2 Martie

„Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Christos.” Efeseni 3:8

Apostolul Pavel simţea că este un mate privilegiu să ţi se îngăduie să predici Evanghelia. El nu-şi privea chemarea ca pe o corvoadă, şi o îndeplinea cu mare bucurie. Totuşi, chiar dacă Pavel era mulţumitor pentru chemarea sa, succesul obţinut îl umilea. Cu cât mai tare se umple un vas, cu atât mai mult se cufundă în apă. Leneşii pot să-şi laude priceperea, fiindcă nu o exercită, dar lucrătorul sincer îşi vede curând slăbiciunile. Dacă cauţi să fii umilit, încearcă să munceşti din greu. Dacă vrei să-ţi cunoşti nimicnicia, încearcă să faci ceva măreţ pentru Isus. Dacă vrei să afli cât eşti de neputincios fără Dumnezeu, începe să proclami „bogăţiile nepătrunse ale lui Christos” şi vei cunoaşte, ca niciodată înainte, cât eşti de slab şi nevrednic.

Deşi apostolul îşi cunoştea slăbiciunea şi şi-o mărturisea, nu s-a încurcat niciodată în lucrare. De la prima predică până la ultima, Pavel L-a predicat pe Christos şi numai pe El. A ridicat crucea şi L-a preamărit pe Fiul lui Dumnezeu care a murit pe ea. Urmează-i exemplul în toate eforturile tale de a proclama mântuirea, şi lasă-L pe „Christos si pe El răstignit” (vezi 1 Corinteni 2:2) să fie tema ta necontenită. Creştinul trebuie să fie asemeni florilor de primăvară care, de îndată ce răsare soarele, îşi ridică cupele aurii spre cer spunând „umple-ne cu razele tale!”, dar care îşi pleacă fruntea imediat ce se întunecă.

Ca şi ele, creştinul trebuie să simtă preţioasa influenţă a lui Isus. Isus trebuie să fie soarele lui, iar el trebuie să fie floarea care se înalţă spre Soarele Dreptăţii. O, să vorbeşti despre Isus este subiectul care oferă „sămânţă semănătorului şi pâinea celui ce mănâncă” (Isaia 55:10). Este cărbunele aprins care atinge buzele vorbitorului şi singura cheie pentru inima ascultătorului.

C.H. Spurgeon

Intr-o dimineata

Tatiana Timis 

10 Iulie

„Impreună cetăţeni cu sfinţii.” Efeseni 2:19

Ce înseamnă să fii cetăţean al cerului? Înseamnă că suntem sub guvernarea cerului. Christos, Regele cerului, domneşte în inimile noastre, şi rugăciunea noastră zilnică este „facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ” (Matei 6:10). Proclamaţiile date de tronul slavei sunt primite liber de noi; decretele Marelui Rege sunt ascultate cu drag. Apoi, în calitate de cetăţeni ai Noului Ierusalim, vom împărţi onorurile cerului. Gloria care aparţine sfinţilor canonizaţi ne aparţine şi nouă, fiindcă suntem deja fii ai lui Dumnezeu, prinţi de sânge imperial; purtăm deja hainele nepătate ale dreptăţii lui Isus; avem deja îngeri care să ne slujească, sfinţi care să ne întovărăşească, pe Christos drept frate, pe Dumnezeu ca Tată şi o coroană de nemurire drept răsplată.

Împărtăşim onorurile cetăţeniei, fiindcă am intrat în ansamblul bisericii celor întâi născuţi, ale căror nume sunt scrise în ceruri. Ale noastre sunt porţile de perle şi zidurile de hrisolit, a noastră este lumina azurie a oraşului care nu are nevoie de lămpi sau soare, al nostru este râul vieţii, şi cele douăsprezece feluri de fructe care cresc în pomii de pe maluri; nu există nimic care să nu ne aparţină. „Fie lucrurile de acum fie cele viitoare” 1 Corinteni 3:22), toate sunt ale noastre. Ca cetăţeni ai cerului, ne bucurăm de desfătările lui. Se vor bucura acolo păcătoşii care se căiesc — rătăcitorii care se întorc? La fel ne vom bucura şi noi.

Vor cânta ei imnuri de glorie în cinstea harului triumfător? Şi noi vom cânta. îşi vor arunca coroanele la picioarele lui Hhristos? Vom arunca şi noi onorurile noastre. Vor fi ei încântaţi de zâmbetul Lui? Nu va fi mai puţin dulce pentru noi. Se uită ei înainte, aşteptând a doua Sa venire? Aşteptăm şi tânjim şi noi. Dacă, deci, suntem cetăţeni ai cerului, să avem umblete şi acţiuni demne de această mare onoare.

