semanat si un cules,
O zi de lacrimi sau de multumire.

Cand te gandesti ca esti sarac de toate
Si-atat de mult putin e-n vise,
Descoperi intre soaptele ucise
Un verb al rugii rasarite-n soapte.

E-atata greu intre pamant si stele,
Atat de-abrupt urcus,cumplit de greu,
Devine tot mai limpede mereu
Ca biruinta nu sta-n gestur’le rebele.

E-atata cale intre om si Dumnezeu
Si-atat de aproape-i de la El la mine,
Ca tot ce pot in semn de bine
E numai sa ma-nchid in pumnul Sau.

Daniel Chirileanu  

Vinul nou

Tulburătoare zi, tulburătoare noapte
În suflet apăsat, în minte numai șoapte
Departe este pacea și liniștea dorită
Oglinda îmi surprinde privirea rătăcită.

Cu firea m-am luptat și patima din mine
Strădanii grele port țintind spre ce e bine.
Mă plec în rugăciune și postul greu îl fac
Dar demoni sunt în jur și parcă-mi vin de hac.

Citesc din nou în Lege cuvântul ce-mi arată
Doar vina ce m-apasă o dată și înc-o dată
Atunci mai îndârjit apuc de plug și-mping
Păcate de demult sunt hotărât să-nving.

Dar obosit de trudă adorm și uit de toate
O clipă de odihnă să mă-ntărească poate.
Să văd ce n-am făcut, să-ntreb ce am uitat
Cărări mai vechi sau noi pe care n-am umblat.

În somnul meu adânc se-apropie un Glas
Ce îmi șoptește blând să fac numai un pas.
Din Carte să citesc că vina mi-a luat
Și-n haine de Dreptate și viață m-a-mbrăcat.

În suflet curge Viața prin harul noii Legi
Burduful de e nou, doar vinul nou s-alegi.
Să bei din bucurie, din pace și dreptate
Și cele vechi se pleacă, se uită și-s departe.

Hurdubae Grigore

Rămâi mereu de partea mea

Părinte Sfânt și minunat, o, vino-n a mea barcă,
Căci sunt atât de tulburat și valul greu mă-ncearcă.
Nu am puteri să mai vâslesc, ajută-mă prin noapte,
Gânduri negre mă pândesc și-adesea-s multe șoapte.

O Sfinte Tată, te chem să vi în ajutorul meu,
O, Sfinte Tată, ajută-mă te rog, că-mi este greu.
Nu am putere, ridică-mă din nou, nu mă lăsa,
Dă-mi mângâiere și vino să conduci viața mea.

Condu-mă Tu, pe calea Ta, ajută-mă în luptă,
Rămâi mereu de partea mea, căci noaptea este cruntă.
Nu mă lăsa în valul greu, ascultă-mi rugăciunea,
Mai vino-n ajutorul meu, întinde-ți astăzi mâna.

Pe stâncă sus, ridică-mă, în vremea care vine,
Și-n mila Ta, mai umple-mă, de Harul Tău, Stăpâne.
Să fiu mereu un luptător, să lupt plin de credintă,
Ajută-mă o, scump Păstor și dă-mi iar biruintă.

Nădăjduiesc și cred mereu, că vei fi lângă mine,
Și orișicât ar fi de greu, cu Tine este bine.
Nădăjduiesc că vei lucra, chiar de furtuna-i mare,
Vei fi mereu de partea mea, ținându-mă-n picioare.

Nichifor Nicu

E-aproape-a Domnului venire

Mai e puțin din noapte,
Veni-va dimineața.
De-auzi a Duhului Sfânt șoapte
Îți cercetezi viața.

Să vezi putea-vei oare
Să-ntâmpini pe Mesia
Când s-auzi strigare
Și când va fi venirea.

Că trebuie s-ajungem
S-avem o siguranță,
Să știm, să ne cunoaștem
Propria viață.

Și de mai avem multe
De îndreptat pe cale,
Să n-ațipim o clipă
În somn de nepăsare.

Mai e puțin din greul
Ce trebuie să-nduri,
Veni-va-n curând Domnul
Să-și ia de-aici pe-ai Lui.

Veni-va cu răsplata,
S-o dea la cei smeriți.
Veni-va cu cununa
S-o dea l-ai Săi iubiți.

Veni-va cu dreptatea
Să judece pământul
Și vai va fi atuncea,
De-ți calci azi legământul.

Nu-s veșnici norii care
Întunecă orizontul,
Că mai presus de toate
Atotstăpân e Domnul.

Nu veșnică-i durerea
Și geamăt pe pământ,
Veni-va-mpărăția
Domnului cel sfânt.

E-aproape să răsară
Soarele Slăvit.
N-aș vrea să fiu afară
Ci-aș vrea să fiu primit

Împreună cu-aleasa
Și scumpa Lui mireasă
Când El va-ncepe nunta
În slava glorioasă.

Da, pentru această mare
Și eternă fericire
Mă lupt aici cu mine
Mă lupt cu bucurie.

E mare uriașul
Ce trebuie să-nving,
Dar Domnu-mi dă prin Duhul
Putere să-l resping.

Că nu am nici o luptă
Venită dinafară
Mai mare decât lupta
Cu-a firii mele fiară.

Da-mi pun nădejdea-n Domnul
Și-L rog să mă ajute,
Să pot învinge totul
Ce îmi mai stă-nainte.

Tecar Augustin 

Cugetare

Gânduri, sentimente, fapte,
Lucruri dragi și trecătoare,
Cum să fac cu ele oare
Ca în trecerea prin „noapte”
Să le fac nemuritoare
Și în „Zori” să-audă șoapte
Dulci și îmbucurătoare?

O, le fac pe toate roabe
Ascultării de Hristos,
Lepădând orice „podoabe”
Și comori de-aici de jos,
Ca să-adun câteva „boabe”
În „Grânarul” luminos…

Ioan Hapca

Mi-ai dat…

Mi-ai dat lumină-n sumbra noapte
Când îmi părea că sunt pierdut,
Când n-aveam suflu și nici șoapte,
Când să mă rog n-am mai putut.

Mi-ai dat divină îndrumare
(Nu cum dă sfatul liberal)
Să pot ieși din încercare,
S-alung ce vine din Baal.

Mi-ai dat putere din puterea
Ce doar, Tu Tată, o posezi
Să pot învinge nevegherea,
Să nu accept lumești dovezi.

Mi-ai dat curaj și îndrăzneală
Să Te vestesc oriunde-aș fi
La toți le spun că-n aTa școală
Pot deveni ai Tăi copii.

Mi-ai dat o nouă biruință
Când mă vedeam înconjurat
De cei ce nu mai au credință
Și… vai! … de Tine au uitat.

Mi-ai dat desigur și mustrare
Când planul Tău l-am ocolit
Apoi cules-am perle rare
Și ce-a fost scrum am azvârlit.

Mi-ai dat și-mi dai nădejde vie
Căci doar așa înaintez
Spre spațiul ce-i desprins de glie
Al Tău program să-l promovez.

Mi-ai dat de ce-am avut nevoie
Să nu fiu pradă lumii reci
Să trec prin foc, să trec prin ploaie
Către comoara cea de veci.

George Cornici