3 Octombrie

Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea? ” Evrei 1:14

Îngerii sunt ajutoare nevăzute ale sfinţilor lui Dumnezeu. Ei ne poartă pe mâinile lor, ca să nu ne lovim piciorul de vreo piatră. Loialitatea faţă de Domnul îi face să poarte un mare interes copiilor iubirii Sale. Ei se bucură de întoarcerea fiului risipitor acasă la tatăl şi întâmpină sosirea credincioşilor în palatul Regelui de sus. In timpurile străvechi, fiii lui Dumnezeu au fost favorizaţi cu apariţia lor vizibilă, şi astăzi, deşi noi nu-i, vedem, cerul este deschis şi îngerii lui Dumnezeu coboară şi urcă deasupra Fiului Omului, ca să-i viziteze pe moştenitorii mântuirii. Serafimii zboară încă purtând cărbuni aprinşi de pe altar, ca să atingă buzele oamenilor prea iubiţi. Dacă ochii noştri ar fi deschişi, am putea vedea caii şi carele de foc din jurul slujitorilor lui Dumnezeu; fiindcă am ajuns la un mare număr de îngeri care păzesc şi protejează sămânţa regală, versurile lui Edmund Spenser nu sunt ficţiune poetică:

Cât de ades brăzdează cerul cu aripi de aur
Ca nişte soli cereşti, înaripaţi cu har
Să lupte lângă noi pe-al răului hotar!

La ce demnitate se ridică cei aleşi atunci când strălucitorii curteni ai cerului devin slujitorii lor supuşi! La ce grad de comuniune suntem înălţaţi prin părtăşia cu fiinţele cereşti! Cât de bine suntem apăraţi, de vreme ce toate cele douăzeci de mii de care de foc ale lui Dumnezeu sunt înarmate pentru eliberarea noastră! Cui îi datorăm toate acestea? Să-L iubim întotdeauna pe Domnul Isus Christos, fiindcă prin El am fost aşezaţi „în locurile cereşti” (Efeseni 2:6), deasupra împărăţiilor şi puterilor. El este Cel al cărui tabără este „în jurul celor ce se tem de El” (Psalmi 34:7). El este adevăratul Mihail care a învins balaurul. Toată slava Ţi se cuvine Ţie, Isuse! Ţie, îngerul prezenţei lui Dumnezeu, îţi oferă această familie rugăciunile ei de dimineaţă.

Meditaţii C. H. Spurgeon

28 August

Undelemn pentru sfeşnic.” Exod 25:6

Suflete, câtă nevoie ai de acest undelemn, fiindcă lampa ta nu poate lumina fără el. Fitilul tău va începe să fumege şi va deveni o ocară dacă nu are lumină, şi nu vei avea lumină fără undelemn. Din natura ta omenească nu izvorăşte undelemn; de aceea, trebuie să mergi la Cel care vinde şi să cumperi untdelemn, altfel vei striga ca fecioarele neînţelepte: „ni se sting candelele” (Matei 25:8). Nici lămpile consacrate nu ar putea lumina fără undelemn. Deşi strălucesc în templu, au nevoie să fie alimentate. Chiar dacă nici un vânt nu suflă asupra lor, au nevoie să fie curăţite, şi nevoia ta este la fel de mare. In cele mai fericite împrejurări, nu poţi să luminezi încă o oră dacă nu eşti umplut cu undelemn proaspăt.

Nu orice undelemn poate fi folosit în slujba Domnului. Nici petrolul care iese din pământ, nici uleiul de peşte şi nici cel din nuci nu va fi acceptat. Doar cel mai bun ulei de măsline era selectat. Harul pretinde bunătate naturală, sau harul imaginar din mâinile preoţilor sau din ceremoniile exterioare nu va sluji niciodată adevăraţilor sfinţi. Ei ştiu că Domnul nu este mulţumit cu un asemenea undelemn. Ei merg la teascul din Ghetsemani şi îşi iau rezerve din Cel care a fost strâns acolo. Undelemnul harului evanghelic este liber de impurităţi; de aceea, lumina lui este clară şi strălucitoare.