Meditaţii C. H. Spurgeon

27 Mai

„Mefiboşet locuia la Ierusalim, căci mânca întotdeauna la masa împăratului. El era olog de amândouă picioarele.” 2 Samuel 9:13

Mefiboşet nu era o podoabă pentru masa regelui, totuşi avea un loc rezervat la dreapta lui David, fiindcă regele vedea pe faţa lui trăsăturile iubitului său Ionatan. Ca şi Mefiboşet, şi noi putem striga către împăratul Slavei: „cine este robul tău, ca să te uiţi la un câine mort ca mine?” (2 Samuel 9:8). Dar Domnul ne primeşte în părtăşie cu El, fiindcă vede pe feţele voastre o asemănare cu scumpul Său Isus. Poporul Domnului este valoros prin Altcineva. Atât de mare este dragostea Tatălui pentru singurul Său Fiu încât, de dragul Lui, a ridicat pe fraţii Săi de jos, din sărăcie şi blestem, spre părtăşie sfântă, ranguri nobile şi domenii împărăteşti. Diformităţile nu-i lipsesc de privilegii. Ologeala nu este o barieră pentru calitatea de fiu; slăbănogul este la fel de preţuit ca şi Asael, care era „iute de picioare ca o caprioară de câmp” (2 Samuel 2:18).

Dreptul nostru nu şchioapătă, deşi ar putea. Masa unui rege este o ascunzătoare nobilă pentru picioarele ologilor, şi la ospăţul Evangheliei învăţăm să ne ludăm cu infirmităţile noastre, fiindcă puterea lui Christos ne întăreşte. Totuşi, dizabilităţile pot deteriora persoanele sfinţilor prea iubiţi. Cel care prânzea la masa lui David era atât de olog încât nu a putut fugi cu regele când acesta a plecat din oraş, şi de aceea a fost vorbit de rău şi acuzat de slujitorul său, Ţiba.

Sfinţii care au o credinţă slabă şi cunoştinţe reduse vor pierde multe lucruri; ei sunt expuşi vrăjmaşului şi nu-L pot urma pe rege. Boala aceasta duce adesea la cădere. Educaţia greşită din copilărie îi face adesea pe credincioşi să cadă într-o deznădejde din care nu mai pot ieşi, iar păcatul cauzează oase rupte. Doamne, ajută-l pe olog să alerge ca o căprioară şi satură-ţi poporul cu pâine de la masa Ta!

Meditaţii C. H. Spurgeon

23 Aprilie

„Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit.” Romani 8:37

Mergem la Christos pentru a primi iertare, şi apoi căutăm în lege puterea de a lupta cu păcatul. Apostolul Pavel ne mustră pentru această greşeală: „o, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Christos ca Dumnezeu? Iată numai ce voiesc să stiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, sau prin auzirea credinţei? Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?” (Galateni 3:1-3). Lasă-ţi păcatele la crucea lui Isus, fiindcă numai acolo poate fi răstignit „omul vechi” (Romani 6:6); acolo suntem răstigniţi împreună cu El.

Singura armă care poate lupta împotriva păcatului este suliţa care a străpuns coasta lui Isus. Dacă vrei să învingi un temperament furios, cum ai de gând să procedezi? Este posibil să nu fi încercat niciodată calea cea bună, aceea de a prezenta problema în faţa lui Isus. Cum am primit mântuirea? Venind la Isus aşa cum eram, şi crezând că El mă poate salva. La fel trebuie să procedez şi în privinţa temperamentului meu. trebuie să-l aduc în faţa crucii, şi să-I Spun lui Isus „Doamne, cred ca mă poţi scăpa de el”. Este singura cale prin care îl pot învinge. Eşti invidios? Simţi că lumea te ademeneşte? Poţi lupta singur cât vrei, dar dacă este un păcat repetat, sângele lui Isus este singurul care te poate elibera. Du-te la Christos. Spune-I „Doamne, cred în Tine, şi ştiu că numele Tău este Isus fiindcă îţi salvezi poporul din păcate. Doamne, acesta este păcatul meu; salvează-mă!” Legea nu înseamnă nimic fără Christos, singurul care poate nimici păcatul.

Rugăciunile tale, căinţa ta, lacrimile tale — toate la un loc — nu înseamnă nimic fără El. Nimeni altcineva nu poate ajuta păcătoşii – şi nici sfinţii neajutoraţi. Trebuie să învingi prin Cel care te-a iubit, dacă vrei cu adevărat să învingi. Laurii noştri trebuie să crească printre măslinii de pe Ghetsemani.

Meditaţii C. H. Spurgeon

5 Martie

„Să nu dormim ca ceilalţi.” 1 Tesaloniceni 5:6

Sunt multe căi de a menţine trează atenţia creştinului. Printre altele, permiteţi-mi să-i sfătuiesc pe creştini să vorbească între ei despre căile Domnului. În timp ce se îndreptau spre Oraşul Ceresc, Creştinul şi Încrezătorul îşi spuneau: „ca să prevenim somnolenţa, trebuie să vorbim despre ceva înălţător”. Creştinul a întrebat: „frate, de unde să începem?” Încrezătorul a spuns „de unde a început Dumnezeu cu noi”. Atunci Creştinul a cântat acest cântec.

