Dacă spui că ești în viață

Dacă spui că ești în viață
Și ai duh de la Isus
Nu te lăuda la oameni
Nu te crede mai presus.

Fii smerit și caută-ntr-una
Să îi placi lui Dumnezeu
Că vor fi și zile-n care
Îți va fi pe cale greu.

Dacă vrei să-ți fie bine
Când pe cale-naintezi
Ține mijlocul cărării
De-acolo poți să veghezi.

Stând pe marginea cărării
Vei fi lipsit de speranță
Și riscul e foarte mare
Să n-ai pic de siguranță.

Dacă vrei să ai credință
Nu privi la slăbiciuni
Domnul este biruință
Crede că face minuni.

Orice boală ai avea
Și durerea-oricât de mare
Dumnezeu are putere
Să te scape de-ncercare.

Dacă cauți doar confort
Și-ai vrea totul ca-n palate
Nu te înșela amice
Nu te înșela tu frate.

Pe cale nu e doar soare
Pe ea sunt și spini și nori
Nu-i doar zi de sărbătoare
Nu vor fi numai culori.

Dacă spui că ești în viață
Și trăiești pentru Isus
Nu-ți dori comoditatea
Nu-ți va da nimic în plus.

Caută să fii smerit
Și în vorbe și-n purtare
Și Dumnezeu îți va da
Har și binecuvântare.

 Samuel Ghiran 

Rămâi smerit…

Chiar dacă-i sfântă strălucirea
Luminii ce o răspândești,
Să nu te-orbească amăgirea
Că poți cu ea să te mândrești!

Oricât de bine-ar fi să-ți meargă,
Pe cer de n-ar umbri un nor,
A ta să fie zarea largă,
Ești tot un abur trecător.

Oricât de spornic ești în faptă,
La vorbe-oricât de iscusit,
Chiar de-ai pornit pe calea dreaptă,
Și tu poți face-un pas smintit.

Chiar fără pată de te-ai crede
De o ispită poți fi prins,
Ia seama, Cel de Sus te vede,
Desăvârșirea n-ai atins!

Oricât de-nalt și lin ți-e zborul
Și-oricât de sus vrei să țintești,
Când ți se va opri „contorul”
În praf și tu te prăbușești.

Să mergi smerit pe-ngusta cale,
Oricât de mult ai fi suit,
Căci nu sunt meritele tale,
Nu brațul tău a biruit!

E-a Sa-ndurare, e doar Harul
Ce te-a ținut și n-ai căzut,
Iar Raiului de-i treci hotarul
E fiindcă-n Domnul ai crezut!

„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă; şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni”. (Efeseni 2:8-9)

Olivia Pocol 

Epistola ta

Blând și smerit cu inima
Și să te porți cu-nțelepciune
Așa e scris, ca pașii tăi
Să nu aducă-n urma lor amărăciune!

Și să alegi aceasta-n fiecare zi
Viața ta epistolă să fie
Scrisă, citită de toți oamenii
Și-apoi în viața veacului ce va să vie!

Căci e o vorbă din străbuni
Ca să te porți precum ți-e vorba ta
Dar și vorbirea, cum ți-e portul
Nu să zâmbești și pumnul strâns pe sub manta!

Și toarnă-n vasul tău ulei de preț
Și-n fiecare zi strânge mărgăritare
Și-apoi împrăștie în jurul tău
Cu vorba și cu portul cât trăiești sub soare!

Și să te porți ca fiu de Dumnezeu
Și răzbunarea să îți fie rugăciune
În fiecare zi blând și smerit
Tu să te porți cu-nțelepciune!

Smerenia să fie slava ta
Blândețea-înțelepciunii o cunună
Și pacea-n Duhul Celui înviat
Să ne adune împreună!

Ca cei ce vor citi epistolele noastre
Să-L vadă pe Isus în toate
Pe Dumnezeu și mântuirea Lui
În fiecare zi, frate și soră, că se poate!

Bodea Florina

In scoala Lui Dumnezeu

„Luati jugul meu asupra voastra si invatati de la Mine ,caci Eu sunt bland si smerit cu inima.~  Matei 11:29 ~

Un om de afaceri a sunat la biroul unei mari companii de comunicatii si a cerut sa vorbeasca cu un prieten de-al sau care detinea o functie importanta in conducere. Secretara l-a informat ca persoana pe care o cauta nu era la birou .”Este la scoala astazi „, a explicat ea .Atunci cand omul a intrebat daca prietenul sau nu este prea batran sa mai mearga la scoala, ea i-a spus: „Nu in compania noastra” .