Bisericile noastre sunt sfeşnicele de aur ale Mântuitorului, şi, dacă vor să lumineze în lumea aceasta, trebuie să aibă undelemn sfinţit. Să ne rugăm pentru noi înşine, pentru pastori şi pentru biserică, ca să nu suferim niciodată din lipsă de undelemn. Adevărul, sfinţenia, bucuria, cunoştinţa şi dragostea sunt raze ale luminii sfinţite, dar nu le putem arăta în vieţile noastre dacă nu primim undelemn de la Dumnezeu Duhul Sfânt în particular.

Meditaţii C. H. Spurgeon

În actuala conjunctură…

În actuala conjunctură
Să stăm lângă Păstor slujind
Să nu se facă vreo ruptură
De slujba dată prin Scriptură,
De cei ce merg spre Rai iubind.

În lume-i multă frământare
S-a declanșat război drăcesc
Și-aduce multă devastare
Și-n suflete îndurerare
(Speranțele, parcă, descresc)

E suferință și e moarte
Iar tragedii sunt mii și mii
Războiul strică și desparte
Ca foarte mulți să aibă parte
De lipsuri și de agonii.

De ce-i așa? E o-ntrebare
De ce nebunii au cuvânt?
Într-adevăr e consternare
Se cere o clarificare
Sau totu-i goană după vânt?

În actuala conjunctură
Când plânsu-i intensificat
Să-ndepărtăm tot ce e zgură
Să nu se-ntâmple vreo spărtură
În crezul binecuvântat.

Să înțelegem cine poate
Să pună capăt la dureri
E Cel ce din eternitate
Are controlul peste toate
Și poate-aduce adieri.

La El găsim despovărare
Din greul jug de frământări
Prin harul Lui vom fi în stare
Să depășim orice-ncercare
S-avem spre Rai înaintări.

În conjunctura actuală
Când răul s-a urcat pe tron
Și când e mare-nvălmășeală
Purtarea noastră principală
E să-ndreptăm rugi spre Sion.

În rugăciune e putere
Și alianță cu Cel sfânt
El ne păzește de cădere
Dă gând să dezlegăm mistere,
Să nu vrem goană după vânt.

Commentarii sunt o mie
Ce va fi și cum va fi
Dar Acel ce totul știe
Toarnă har în visterie
Căci suntem ai Lui copii.

George Cornici

Înc-o minune

Dacă azi lumina zilei blând ți-a mângâiat obrazul,
De cu zori, cu voioșie bolta și-a întins topazul,
Dacă ai avut cui spune din nou: Bună dimineața! ,
Ai trăit încă-o minune, iar minunea-i însăși viața!

De-ai putut cu ușurință să-ți faci slujba cum ți-e rostul,
Ca să pui pe masă-o pâine, să-i acoperi vieții costul,
Dacă rodnic și în pace ziua ți-o închei cu bine,
Ai trăit înc-o minune și nu sunt prea mulți ca tine!

Iar când luna cu-a sa rază bate cu sfială-n geamuri,
Străjuind în noapte-aprinsă în chenar de ninse ramuri,
Capul tău, pe perna moale, înainte de a-l pune,
Să ți-l pleci smerit în rugă c-ai trăit înc-o minune!

Olivia Pocol

De la zdrobire la binecuvantare

6 octombrie

Text: Isaia 6:1-8

Vai de mine, Sunt pierdut… am vazut cu ochii mei pe
imparatul, Domnul ostirilor!” Isaia 6:5

Scriitorul de literatura devotionala F.W. Boreham din Noua
Zeelanda, a auzit cantand o fata frumoasa un cantec minunat.
Cu toate acestea, el a avut un sentiment ciudat de nemultumire,
dupa ce cantecul s-a terminat. Un prieten de-al sau care a avut un
sentiment similar si a incercat sa afle ceea ce lipsea cantecului, a
comentat: „Intr-o zi inima ii va fi zdrobita, si daca o vei auzi cantand
atunci vei fi multumit”. Ceea ce voia sa spuna era ca suferintele
vor putea da o adancime vietii ei care ii va schimba minunata
performanta intr-o experienta adanc miscatoare.

