La seceriș

Am ascultat Isuse-a Ta chemare
Și iată-mă în lanul Tău venit…
Dar nu-i ușor… și arșița e mare
Și sunt din ce în ce mai istovit.

Muncesc dar parcă snopii nu se leagă
Mă uit și parcă munca mi-e-n zadar
Sunt obost și uneori n-am vlagă
Mă lupt în vânt și gustul mi-e amar.

Gândindu-mă adânc la răsplătire
Privind la snopii mei ce nu sunt mulți…
O Doamne, spre-al Tău Tron de Strălucire
Pornesc umil dorind să mă asculți.

Cu pasul tremurând, cu fața plânsă
Spre Tine, drag Părinte, mă-ndrept iar
Cu inima din piept atât de strânsă
Dorind să dai slujirii mele har.

Căci înserarea-încet, încet se lasă
Iar lucru-n câmpul Tău e pe sfârșit
De peste tot se-ntorc pe rând acasă
Din lucrătorii ce i-ai tocmit.

Ei au muncit din zori în largul zării
Prin ploi și aprig vânt, cu ochii plânși
Sfârșind acum în pragul înserării
Din câmp se-ntorc pe rând cu snopii strânși.

Privesc cum se întorc și mi-e rușine
Ei vin cîntând deși-s așa trudiți
Dar snopii lor artă-atât de bine…
Iar după muncă fi-vor răplătiți.

Muncesc și eu pe câmp de-o bună vreme
Dar prea mulți snopi din spice n-am făcut
De-ar fi acum Stăpânul să mă cheme
Cum pot justifica timpul pierdut?

Căci munca-n câmp înseamnă dăruire
Înseamnă rugăciune, ispitiri
Vrășmașilor să le arăt iubire
Păstrând credința fără șovăiri.

Iar spicele sunt oamenii pe care
Cumva spre Dumnezeu i-am îndreptat
Spunându-le de Rai și de Pierzare
Și pentru care sincer m-am rugat.

Iar vânturi, ploi și arșița cea mare
Ce fără milă îmi brăzdează fața
De fapt ele-ntăresc a mea lucrare
Și-o zi la seceriș e toată viața…

De-aceea vin ‘naintea Ta Părinte
Din nou cerându-Ți milă și-ajutor
În lanu Tău, prin arșița fierbinte
La strâns de snopi, să-mi dai elan și spor.

Și-atunci când voi veni cu snopi-acasă
”Rob credincios” aș vrea să fiu numit
Să pot să stau și eu la Sfânta Masă
Cu-acei ce pentru Tine s-au trudit.

Cât viața trupul nostru o să-l poarte
Mulți snopi pentru Isus să adunăm
Iar ca răsplată dincolo de moarte
Cu El o veșinicie-o să serbăm.

Nu mai e mult, curând se înnoptează
Dar pân’ atunci să strângem snopi cu drag
Știind un singur lucru ce contează:
Acel ce ne-a tocmit… ne-așteaptă-n prag.

Daniel Hozan

Veniți la ape de odihnă

Veniți la ape de odihnă
Voi cei trudiți și-mpovărați
Vă puneți sufletul în tihnă
Cu Dumnezeu vă împăcați

Nu amânați pe altădată
Și nu lăsați să treacă timp
El Dumnezeu-Iubitul Tată
Vrea să vă dea ceva în schimb

Vrea să vă dea un nou nume
O haină albă, de mireasă
Un loc în cealălaltă lume
Unde să stați cu El la masă

Vă vrea așa cum sânteți, morți
Și-mpovărați doar de păcate
Voi ucigași, trufași și hoți
Vă vrea să fiți a Lui dreptate

Și dacă Dumnezeu vă cheamă
Să vă-mpăcați astăzi cu El
De ce aveți atâta teamă
Nu este Sfânt, nu e fidel

Nu este El, ce v-a creat
Și duh de viață-n voi a pus
El vă iubește ne-ncetat
Vă vrea cu El în ceruri sus

