Lumina

Cuvântul ieşise din Pronia divină,
Vestind peste ape: ”Să fie lumină!”
Din raze ţesute, o zi se încheagă,
Deplin despărţită de noaptea pribeagă.

Din Iacov răsare o stea minunată,
Ce nu mai apune pe cer niciodată.
De veacuri la oameni lumină aduce
Prin jertfa supremă depusă pe cruce.

Cu ea, primăvara surâde în muguri,
Iar toamna aduce rubinul pe struguri.
Ce forţă măreaţă, ce caldă minune,
Chiar umbrele morţii pe fugă le pune.

Toţi sfinţii din lumea pătrunsă de rele,
Apar ca o boltă umplută de stele
Sau ca o căţuie aprinsă în sfeşnic,
De raza sublimă a Soarelui veşnic.

Prin ochiul curat strălucirea inundă
Întreaga fiinţă, în orice secundă,
Dar mult prea adesea sălbatica fire
Aduce în lume declin şi orbire.

În veacul umplut cu mormane de tină,
Credinţa prin fapte aduce lumină
Lividelor feţe din zone rupestre,
Ce n-au înspre ceruri deschise ferestre.

Deşi nu e soare, nici mari felinare,
Lipsită-i de noapte cereasca splendoare.
S-o ştie temeinic întreg Israelul,
Făclia aprinsă atunci, fi-va MIELUL!

Tudor Maier

28 August

Undelemn pentru sfeşnic.” Exod 25:6

Suflete, câtă nevoie ai de acest undelemn, fiindcă lampa ta nu poate lumina fără el. Fitilul tău va începe să fumege şi va deveni o ocară dacă nu are lumină, şi nu vei avea lumină fără undelemn. Din natura ta omenească nu izvorăşte undelemn; de aceea, trebuie să mergi la Cel care vinde şi să cumperi untdelemn, altfel vei striga ca fecioarele neînţelepte: „ni se sting candelele” (Matei 25:8). Nici lămpile consacrate nu ar putea lumina fără undelemn. Deşi strălucesc în templu, au nevoie să fie alimentate. Chiar dacă nici un vânt nu suflă asupra lor, au nevoie să fie curăţite, şi nevoia ta este la fel de mare. In cele mai fericite împrejurări, nu poţi să luminezi încă o oră dacă nu eşti umplut cu undelemn proaspăt.

Nu orice undelemn poate fi folosit în slujba Domnului. Nici petrolul care iese din pământ, nici uleiul de peşte şi nici cel din nuci nu va fi acceptat. Doar cel mai bun ulei de măsline era selectat. Harul pretinde bunătate naturală, sau harul imaginar din mâinile preoţilor sau din ceremoniile exterioare nu va sluji niciodată adevăraţilor sfinţi. Ei ştiu că Domnul nu este mulţumit cu un asemenea undelemn. Ei merg la teascul din Ghetsemani şi îşi iau rezerve din Cel care a fost strâns acolo. Undelemnul harului evanghelic este liber de impurităţi; de aceea, lumina lui este clară şi strălucitoare.

Bisericile noastre sunt sfeşnicele de aur ale Mântuitorului, şi, dacă vor să lumineze în lumea aceasta, trebuie să aibă undelemn sfinţit. Să ne rugăm pentru noi înşine, pentru pastori şi pentru biserică, ca să nu suferim niciodată din lipsă de undelemn. Adevărul, sfinţenia, bucuria, cunoştinţa şi dragostea sunt raze ale luminii sfinţite, dar nu le putem arăta în vieţile noastre dacă nu primim undelemn de la Dumnezeu Duhul Sfânt în particular.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Ajută-ne , Părinte …

Ajută-ne Părinte, cu Harul Tău cel veşnic,
Să ducem răutatea departe-n infinit!
Să-aprindem cu cinstire doar Bunătatea-n sfeşnic,
Rugându-Te, o, Doamne, de-un trai mai fericit,

De Milostenii ample, de-ajutorări Divine
Şi, de ce nu, Smerenii şi Biblice Iertări!
Fereşte-ne, PreaSfinte de comportări haine,
Şi dă-ne, de se poate, alese dezmierdări,

Căci tare ducem lipsă de vis şi compasiune
Cuprinşi de dorul aprig de a ne-mbogăţi,
Uitând prin viaţa noastră să facem o minune
Şi să începem iarăşi pe Tine-a Te iubi!