In Scriptura, zdrobirea este adeseori premergatoare binecuvan-
tarii. Dupa ce lui Iacov i s-a frant coapsa si a ramas olog, Dumnezeu
i-a schimbat numele in Israel, care inseamna: „printul lui Dum-
nezeu” (Genesa 32:28). Cand Isaia L-a vazut pe Domnul „plin de
marirea Lui”, el fost umilit de conditia extrem de pacatoasa in care
se afla. O singura privire asupra sfinteniei lui Dumnezeu l-a despu-
iat de toata mandria. Prima data a fost zdrobit, apoi a fost in
masura sa raspunda chemarii lui Dumnezeu pentru slujba.

In Noul Testament, Pavel a spus: „De aceea ma voi lauda mult
mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos sa
ramana in mine… caci, cand sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni
12:9, 10). Si pentru ca trupul Domnului a fost frant si sangele Lui
a fost varsat la Calvar, curg binecuvantarile purificatoare spre viata
ta si a mea.

Permite oare Dumnezeu ca in viata ta sa fie anumite greutati,
chiar acum? Hotarste-te sa nu te lasi infrant de ele. Increde-te in
El. Lasa-L sa transforme zdrobirea ta in binecuvantare. – P.R.V.

O inima zdrobita poate da viata;

Din adancul ei frumseti se vor ivi;

Iar cand ea se da deplin pentru lsus,

Iubirea Lui prin ea va straluci.” – D.J.D.

Inainte de-a fi folosit din plin de Dumnezeu,
va trebui poate sa fii ranit adan
c”

Painea zilnica

Talente irosite

Text: Romani 12:3-8

Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…”  Romani 12:6

Potrivit unui studiu de 16 ani a unui grup de 350.000 de oameni, s-a constat că patru din fiecare cinci persoane nu au servicii potrivite cu capacităţile lor personale. Cercetarea a scos în relief că cei cinci factori luaţi în consideraţie la angajare scot în evidenţă puţin sau deloc modul cum îşi va efectua munca cel angajat. Tinereţea, educaţia, experienţa, rasa şi sexul sunt principalele ingrediente ale succesului, spune cercetătorul. Dar ceea ce face ca persoana să fie potrivită sau nepotrivită pentru o anumită slujbă sunt aptitudinile înnăscute pentru un anume tip de ocupaţie.
În eficienţa lucrării noastre pentru Domnul, este esenţială această „chimie interioară”. Factorii secundari îşi au locul lor. Dumnezeu cere un anumit sex şi un anumit gen de experienţă pentru un anumit gen de lucrare, dar El pune, în primul rand, accentul pe calităţile care merg dincolo de aparenţe, varstă, sau diplome universitare.

EI vrea să ne folosim trăsăturile unice pe care El le-a construit în noi. Funcţionăm cel mai bine şi suntem cei mai eficienţi în lucrarea Domnului, atunci cand facem lucrarea pentru care am fost destinaţi de El. Dacă încercăm să fim ceea ce nu suntem, nu vom aduce roade, şi vom rămane cu o nemulţumire în suflet. Cu ajutorul lui Dumnezeu, fiecare din noi trebuie să ne descoperim şi să ne confirmăm aceste daruri. Unii se pot simţi stingheriţi să facă aşa ceva. Este greu pentru ei ca să discute despre punctele lor tari. Ele nu sunt capacităţi pentru care avem vreun merit. Ele sunt capacităţi cu care Creatorul ne-a înzestrat pentru binele nostru şi pentru împlinirea scopurilor Sale.Descoperindu-ne talentele, să  le reoferim lui Dumnezeu, pentru zidirea Bisericii Sale făcandu-ne slujba ce ni se potriveşte. – M.R.D. II

Descoperă ce Domnul vrea să faci
Şi fă cat poţi mai bine,
Căci ce-i măreţ, sau neansemnat
Doar Domnul poate spune. ” – Anonim

Prea mulţi oameni fac o greşeală gravă îngropandu-şi talentele

Painea zilnica

Ce păcat

ReferințePsalmii 41:1Ce păcat că săracii-s săraci!