Nu folosiți împotrivirea
Și nicidecum să nu lăsați
Robită să vă fie firea
De-ai răului supuși argați

Călăuziți de El să fiți
În fapte bune, dărnicii
De Dumnezeu vă alipiți
Vă vrea ai Lui pe veci copii

Mai e puțin și El se-ntoarce
Să-și strângă snopii în grânare
Și-atunci, tu, oare cum vei face
Să-i spui că-i ești asemănare

********************************

Veniți la ape de odihnă
Voi cei trudiți și-mpovărați
Vă puneți sufletul în tihnă
Cu Dumnezeu vă împăcați.

Berbec Ion

Lacrimi, apoi seceriş plin de bucurie

“Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie.” (Psalmul 126.5)

Anotimpul ploios este prielnic pentru semănături, pe când un pământ prea uscat nu este bun. Sămânţa semănată cu lacrimi şi cu mare grijă şi mari suferinţe, va creşte cu atât mai repede, şi sarea lacrimilor îi va da o putere care o va păzi de stricăciune. Adevărul spus cu multă seriozitate are putere de două ori mai mare. Deci în loc să oprim semănăturile din cauza necazurilor, să dublăm eforturile noastre, căci acesta este timpul potrivit.

Sămânţa cerească nu poate să fie aruncată cu uşurătate şi veselie. Dacă o întristare şi o îngrijorare adâncă pentru suflete însoţesc învăţătura sfântă, acestea sunt mai de folos decât tot ce s-ar spune cu uşurătate. Am auzit vorbindu-se de oameni care plecau la război cu inima veselă, şi care au fost învinşi; la fel se întâmplă în general cu aceia care seamănă Cuvântul în felul acesta.

Nu te nelinişti deci dacă semeni plângând, ci continua să răspândeşti sămânţa, căci tu ai făgăduinţa că te vei întoarce strigând de bucurie. Iar curând vei secera, văzând tu însuţi rodul ostenelii tale. Recolta va fi aşa de bogată şi bucuria ta se va revărsa aşa de mult, că te va despăgubi mai mult decât un cules a cărui lucrare nu te-a costat nimic. Dacă în ochii tăi strălucesc lacrimi argintii, gândeşte-te la secerişul auriu. Îndură cu curaj încercările şi dezamăgirile; ziua în care vei vedea snopii tăi, va fi pentru tine o zi de răsplată deplină.

Charles Spurgeon

Lucratori impreuna cu Dumnezeu

Cand Domnul te trimite in lucrare
Pe ogorul mantuirii, mergi din zori;
desteleneste-ntai ogorul tare,
Cu plugul dragostei de cer si flori.

Apoi, a evangheliei samanta,
Arunc-o prin Isus increzator,
Ca ploaia duhului spre pocainta,
S-o faca sa-ncolteasca mai cu spor.

…S-ar putea sa semeni si cu lacrimi.
Asteapta, vei culege bucuros;
Belsugul roadelor din vii si lanuri,
Atrage revenirea lui Hristos.

De-aceea, tine-ti constiinta treaza,
Iar cand furtunile s-or napusti,
Nu da ‘napoi, trudeste, mai lucreaza,
Nu-i mult, Isus cu drag te-a rasplati.

Tu, vezi ca soarele aproape apune,
Si noaptea vine, nimeni n-a lucra,
Pe altarul sfant prilej, timp, zel depune
Doar ruga, cantul te vor consacra.

Iar cand peste lucrarea ta aleasa,
Cel sfant, a vietii seara va lasa,
Scump lucrator, te vei intoatce-acasa.
Sa te-odihnesti de osteneala ta.

Cand vei zbura cu dor spre vesnicie,
Sa-ti fie rasplatita munca grea,
Vei revedea comoara bucuriei –
Toti snopii mantuiti prin jetfa Sa.

Simion Buzduga