Horia Costina

Autoconvingerea- un pas greșit

Procedeul care astăzi ia amploare-ntre creștini,
E menit doar să înșele, spre a duce  lumea-n chin.
Din malefice izvoare prinde viață și se varsă
În atâtea inimi goale, fără de o țintă-aleasă.
Procedeul se numește „autoconvingere”
El e primul pas, al doilea, omu-l face repede.
În ce constă, cum lucrează, cât poate fi de șiret
Vom reda cu de-amănuntul, denunțând acest secret.
Omul are ca o bază, ca un ghid, ca-nvățătură
Ca măsură în viață, ca dreptar, Sfânta Scriptură.
Nu-i Cuvântul unor oameni, nu-i Cuvânt de pe pământ,
Ci-i Cuvântul Celui veșnic, coborât din cerul sfânt!
Dar, când lumea e deschisă după pofte și plăceri,
Când oferta de păcate e mai mare decât ieri,
Când cel rău, căzut din slavă, vine-n duhu-i luciferic
Cu zeci, sute, mii, tertipuri spre-a  rapi focul din sfeșnic,
Cel ce este gol în suflet se va clătina ca Dima
Și va fi pradă ușoară, căci i se va lua  lumina.
Va primi noi dispoziții și se va încrede-n sine,
Se va autoconvinge că ce face este bine.
Conștiința e bariera ce o vrea înlăturată
Lucifer, ca el s-aducă pată-n suflet langa pată.
De aceea-n astă lume, tot mai rea, mai nemiloasă,
Oaia celui ce nu are e mereu cea mai gustoasă,
De aceea enoriașii mor în hrube înghețați,
Pe când, așa zis „păstorul” se răsfață în palat.
Precum Lazăr și bogatul, azi istoria se repetă
Iar ca scuză, propaganda este tot mai evidentă.
De aceea stau mulți oameni într-un crez încorsetați,
Că dând bani, făcând favoruri, de păcat pot fi iertați.
De aceea adevărul ca sub cheie stă ținut,
Ca profitul să tot crească, tot mai mult și tot mai mult.
De aceea se dă drumul, dezlegare la păcate
Pentru că manipularea a ajuns la cote ‘nalte.
De aceea prin Biserici sunt mulți idoli mediatori
Care, muți, stau (teoretic), între Dumnezeu și om.
De aceea Salvatorul, unicul Mijlocitor
Între oameni și-ntre Tatăl, nu-i chemat în ajutor!
De aceea, azi, simboluri sunt furate de pe cer
Spre a fi mult folosite într-un scop hidos, mizer!
De aceea fărdelegea a ajuns din nou la culme,
Întrecând parcă Sodoma și Gomora in renume.
De aceea pe tăcute, ia intre creștini amploare
Moda de a te convinge că mergi bine pe-a ta cale.
Că, după ce fără milă, ai înlăturat conștiința,
Poți trăi precum îți place a-ți croi singur credința!
*
Dragii mei, Biblia nu minte, vine Ziua judecății
Când spoiala de convingeri va-ntalni Zidul Dreptății!
Pân’ acol’ merge spoiala, autoconvingerea,
De aceea, las-o astăzi, mâine nu vei mai putea!
Nu poți pune în balanță anii tăi scurți de plăcere
Cu a ta eternitate petrecută în durere!
Conștiința prețioasă e un bun trimis din cer
Nu-ți semna singur sentința către un etern infern!

Emanuel Hasan 

Domnul vine și nu tace…

”Şi, iată, Eu vin curând! Ferice de cel ce păzeşte
cuvintele prorociei din cartea aceasta! ” Apoc. 22: 7

Domnul vine și nu tace. . .
Suflete, ești gata? – Spune!
Ce vei face? Ce vei face,
De nu stai în rugăciune?

Ce vei face, de-n veghere
Nu mai ești, ai ațipit. . .
Vin acum la priveghere!
Stai mereu neadormit!

Fii o trâmbiță-n pustie!
Fii un vas curat, frumos!
Fii o flacără, ce îmbie
Și îndeamnă la Hristos!

Fii lumină-n întuneric!
Fii o rază-n strălucire!
Fii în noaptea dură – sfeșnic,
Anunță! Cheamă la trezire!

Oricui spune: ”Vine Domnul,
Ești tu, gata de plecare?
Lasă firea, lasă somnul! ”
Preaiubită adunare –

Veghează! Stai în așteptare!
– Vine mirele pe nori!
Azi – anunță deșteptare!
Azi. . . fii gata ca să zbori!

Știm noi ziua? Și. . . știm ceasul?
El ne spune: ”Da, Eu vin! ”
Ferice-i cine-ascultă Glasul,
Și-l urmează-n pas senin. . .

Lidia Cojocaru 

Sa fii arzand…

Să fii arzând în locul sfânt, în noapte-
un licăr de lumină, presimţit,
sporind cu licărul din sfeşnic taina,
ce o veghezi alături, împlinit.

Lumina ta să mângaie tăcerea,
ce se cuvine Celui nenumit,
în închinarea dincolo de slove,
de forme, ori de sunet măiestrit.

Să te privească numai Cel ce vede
în întuneric, Cel ce e-n ascuns…!
Să-ţi răsplătească arderea de sine
Acel Ce dă la rugăciuni răspuns!

Mai mult de-atât ce ţi-ai dori vreodată?
Mai mult de-atât ce e de năzuit?
Să fii în sfânta Lui intimitate!
Pierzându-te, să fii înveşnicit!

Tatiana Topciu

Uleiul dedicarii

(Exod 30.23-33)

Uleiul dedicării nu-l afli nicăieri-
amestec de mireasmă,
de ungere,
de cânt…
Nu-l poţi găsi în lume chiar de ai da averi.
Dar îl primeşti pe creştet,
în Faţa Celui Sfânt…

Îl simţi cum se pogoară
alunecând pe-obraz…
se-adună-apoi în barbă…
se lasă pe veşmânt…
Lumina cea din sfeşnic te unge cu extaz…
Pe faţa ta luceşte
chiar Faţa Celui Sfânt…

Intrat în părtăşie cu tainicul chivot,
cu cortul,
cu altarul,
cu viul Legământ,
sfinţit în întregime,
sfinţeşti la rându-ţi, tot.
Pe prag de Cort stai pururi
În faţa Celui Sfânt…

Uleiul dedicării
e-arvuna cea din Cer.
Nu-i mână omenească să-l facă, pe pământ.
Cine-a primit în viaţă preasfântul giuvaer
va sta o veşnicie
în Faţa Celui Sfânt…

Tatiana Topciu