Aceasta ar trebui sa fie atitudinea fiecarui crestin .Indiferent de cati ani umblam cu Domnul si cat de mult am asimilat din Cuvantul Lui , avem nevoie sa invatam .Nu suntem niciodata prea batrani ca sa stam la picioarele Domnului Isus-sa invatam despre El si de la El .Niciodata nu terminam scoala lui Dumnezeu .

Daca a existat vreun om care a dobandit mari cunostinte spirituale ,acel a fost Pavel .Dar el nu sa mulltumit sa ramana la ceea ce a stiut .El a spus: „Nu ca am capatat premiul sau ca am ajuns desavarsit,dar alerg inainte ,cautand sa-l apuc ,intrucat si eu am fost apucat de Cristos”(Filipeni 3; 12 )Chemarea la crestere ne sta mereu inainte.

Cat de mult avem de invatat despre Dumnezeul nostru ! si cat de putin timp avem sa invatam ! Asa ca sa fim „la scoala ” petrecand timpul cu studiul Bibliei ,invatand de la dascalii priceputi in ale Scripturii ,citind literatura crestina .

Niciodata nu vom fi prea batrani sau nu vom sti prea multe pentru a mai invata noi lectii spirituale in clasa vietii lui Dumnezeu.  ~ P.R.V. ~

Painea zilnica

Cine sta pe tronul vietii mele?

Text: Matei 23:1-12

„..Jnvăţaţi de la Mine căci Eu sint bland şi smerit cu inima…” Matei 11:29

Cand pictura lui Rafael „Madona Sixtină” a fost adusă la Drezda în Germania, ea a fost expusă mai întai în palatul regal. Locul cel mai luminos din salon era ocupat de către tronul regal. Observând situaţia, regele s-a sculat de pe tron, spunand: „Să-i facem loc nemuritorului Rafael!” Tot astfel, există numai un tron în inima omului, şi cea mai importantă întrebare pentru noi este: Cine ocupă locul acela al autorităţii? Este el ocupat de Cristos sau de eul nostru?
În zilele lui Isus, conducătorii religioşi, plini de mandrie doreau să fie văzuţi cu El. Autoinvitandu-se la ospeţe şi banchete, căutau locurile cele mai bune din faţă. Chiar şi ucenicii Săi s-au certat care să fie mai mare. Cu toate acestea, între ei stătea Dumnezeu „Cel arătat în trup” (1 Timotei 3:16), spunand: „Eu sînt bland şi smerit cu inima”.

Singura Sa consideraţie era cum să-L glorifice pe Dumnezeu şi să-i binecuvante pe cei din jur. Dacă vrem să-I urmăm exemplul şi să învăţăm de la El, atunci dorinţele noastre egoiste trebuie date la o parte. Horatius Bonar a comentat odată că el poate să-şi dea seama cand un creştin creşte şi se zideşte. EI a spus: „Un credincios II va înălţa pe învăţătorul lui, va vorbi puţin despre realizările sale şi va deveni tot mai mic în propriii lui ochi”. Azi să ne punem următoarea întrebare: „Cine stă pe tronul vieţii mele – eul sau Mantuitorul?” Dacă este eul, atunci să învăţăm de la Isus care este bland şi smerit cu inima. Să-I facem loc lui Isus! -H.G.B.

‘Isuse, Mare fără margini
De binecuvantări şi har;
Umila noastră mulţumire
în faţa Ta-ngenunche iar. ”   – Traian Dorz.

„Dă-I lui Dumnezeu acel loc în inima ta pe care-l are El în univers„

Painea zilnica

Isus în fața celor mari

Când pe Isus L-a întâlnit
Irod, chiar mult s-a bucurat.
De El multe a auzit,
Chiar la minuni s-a așteptat.

Și multe întrebări I-a pus,
Dar Domnul nu a mai vorbit.
Stătea smerit, tăcut, supus.
Lui Irod nu i-a convenit.

Preoți erau în jurul Lui,
Cu toții Îl priveau cu silă,
Și cărturari ai neamului.
Toți Îl pârau și n-aveau milă.

Și de Irod batjocorit
A fost Isus când a fost prins.
Cu răutate L-a privit,
Căci focul urii s-a  aprins.

