Simplitatea primului Crăciun

Simplitate, modestie
Primul Crăciun așa a fost
N-a fost lux, nici bogăție
Nici mărfuri cu-naltul cost.

Nu a fost maternitate,
Nici odaie cu saltea
Cerul a vrut simplitate
Pruncu-n iesle ca să stea.

S-a născut în încăpere
Unde se-adunau și oi
Bătea vântul prin unghere
Nu erau nici perne moi.

Nu lumini ce-ncântă firea,
Nu steluțe argintii
Astfel și-a-nceput slujirea
Cel ce răstignit va fii.

Nu palat a vrut Mesia
Într-o lume de nevoi
Alta era bucuria
Celui ce-a venit la noi.

Brad înalt și ornamente?
N-au fost parte din decor
Lumânări au fost prezente
(Nu ceva strălucitor)

C-a venit în umilință
E c-a vrut s-aibă acces
Orice neam, orice ființă
Nutrind sacru interes.

Cum e azi? Este-ntrebarea
Ce-și așteaptă răspuns clar
Cum se-așteaptă sărbătoarea
Prin care primit-am har?

Unde e sărbătoritul?
Mai e loc și pentru El?
Ce frumos e coloritul
Dar unde-i Emanuel?

E în centru sau la urmă?
Veniți să ne cercetăm
Pe-Mpărat, la noi în turmă,
Totdeauna Îl chemăm?

El să fie-ntăi în toate
El să fie înălțat
Celelalte? Simplitate
Astfel Fiul ne-a-nvățat.

Loc să aibă-n ființa noastră
Așa să-L sărbătorim
Întruparea Lui măiastră
Ne-arată cum să trăim.

Iesle inima să fie
Să-L privim, să-L adorăm
C-astfel noi în visterie
Comori sfinte adunăm.

George Cornici

Capul sus!

ReferințePsalmii 27:14

Capul sus! Privește-n zare:
A trăi e lucru mare,
Viața-i binecuvântare,
Nu intra la disperare!

Capul sus! Privește cerul:
Simplitatea, curcubeul,
Cuceresc întreg tabloul,
Nu necazul tău, nu norul…

Capul sus! Privește luna:
Luminează totdeauna,
În beznă îi vezi cununa,
Ține piept nopții întruna…

Capul sus! Privește bine:
Mâna lui Hristos te ține!
Nu te bizui pe tine,
Azi ești viu, dar cum ești mâine?

Capul sus! Privește harul:
Regele, Învățătorul,
A iubit chiar și dușmanul
Biruind întreg calvarul…

Capul sus! Viu este Domnul,
El ți-a aranjat decorul,
Lasă-n grija Lui tot oful,
Fii viteaz, trăiește-ți crezul!

Horja Robert 

Argumente sau ascultare?

“Simplitatea care este în Cristos” 2Corinteni 11:3

Simplitatea este secretul clarviziunii. Cel sfânt nu gândeşte clar decât după multă vreme, dar el ar trebui să vadă clar fără nici o dificultate. Intr-o încurcătură spirituală nu poţi rezolva lucrurile prin raţionamente, dar poţi să fii ascultător. În problemele intelectuale poţi gândi, înţelege şi rezolva lucrurile, dar în problemele spirituale gândirea te va încurca ducându-te la mai multe întrebări şi la o mai mare confuzie.

Dacă Dumnezeu pune degetul pe vreun lucru, ascultă de El, fă-ţi gândirea roabă ascultării de Cristos în privinţa respectivă şi totul îţi va deveni clar ca lumina zilei. Capacitatea de a înţelege vine după aceea, dar noi nu vedem prin raţiune; noi vedem ca şi copiii, iar atunci când încercăm să fim înţelepţi, nu vedem nimic (Matei 11:25).

Chiar şi cel mai mic lucru din viaţa noastră căruia îi permitem să iasă de sub controlul Duhului Sfânt este suficient pentru a ne duce într-o încurcătură spirituală şi, oricât ne-am gândi la acel lucru, nu-l vom clarifica niciodată. Confuzia spirituală se clarifică numai prin ascultare. Imediat ce ascultăm, înţelegem. Acest lucru este umilitor, pentru că ştim că, atunci când suntem încurcaţi, motivul se află în starea noastră sufletească. Dar când puterea naturală de a vedea este consacrată Duhului Sfânt, ea devine puterea de a înţelege voia lui Dumnezeu; atunci întreaga noastră viaţă este menţinută în simplitate.

