Eu sunt cu voi in dimineti cu soare,
Eu sunt cu voi cand noptile-s tarzii,
Eu sunt cu voi prin lungi, tomnatici ploi,
Eu sunt cu voi cand valurile-n mare
Inalta neimblanzite simfonii,
Eu sunt cu voi.
Eu sunt cu voi sub cer de primavara,
Eu sunt cu voi cand libertate nu-i,
Eu sunt cu voi in lipsa si nevoi,
Eu sunt cu voi cand jalea va doboara
Si nici macar sa spuneti n-aveti cui,
Eu sunt cu voi.
Eu sunt cu voi in ziua de-ncercare,
Eu sunt cu voi pe neumblate cai,
Eu sunt cu voi cand focul e in toi,
Eu sunt cu voi in clipele amare
Ce va coboara-n adancimi de vai,
Eu sunt cu voi.
Eu sunt cu voi caci v-am platit cu sange,
Eu sunt cu voi si nu va voi lasa,
Eu sunt cu voi cand lacrimi curg suvoi,
Eu sunt cu voi, si inima Mea plange
Cand plangeti voi, sunteti comoara Mea,
Eu sunt cu voi.
Eu sunt cu voi, e sacru legamantul,
Eu sunt cu voi pana voi reveni
Si Eu fac toate lucrurile noi,
Eu sunt cu voi, Imi onorez cuvantul,
Eu sunt cu voi in fiecare zi,
Eu sunt cu voi, Eu sunt mereu cu voi.
„Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin.” Matei 28:20b.
Anca Winter
Din zările…-n culori albastre
O! Primăvară, dintre astre,
Scăldată-n soarele de aur –
Revin’ pe plaiul Ţării noastre
Cu cel mai splendid tezaur –
Înveşmântată-n flori de laur,
Ca o Regină-n falduri vaste!
Pe-aripi de dor din depărtare
S-aduci fauna… migratoare,
În cârduri păsări, mii de mii,
Căci aşteptăm cu nerăbdare
Prin triluri dulci, de simfonii
Zburând spre soare ciocârlii,
‘Nălţând superba lor cântare!
În smarald verde, şi senină
De cântec şi de soare plină,
Revin’ cu salbe mii pe ramuri
Purtând coroane de sulfină –
Ghirlande ca mândre flamuri
Ducând ştirea peste neamuri
Că Ţara, ni-e toat-o grădină!
În verde scump să-ntinereşti
Să schimbi şi să însufleţeşti
Poeni şi crânguri, şi câmpii,
În straie noi să-mpodobeşti,
Fiind semn că Primăvară, vii,
Cu dorul scump de Veşnicii
Ce-n suflete… tu-l răsădeşti!
Flavius Laurian Duverna
Cândva, demult,
Am încercat să descifrez în stele,
Viaţa mea…Dar gândurile mele,
Se învârteau în cercuri milenare,
Căutând un strop de pace şi culoare…
Pe corzi de curcubeie, simfonii
Sunau straniu. Iar cântecele mii,
În note calde şi-n sublim acord,
Mă îndemnau să merg doar înspre nord…
Busola timpului pierdut, mi-a fost,
Impuls spre viaţa traiului anost,
Dar saturat de grijuri şi nevoi,
Am vrut să-mpart avutul meu la doi,
Enumerând ce am şi ce-am primit,
Am realizat că sunt un parvenit,
Ce-a luat de-a gata fără vreun efort,
Tot ce-a fost sfânt. De-atunci în mine port,
Lumina, Calea, Apa, Pâinea, Viaţa,
Mă bucur când apuc iar dimineaţa,
Căci ştiu că n-am vreun merit pe pământ,
Ci totul se cuvine Celui Sfânt,
Cândva, demult,
Căutam avid răspuns la o-ntrebare:
“De ce există-atâta nepăsare,
Indiferenţă, lipsă de iubire…
Şi ce înseamnă oare, fericire?
Trecând prin prelucrare, în cuptor,
Am învăţat ce-nseamnă ca să mor,
Sub flacăra credinţei ca să ard
Şi să-nţeleg că viaţa nu-i hazard,
Că tot ce sunt ca om pe-acest pământ,
E dat de Dumnezeul nostru Sfânt.
Şi-atâta timp cât sunt un egoist,
Nu-L pot cunoaşte-n Adevăr pe Crist,
Când lepădarea sinelui va fi
Totală, taina vieţii-oi dobândi,
Acel ce e-nfrânat şi e smerit,
E numit “fiu”, de Tatăl e iubit,
De-aceea eu în ascultare stau
Şi viaţa-ntreagă Domnului o dau.
Nu mai privesc întrebător la stele,
Ci vreau să mă înalţ mai sus de ele,
Pe aripile Duhului cel Sfânt,
Mă voi desprinde de acest pământ
Şi-acompaniat de-al îngerilor cor,
În simfonii de dragoste şi dor,
Voi căuta un loc în galaxii,
Unde-am s-aştept docil Isus, să vii,
Ca să mă iei Acasă…Maranata!
Vino degrabă, să mă duci la Tata!
Lucica Boltasu
Pe brațul Tău-nflorește primăvara,
Chiar dacă-n inimă sunt troienite ierni,
‘Nflorești migadalu-n suferință pentru mine,
Când vânturile -Ți cer ca să mă cerni…
Pe brațul Tău suspinul se transformă
În simfonii, aduse-n grai ceresc,
Cu ele-nvăț cântările de-Acasă;
Când Duhul Sfânt Îl chem, mă pocăiesc.
Pe brațul Tău se scutură salcâmii,
Și teii Ți se-nchină-n sfânt miros;
Petunii colorate, lămâițe,
Se – apleacă în dumnezeiesc – frumos…
Pe brațul Tău nu este teamă,
Nici foame, nici neliniște nu e,
Doar dulcele, când Duhul Sfânt ne cheamă
În scumpă și curată – părtășie.
Pe brațul Tău e sfântă curăție,
Chiar prin desișuri-ntunecoase,
Că faci din neagra – amenințare,
Oaze de-odihnă și popasuri luminoase.
Pe brațul Tău ne țesem sfânta haină,
Ca, îmbrăcați în ascultare să Îți fim,
Albă – Mireasă, purtători de Taină,
Putere din Cuvântul ce-L iubim, trăim.
Sanda Tulics
Dumnezeu e în control 