Tu ai trudit să ai ce să mănânci
Să ai un adăpost și ce să-mbraci
Palmele tale au cute adânci.
Nu ți-a umplut nimeni desagii
Nici tu nu-nmoi la alții posmagii!

Ce păcat că bătrânii-s bătrâni!
E, de altfel, cursul firesc al vieții
Să-ți faci timp s-ajuți tot amâni
Deh … toamna se usucă știuleții!
Să-i faci tineri din nou n-o să poți.
Și c-o s-ajungi ca și ei … nu socoți.

Ce păcat că bolnavii-s bolnavi!
E vreunul ce-o hibă nu are?
N-au decât să fie mai bravi
Tu n-ai cum să le dai alinare
C-ai migrene sau durere de dinți
Nu te plângi, stea și ei mai cuminți!

Ce păcat că ai noștri frați mor
Pentru-al lor crez, în țări depărtate
Nu ai cum să le fii de-ajutor
Ce păcat că n-au libertate!
Tu reciți poezii, cânți în cor
Fericit că nu ai soarta lor!

Ce bine e că nu-s toți la fel!
Că-s unii miloși, alții-s darnici
Și vor să-mpartă pâinea cu El
În slujba-I sunt și din cei harnici!
Tu ia seama, Domnul încă te-ntreabă
Dacă vrei să treci și tu la treabă!

Olivia Pocol

Ce păcat

ReferințePsalmii 41:1


Ce păcat că săracii-s săraci!
Tu ai trudit să ai ce să mănânci
Să ai un adăpost și ce să-mbraci
Palmele tale au cute adânci.
Nu ți-a umplut nimeni desagii
Nici tu nu-nmoi la alții posmagii!

Ce păcat că bătrânii-s bătrâni!
E, de altfel, cursul firesc al vieții
Să-ți faci timp s-ajuți tot amâni
Deh … toamna se usucă știuleții!
Să-i faci tineri din nou n-o să poți.
Și c-o s-ajungi ca și ei … nu socoți.

Ce păcat că bolnavii-s bolnavi!
E vreunul ce-o hibă nu are?
N-au decât să fie mai bravi
Tu n-ai cum să le dai alinare…

C-ai migrene sau durere de dinți …

Nu te plângi, stea și ei mai cuminți!

Ce păcat că ai noștri frați mor
Pentru-al lor crez, în țări depărtate
Nu ai cum să le fii de-ajutor
Ce păcat că n-au libertate!
Tu reciți poezii, cânți în cor
Fericit că nu ai soarta lor!

Ce bine e că nu-s toți la fel!
Că-s unii miloși, alții-s darnici
Și vor să-mpartă pâinea cu El
În slujba-I sunt și din cei harnici!
Tu ia seama, Domnul încă te-ntreabă
Dacă vrei să treci și tu la treabă!