Oswald CHAMBERS

Roagă-te lui Dumnezeu în taină

“Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, închide usa şi roagă-te Tatălui tău care este în ascuns.” Matei 6:6

Ideea centrală în domeniul religiei este să-ţi aţinteşti privirea la Dumnezeu, nu la oameni. Să nu ai ca motivaţie dorinţa de a fi
cunoscut ca om al rugăciunii. Caută-ţi o “cămăruţă” în care să te rogi. închide uşa şi vorbeşte cu Dumnezeu în ascuns. Să nu ai o altă motivaţie decât aceea de a-L cunoaşte pe Tatăl tău din cer. Este imposibil să ai o viaţă de ucenic fără un timp anume de rugăciune in ascuns.

“Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe…” (v. 7).
Dumnezeu nu este niciodată impresionat de zelul nostru în rugăciune. El nu ne aude pentru că ne rugăm cu zel, ci numai pe baza Răscumparării. Rugăciunea nu înseamnă doar a primi lucruri de la Dumnezeu, aceasta este o formă elementară de rugăciune; rugăciunea înseamnă a ajunge într-o comuniune perfectă cu Dumnezeu. Dacă Fiul lui Dumnezeu a luat chip în noi prin regenerare, El va trece dincolo de gândirea noastră naturală şi ne va schimba atitudinea faţă de lucrurile pentru care ne rugăm.

“Cine cere capătă” (Matei 7:8). Noi rostim rugăciuni pioase în care voinţa noastră nu este implicată, iar după aceea spunem că Dumnezeu nu ne-a răspuns; de fapt, noi n-am cerut nimic. “Cereţi orice veţi vrea” (loan 15:7), a spus lsus. A cere înseamnă a ne implica voinţa. Ori de câte ori lsus a vorbit despre rugăciune, El a asemănat-o cu simplitatea măreaţă a unui copil; noi venim cu atitudinea noastră critică şi spunem: “Da, dar..,” lsus a spus: Cereţi. Dar să nu uităm că trebuie să-I cerem lui Dumnezeu lucruri care se potrivesc cu Dumnezeul pe care L-a revelat lsus Hristos.

Oswald CHAMBERS

Argumente sau ascultare?

“Simplitatea care este în Cristos” 2Corinteni 11:3

Simplitatea este secretul clarviziunii. Cel sfânt nu gândeşte clar decât după multă vreme, dar el ar trebui să vadă clar fără nici o dificultate. Intr-o încurcătură spirituală nu poţi rezolva lucrurile prin raţionamente, dar poţi să fii ascultător. În problemele intelectuale poţi gândi, înţelege şi rezolva lucrurile, dar în problemele spirituale gândirea te va încurca ducându-te la mai multe întrebări şi la o mai mare confuzie.

Dacă Dumnezeu pune degetul pe vreun lucru, ascultă de El, fă-ţi gândirea roabă ascultării de Cristos în privinţa respectivă şi totul îţi va deveni clar ca lumina zilei. Capacitatea de a înţelege vine după aceea, dar noi nu vedem prin raţiune; noi vedem ca şi copiii, iar atunci când încercăm să fim înţelepţi, nu vedem nimic (Matei 11:25).

Chiar şi cel mai mic lucru din viaţa noastră căruia îi permitem să iasă de sub controlul Duhului Sfânt este suficient pentru a ne duce într-o încurcătură spirituală şi, oricât ne-am gândi la acel lucru, nu-l vom clarifica niciodată. Confuzia spirituală se clarifică numai prin ascultare. Imediat ce ascultăm, înţelegem. Acest lucru este umilitor, pentru că ştim că, atunci când suntem încurcaţi, motivul se află în starea noastră sufletească. Dar când puterea naturală de a vedea este consacrată Duhului Sfânt, ea devine puterea de a înţelege voia lui Dumnezeu; atunci întreaga noastră viaţă este menţinută în simplitate.

Oswald CHAMBERS

Chemarea de neînţeles a lui Dumnezeu

“Şi tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul Omului se va împlini”… Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri.

Luca 18:31. 34

Dumnezeu L-a chemat pe lsus Cristos la ceea ce părea un dezastru total, iar Isus Cristos Şi-a chemat ucenicii ca să-L vadă dat la moarte: El a condus pe fiecare dintre ei in locul unde inimile lor au fost zdrobite. Din orice punct de vedere, în afară de cel al lui Dumnezeu, viaţa lui lsus Cristos a fost un faliment total. Dar ceea ce părea un faliment din punctul de vedere al omului a fost o victorie uimitoare din perspectiva lui Dumnezeu, pentru că niciodată scopul lui Dumnezeu nu este scopul omului.