Satan lucra, îi îndemna
Să-L nimicească, să-L distrugă.
Să Îl omoare-i îndemna
Și viața Lui să o răpună.

Apoi Irod le poruncește
Să-I dea haine strălucitoare.
Se vede că-L disprețuiește
Și are de gând să-L omoare.

Înspre Pilat iar la trimis,
Dar o minune s-a-ntâmplat.
Pilat și Irod iar s-au prins
Să fie prieteni ca altădat’.

Din nou preoți s-au adunat
Și cărturarii au venit.
Norodul i-a înconjurat
Sa vadă ce soartă a primit.

Pilat a spus în gura mare
Că pe Isus L-a cercetat
Și e convins că vină n-are.
Din partea lui, era scăpat.

A căutat să Îl salveze
Fiindcă de Paști se practica
Ca un închis să elibereze,
Să plece unde va vedea.

Și-ncepe să negocieze
Eliberarea lui Hristos.
Mulțimea-ncepe să turbeze,
Discursul său pică, e jos.

Și de Baraba pomenește,
Dar pe Isus el Îl susține.
Mulțimea pe hoț îl voiește
Și mai presus de Domnu-l pune.

Strigau cu toți să-L rastignească
Pe cel sfânt și nevinovat.
Liber Baraba să pășească
Spre casa lui căci e scăpat.

Chiar și Baraba a fost uimit
De zarva care s-a pornit.
Știa că-i nedrept, necinstit:
Isus era nevinovat.

Isus era fără păcat,
Deși cu  ură a fost primit.
La moarte a fost condamnat,
Cereau să fie răstignit.

De trei ori Pilat a vorbit
Și a cerut salvarea Lui.
Respins a fost căci n-au voit
Eliberarea Domnului.

Florenta Sarmasan

Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt

„Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic.” 1 Corinteni 15:10

Felul în care vorbim mereu despre incapacitatea noastră este o insultă la adresa Creatorului. Deplângându-ne incompetenţa noastră, ÎI ponegrim pe Dumnezeu că nu Sa interesat de noi. Obişnuieşte-te să examinezi din perspectiva lui Dumnezeu lucrurile care, în ochii oamenilor, denotă umilinţă şi vei fi uimit cât de impertinente sunt ele. “O. nu pot pretinde că am fost sfinţit, eu nu sunt un sfânt!” Spune aceste cuvinte înaintea lui Dumnezeu! Ele vor însemna: “Nu. Doamne, este imposibil pentru Tine să mă mântuieşti şi să mă sfinţeşti; există şanse pe care eu nu le-am avut; există atâta imperfecţiune în trupul şi în mintea mea; nu, Doamne, nu este posibil”. Aceste cuvinte pot părea minunat de umile în faţa oamenilor, dar înaintea lui Dumnezeu ele denotă o atitudine de sfidare.

De asemenea, lucrurile care denotă umilinţă înaintea lui Dumnezeu pot părea exact invers înaintea oamenilor. A spune; “Mulţumesc, Doamne, ştiu că sunt mântuit şi sfinţit” este în faţa lui Dumnezeu expresia supremă a umilinţei; înseamnă că te-ai predat cu totul lui Dumnezeu şi ştii că El este credincios. Nu-ţi frământa niciodată mintea gândindu-te dacă ceea ce spui sună sau nu a smerenie înaintea oamenilor, ci fii întotdeauna smerit înaintea lui Dumnezeu şi lasă-L pe El să fie totul în toate.

O singură relaţie contează cu adevărat, şi anume relaţia personală pe care o ai cu Răscumpărătorul şi Domnul tău personal. Lasă să dispară orice altceva, dar menţine această relaţie cu orice preţ şi atunci Dumnezeu îşi va împlini planul Său prin viaţa ta. Viaţa unei persoane poate avea o valoare nepreţuită pentru planul lui Dumnezeu şi poate că viaţa ta este chiar o astfel de viaţă.

Oswald CHAMBERS

Unde esti Doamne

Gabi si Mihai

Aici, la noi

Rămân aici, smerit, supus
Aici, la noi, cu gând curat,
Să duc mesajul lui Isus
Și tot ce mi-a încredințat.

Aici, unde-s dureri, nevoi
Și apa curge suspinȃnd,
Rãmȃn aici, aici, la noi,
Sã plȃng cu cei de-aici, sã cȃnt!