Când sfinţii obosesc, să vină mai aproape
Ca să asculte ce vorbeau doi pelerini:
Să fie gata să înveţe de la ei cum că se poate
Să nu închidă ochii când adorm printre străini,
Fraţi scumpi, prin părtăşie şi lucrare
Vă ţineţi mintea trează în sfântă consacrare.

Creştinii care se izolează de ceilalţi şi vor să meargă singuri sunt ispitiţi să adoarmă. Ţine-i companie Creştinului, şi Vei fi treaz şi încurajat să înaintezi cu repeziciune pe drumul spre cer. Dar dacă trăieşti într-o „plăcută prietenie” (Psalmi 55:14), ai grijă ca tema conversaţiei voastre să fie Domnul Isus. Priveşte mereu spre El, umple-ţi inima cu El, şi vorbeşte numai despre El. Prietene, trăieşte lângă cruce şi nu vei adormi. Sădeşte-ţi în inimă valoarea locului spre care te îndrepţi. Dacă îţi aminteşti că mergi spre ceruri, nu vei adormi pe drum. Dacă te vei gândi că lidul este în urma ta, şi că diavolul te urmăreşte, nu vei fi cuprins de moleşeală. Creştine, vrei să dormi când porţile cerului îţi sunt deschise, când îngerii te aşteaptă să te uneşti în cânt cu El, când coroana de aur este pregătită pentru tine? În sfântă părtăşie„vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită” (Matei 26:41).

Meditaţii C. H. Spurgeon

„Se zăresc biruitorii”

Grupul Eldad

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării…

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de
ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca
să încerce pe locuitorii pământului. Apoc. 3:10.

– Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării
Te voi păzi de ceasu’-ncercării,
Ce va veni peste lumea întreagă:
Peste orișice om, făr’ să aleagă.

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării
Și n-ai dat ‘napoi, vine ceasu’-ndurării:
Cu sfinții în slavă, in veci-bucurie,
Găsi-vei odihnă o veșnicie!

Splendori negrăite, cununi strălucite
Ce nu veștezesc, comori moștenite –
Fiindcă ai păzit al răbdării cuvânt,
Fi-vei moștenitor în locul cel sfânt!

Vine ziua măreață, în grabă ea vine
Cine-n Mine rămâne și strânge cu Mine –
Nu va regreta, suflet, spune: ești gata?
Mirele vine, cu El și răsplata…

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării,
Te voi păzi de ceasu’- ncercării:
Al trâmbiței glas, auzi-vei sunând
Eu vin curând, da, Eu vin curând…

Lidia Cojocaru 

O ce har

O ce har… o ce har
Să pot să cânt în miez de noapte
Să pot cu Tine să vorbesc
Nu pe ascuns, vorbind în şoapte
Sau lăcrimând, fiind biciuit pe spate
O ce har, . . o ce har
Să pot să-Ti spun că Te iubesc,

O ce har… o ce har
Când orice vrei ți-e-ngăduit
Şi poți la masă ca să stai cu sfinții
Nu prigonit, bătut şi umilit
Sau pe o cruce-n cuie răstignit
O ce har… o ce har
Să poţi să te-ntâlneşti cu fraţii,

O ce har. . o ce har
Aceste vremuri de trăieşti
Sunt de la Dumnezeu, un dar. .
Tu poţi să râzi, să cânţi, şi să iubeşti
Tu poţi zâmbi, în loc să pătimeşti
O ce har… o ce har
De şti pe acestea să le preţuieşti.

Daniel Borgovan

Cerul de lumină

Motto: „”Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ”Celui ce va birui îi voi da
să mănânce din pomul vieții, care este în raiul lui Dumnezeu.”” Amin! Ap. 2:7.

Daca-ai pornit pe drumul de credință
Nu te opri pe margine să stai;
Nimic nu poți obține fără suferință,
De-aceea-i greu urcușul către Rai.

Încrede-te în Cel ce te-a făcut!
Din inimă să crezi! Nădăjduiește!
Nu poți să fii lui Dumnezeu plăcut
Dacă credința vie îți lipsește.

Credința este cea care împarte
În două, viața celui credincios:
Nădejdea mântuirii-i prima parte,
A doua-i veșnicia cu Hristos.

Cei cu-ndoielnică încredințare,
Cu sfinții n-au să se asemuiască.
Că sfinții către ceruri pot să zboare,
Iar ceilalți… Nici să se târască.

Vei birui când inima ți-i plină
De adevăr și dragoste-n Hristos
Să urci spre cerul de lumină,
Scăpând de întunericul de jos.

Să uiți de pământeasca-ți fire
Și să o rupi cu poftele lumești,
Iar sufletu-ți flămând de nemurire
Cu Pâinea din Cuvânt să îl hrănești.

Să îți astâmperi setea cu Apa Vie
Sorbind-o din Cuvânt, pe îndelete,
Și duhul tău strigând cu bucurie:
„Isuse-al meu! De pacea Ta mi-e sete!”

Obosit, ajungi în cerul de lumină
Că drumul de Hristos e netezit,
Dar nemurirea nu-i un loc de-odihnă
Ci, o lucrare fără de sfârșit. Amin!

Ioan Vasiu