Şi în viaţa noastră vine chemarea de neînţeles a lui Dumnezeu Chemarea lui Dumnezeu nu poate fi niciodată prezentată in mod explicit; ea este implicită. Chemarea lui Dumnezeu este ca şi chemarea mării, pe care nu o aude si nu o înţelege decât cel care are in el natura marii. Nu putem spune clar la ce suntem chemaţi de Dumnezeu, deoarece El ne cheamă să avem părtăşie cu El pentru propriul Său scop, iar testul este să credem că Dumnezeu ştie ce vrea. Lucrurile care se petrec nu sunt la întâmplare, ci sunt cu totul la porunca lui Dumnezeu. El îşi împlineşte planurile în mod suveran.

Dacă suntem în părtăşie cu Dumnezeu şi recunoaştem că El ne cuprinde in planurile Sale, nu mai încercăm să aflăm care sunt acele planuri. Cu cât înaintăm în viaţa creştină, cu atât este mai simplu, pentru că suntem tot mai puţin înclinaţi să spunem: “De ce a permis Dumnezeu cutare sau cutare lucru?” În spatele tuturor lucrurilor se află chemarea irezistibilă al lui Dumnezeu. “Există o divinitate care ne modelează ţintele” Creştinul este omul care se încrede în priceperea şi înţelepciunea lui Dumnezeu, şi nu în propria lui inteligenţă

Dacă avem scopul nostru propriu, acesta distruge simplitatea şi liniştea care ar trebui să-i caracterizeze pe copiii lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Drumul Lui

Luca 9:51 “ Când s-a apropiat vremea in care avea sa fie luat in cer, Isus si-a indreptat faţa hotárât sa mearga la Ierusalim.”

Avem cu toţii drumul nostru-n lume,
Mai luminat sau mai intunecos,
Mai drept, sau poate mai anevoios
Nu poţi s-alegi sa-ti mearga rau sau bine.

Dar este Cineva, Care-a ales
Un drum de simplitate si ocara,
Un drum de jertfa si de grea povara,
Ce pare uneori de ne-nţeles.

Fiul lui Dumnezeu, Stapânul vieţii,
Ca Fiu al Omului S-a intrupat,
Sa moara pentru-al meu si-al tau pacat,
Ca sa scapam de sub pedeapsa morţii.

In Betleem I-a fost primul popas,
In ieslea de saraca umilinţa,
Inveşmântând Divina Lui  Fiinţa
In chip de om, de gingaş Copilaş.

A mers prin Israel ducând iertare
Cu mâini şi cu priviri de Dumnezeu
Şi vindecaţi, primind din harul Sau,
Mulţi L-au urmat, dar pâna unde oare?

L-au insoţit cu zarva de-Mparat
Si osanale, in Ierusalim
El, in tacere, lacrima sublim
Şi se ducea a fi crucificat.

Când a fost prins, El S-a predat pe Sine
Celor ce s-au grabit a-L judeca
Şi a urcat tacut spre Golgota,
Gândindu-Se la tine si la mine.

Pe dealul rastignirii, S-a oprit.
Putea sa cheme ceru-n ajutor,
Şi ingerii ar fi venit in zbor,
Cuvântul Lui de le-ar fi poruncit.

Dar El, tacând din nou, a suferit
Pana la moarte, pentru-a ma salva.
Pe cruce, a-ndurat pedeapsa mea
Şi prin credinţa-n El sunt mantuit.

N-am cunoscut un mai tacut Cuvânt,
Mai graitor prin fapte, ca oricine
Caci drumul Lui vorbeste de la sine,
De la umila iesle, – la mormânt.

Dar au urmat si zorii învierii,
Caci Domnul vieţii nu putea sta mort.
El a-ngropat păcatul nostru tot,
Şi-a revenit cu vestea impăcării.

S-a arătat atunci la ucenici,
Rostindu-le divinul „Pace vouă!”,
Cuvinte ce-s valabile si nouă,
Acelor ce ne-am adunat aici.

Căci blândul Miel a câştigat iertarea
Pentru toti cei ce cred in jertfa Sa
Dacă nu ai in suflet pacea Sa,
Cere-I iertare, şi indreaptă-ţi calea.

Alege drumul Lui să il urmezi:
Ingroapă-ţi azi trecutul păcătos,
Vino la viata ce o dă Cristos,
Viaţă prin care sa Îl onorezi.

Isus e Calea.  Roagă-te la El
Şi cere-I astazi să te curăţească;
Cheamă-L de-acum să te călăuzească,
Şi … la sfirşit de drum, vei fi … in cer.

Nichita Daniela