Să fii una cu Hristos!

Când toți sunt în contra ta
Nu te necăji de fel,
Pregătește-ți inima
Și atinge al tău țel

Pleacă-te cu umilință,
Cere mila lui Hristos,
Și dă-ți în toate silință
Să faci totul cu folos

Nedreptăți de ți se fac
Știi că așa trebuie să fie
Gurile care nu tac
Vorbe ce le auzi o mie

Să nu te descurajeze
Imbold, spre bine să-ți dea
Nu lăsa să te întristeze
Orice auzi pe seama ta

Tu te poartă cuviincios
Cum Domnul te-a învățat
Să fii una cu Hristos
Fii creștin adevărat

Nici vorbirile de rău
Deloc să nu te întristeze,
Crede doar în Domnul tău
El poate să îi calmeze

Pe cei ce te dușmănesc
Pentru că ești pocăit
Pe cei care te înjosesc
Pentru Domnul Tău iubit

Poate că ești revoltat
Când vezi a lor răutate
Dar și Domnul a răbdat
Batjocuri și nedreptate

Mergi pe cale ce-ai pășit
Și milă de ei să-ți fie,
Fii în toate hotărât
S-ajungi în Împărăție

Mergi pe cale cu Isus
Orice ți s-ar întâmpla
Țintata ta să fie sus
Înapoie, tu nu da

Lacrimile ce ți-au curs
Și inima ce-a oftat
Toate le vede Isus
Domnul cel adevărat

Mângâiere îți va da
Și cununa împărătească
Lângă tronul Său vei sta
Sus în lumea cea cerească!

Florența Sărmășan 

Aș vrea să nu mai fie dor

Aș vrea să nu mai fie dor
Nici timp de așteptare.
Să cânt cu îngerii in cor
Doar Ție “Osanale!”.

Aș vrea să scap de-acest pământ
Plin de ocări și trudă,
Să trec dincolo de mormânt,
Din lumea asta cruda.

Aș vrea s-ajung, Isuse drag,
Pe străzile de aur,
Să mă primești chiar Tu în prag
Și să îmi fii tezaur.

Aș vrea sa-ti cânt, să te slăvesc
Cu cerul împreună,
C-aici, pe plaiul pământesc
Ai fost a mea arvună!

Dar pana atunci, oricât va sta
Necazul, suferința, …
Ca să ajung în slava Ta
Eu îmi voi da silința!

Carmen-Anastasia Ciurbe

La tronul de har

Aducem temerile noastre la tronul de har
Și revenim cu-n dar (un scump mărgăritar)
Cutezători ne ducem oriunde El ne spune
Să știe cât mai mulți ce-nseamnă o minune.

Aducem pocăința să ia noi energii
Nicicând să nu accepte un sfat spre letargii
Și astfel împlini-vom tot ce ne cere Cartea
Să nu ne-ngrijorăm de tot ce-aduce moartea.

Aducem și credința și vrem o analiză
Căci nu vrem, mai târziu, să fie vreo surpriză
Să fie tare-n lupte, să fie neînvinsă
De duhul de slujire să fie ea cuprinsă.

La tronul de-ndurare venim cu neputința
Și-apoi, în mod plenar, ne dăm toată silința
Că vrem să conectăm vorbirea cu-aplicarea
Să nu fie-n zadar slujirea și chemarea.

Ne-așternem fericirea naintea Celui care
Nu trece cu vederea o rană care doare
Lăsăm acolo plânsul și tot ce ne apasă
Nălțăm recunoștință că Cerului îi pasă.

Aducem ofrandele noastre la tronul de har
Știind că jertfa supremă n-a fost în zadar
Conecția cu Cerul nu vrem să fie distrusă
C-așa menținem viața din împliniri compusă.

George Cornici

Nimeni, Doamne, nu-i ca Tine

Motto: „” Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit
înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.”” Amin! Evrei 4:13.

Orice suflet să se închine
Numai Ție, Doamne Sfânt,
Că nimeni altul nu-i ca Tine
Nici în cer, nici pe pământ.
O știință atât de minunată
Mintea noastră n-o cuprinde –
Pentru puterea ce ni-i dată,
E prea naltă s-o poți prinde.
Nu-i taină să-Ți fie ascunsă,
Că știința Ta-i desăvârșită –
Și nici nu poate fi pătrunsă
Priceperea-Ți nemărginită.
Și noi știm, într-adevăr,
Că Tu ții rostul la toate –
Chiar și firele de păr
De pe cap sunt numărate.
Tu cunoști a noastre gânduri
Orișicât ar fi de-adânci…
Lacrimile ni le numeri
Și-n burduful Tău le strângi.
Tu ne îndepărtezi vrăjmașii,
Prinșii-n laț Tu îi dezlegi;
Tu ne numeri, Doamne, pașii
Vieții noastre de pribegi.
Pribegind pe-acest pământ
Ca străini și călători,
Iartă-ne, o Doamne Sfânt,
Că greșim de multe ori.
Dacă pașii spre lumesc
De la Cale s-or abate,
Îndreaptă-ne, Tată Ceresc,
Cu milă și bunătate.
Cât de mult ne-ncurajează
Faptul că noi știm mereu
Că pașii vieții ni-i veghează
Și-i numără Dumnezeu.
Iar bunătatea Ta ne face
Să ne dăm toată silința
Să umblăm pe Cale-n pace,
Să nu ne pierdem credința.

Însă toți acei ai căror pași
Zi de zi, tind către lume,
Doamne, pentru-aceia lași
Grea sentință, și anume,
Precum acelui împărat
Care a fost osândit:
„Numărat, numărat
Cântărit și împărțit.”
Doamne, dă-ne înțelepciune
Pașii să ni-i numărăm,
Și de nu-s pe cărări bune
Să putem să ni-i îndreptăm.
Dă-ne un duh de cercetare
Să ne cercetăm mereu,
Să se cunoască fiecare
Cum o fi? Ușor sau greu?
Că vine ziua cântăririi,
Când pe toți ne cântărești
Pe cumpăna neprihănirii
Și nu vrem să ne găsești
Ca atunci, pe Belșațar –
Chefliul cârmuitor
Pus de Tine pe cântar
Și găsit mult prea ușor.
Noi vrem inimi încărcate
Cu daruri duhovnicești
Și să aibă greutate,
Doamne, când le cântărești.
Să împlinim marea dorință
A pribegiei pe pământ:
„Pașii noștri în credință
Să ne ducă-n Cerul Sfânt!” Amin!

Ioan Vasiu