Aici, pe-ogoru-nțelenit
Din zori în noapte, ani în șir,
Atȃți creștini s-au ostenit
Cu lacrimi în a lor priviri.

Deschizãtori de drumuri sfinte,
Martiri ai timpului trecut,
Cu dragoste de cer, fierbinte,
Durerea lumii i-a durut!

Din truda și credința lor,
Prin harul binecuvȃntat,
Un rod bogat, nemuritor,
Aici, la noi, s-a înãlțat.

Chiar dacã zeci și zeci de ani
Furia roșie, atee
S-a nãpustit ca spre dușmani
Și-aprinse false curcubee,

Tot ce-i din Dumnezeul Sfȃnt,
Nãscut spre slava viitoare
Și sus în cer, și pe pãmȃnt,
Ȋn vecii vecilor, nu moare!

Dar ce știu azi cu toți acei
Ce-au rãtãcit cãrarea vieții,
Și au cȃntat în anii grei
Mãrire omului și morții?

Au înțeles cã Dumnezeu,
Ce ține-n mȃnã veșnicia,
Ȋn mila Sa, și harul Sãu
Iubește, încã, Romȃnia?

Iubirea Lui nemãsuratã
Și Darul Sãu, Izvor de viațã,
Spre-aceastã țarã se îndreaptã
Ca roua-n prag de dimineațã!

Voi suflete neliniștite
De grija zilei care vine,
Voi cei cu inimi împãrțite
Sorbind durere și rușine,

Veniți cu sfȃntã închinare,
Veniți la Domnul și veți ști
Cã El e binecuvȃntare!
Veniți la El și veți trãi!

Isus e Apa sfȃntã, vie,
Isus e Pȃine și Povațã,
Isus e Calea spre vecie,
Isus e Adevãr și Viațã!

Nu alergați pe căi străine
Visȃnd la falnice-mpliniri;
Ȋn orice loc, și-n rău și bine
Sunt rãni și-aceleași ispitiri.

Aveți credințã-n Dumnezeu,
Lãsați minciuna și mȃndria
Lumina Lui, în ceasul greu,
Va strãluci și-n Romȃnia!

Rãbdare, frați romȃni, rãbdare,
Cu noi e Dumnezeul Sfȃnt,
La El gãsi-vom alinare
Și-n viața noastrã pe pãmȃnt!

Și cine ar putea înfrȃnge
Oștirea Cerului divin?
El e cu noi și vom învinge
Orice ispitã și-orice chin!

S-avem credințã-n El, mereu
Și sã cinstim a Lui Solie;
Sã știm cã Bunul Dumnezeu
Iubește-aceastã Romȃnie!

Și-n Numele Dreptãții Sfinte
Sã ne rugãm cu plȃns, cu dor,
Sã fim și noi, de-aici ‘nainte,
Un gȃnd, un suflet, un popor!

Gelu Ciobanu

Un păstor le dă odihnă

“… ci vor paşte şi se vor odihni şi nimeni nu-i va tulbura.” (Ţefania 3.13)

Vorbeam ieri despre un popor mic şi smerit pe care Domnul îl păstrează ca pe o sămânţă în această lume moartă. Prorocul spune că el nu va săvârşi nelegiuirea şi nu va spune minciuni. Deşi n-are nici o vază, nici bogăţie, totuşi acest popor nu e în stare să recurgă la armele minciunii pe care cei răi le întrebuinţează fără nici o jenă.

Nu-i paşte primejdia să fie nimiciţi? Nicidecum. Ei vor avea hrană şi odihnă şi vor fi la adăpost de orice rău. Niciodată ei nu vor folosi nici răul, nici viclenia, ca să se apere. Oile sunt făpturi slabe şi lupii, fioroşii lor vrăjmaşi. Dar acum oile sunt mai numeroase decât lupii şi ele cresc din ce în ce mai mult, pe când lupii scad mereu. Va veni o zi când turmele de oi vor acoperi păşunile şi nici un lup nu va mai fi. Căci ele au un păstor care le dă păşune, ocrotire şi linişte. Nu va fi nimeni, adică nici o fiinţă omenească sau drăcească care să le tulbure. Cine poate să înspăimânte turma Domnului, când este chiar El de faţă? Noi ne odihnim în păşuni verzi, căci Isus însuşi este hrana şi liniştea sufletelor noastre.

Charles Spurgeon