Olivia Pocol

Slujbă sfântă

„Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Cristos.” Coloseni 1:24

Lucrătorul creştin trebuie să fie un “mediator” sfinţit, să fie atât de identificat cu Domnul lui şi cu realitatea Răscumpărării Sale, încât să poată revărsa continuu viaţa Sa creatoare prin el. Nu este vorba de impunerea personalităţii unui om asupra altuia, ci de prezenţa reală a lui Cristos revărsându-se prin fiecare element al vieţii lucrătorului. Când predicăm faptele istorice ale vieţii şi morţii Domnului nostru, aşa cum sunt ele relatate în Noul Testament, cuvintele noastre sunt sfinţite. Dumnezeu foloseşte aceste cuvinte, pe temeiul Răscumpărării, pentru a crea în ascultători ceva ce nu s-ar putea crea altfel. Când predicăm efectele Răscumpărării în viaţa umană, în loc să predicăm adevărul divin revelat cu privire la Domnul Isus, rezultatul în cei care ne ascultă nu este naşterea din nou, ci un stil de viaţă religioasă, iar Duhul lui Dumnezeu nu poate susţine aceasta, deoarece o astfel de predicare ţine de alt domeniu. Trebuie să avem grijă să fim într-o asemenea armonie cu Dumnezeu, încât, atunci când proclamăm adevărul Lui, El să poată crea în sufletele ascultătorilor lucrurile pe care numai El le poate face.

“Ce personalitate minunată! Ce om fascinant! Ce minte pătrunzătoare!” Ce şansă mai are atunci Evanghelia lui Dumnezeu când astfel este văzut predicatorul? Ea nu poate pătrunde la inima ascultătorilor, pentru că puterea de atracţie determină întotdeauna orientarea mesajului – dacă un om atrage prin personalitatea lui, mesajul lui poartă amprenta aceasta. Dacă însă el se identifică cu însuşi Domnul, atunci mesajul lui poartă amprenta a ceea ce poate face Isus Cristos. Pericolul este de a-i slăvi pe oameni; Isus a spus că noi trebuie să-L înălţăm pe El.

Oswald CHAMBERS

Slujba devotamentului înflăcărat

“Mă iubeşti? Paşte oiţele Mele.” loan 21:16

Isus nu a spus: Converteşte oamenii la părerile tale, ci: Ai grijă de oile Mele, ai grijă să fie hrănite pentru a creşte în cunoaşterea Mea. Noi considerăm drept slujire ceea ce facem în privinţa lucrării creştine; Isus Cristos numeşte slujire ceea ce suntem pentru El, nu ceea ce facem pentru El.

Ucenicia se bazează pe devotamentul faţă de Isus Cristos, nu pe aderarea la o credinţă sau la o doctrină. “Dacă vrea cineva să vină după Mine şi nu urăşte…, nu poate fi ucenicul Meu.” Nu există nici o argumentare şi nici o constrângere, ci pur şi simplu: “Dacă vrei să fii ucenicul Meu, trebuie să-Mi fii devotat doar Mie”. Un om atins de Duhul lui Dumnezeu spune imediat: “Acum văd cine este Isus”; aceasta este sursa devotamentului. Astăzi noi am înlocuit credinţa personală cu credinţa într-un crez; de aceea, aşa de mulţi sunt devotaţi cauzelor şi aşa de puţini Ii sunt devotaţi lui Isus Cristos. Oamenii nu vor să-I fie devoiaţi lui Isus, ci numai cauzei Lui.

Isus Cristos este o sursă de jignire adâncă pentru mintea educată de astăzi, pentru cei care nu-L vor pe El altfel decât ca pe un tovarăş. Domnul nostru a ascultat mai întâi de voia Tatălui Său, nu de nevoile oamenilor; mântuirea oamenilor a fost rezultatul natural al ascultării Lui de Tatăl. Dacă sunt devotat doar cauzei omenirii, în curând voi fi extenuat şi voi ajunge în punctul în care dragostea mea va scădea; dar dacă-L iubesc cu înflăcărare pe Isus Cristos însuşi, pot sluji oamenilor chiar dacă ei mă vor trata ca pe o ştergătoare de picioare. Secretul vieţii unui ucenic este devotamentul faţă de Isus Cristos şi caracteristica vieţii lui este modestia. El este ca bobul de grâu care cade în pământ şi moare, dar care va răsări şi va schimba întregul peisaj (vezi loan 12:24).

Oswald CHAMBERS