E primăvară-n calendar…

Acolo nu va mai fi noapte. Și nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. (Apocalipsa 22:5)

E primăvară-n calendar,
Domol zefiru-adie
Și-un soare-aprins de chihlimbar
Pândeşte la chindie.

Tresaltă firea-n ciripit
De triluri îndrăznețe,
Dar gheața-n noi nu s-a topit
Și-n suflete-i tristețe…

Narcise galbene-şi deschid
Petale graţioase,
În noi mai stăruie perfid
Firide-ntunecoase… .

Răzbate soarele din nori,
Surâde cu blândețe,
Dar nu mai trec prin noi fiori
De dor … să ne dezghețe.

Mai bâzâie câte-un bondar
Prin luncă, pe răzoare,
E primăvară-n calendar,
În noi când va fi oare?

Tânjim după un alt Senin,
Ni-e sete de lumină,
Scrutăm văzduhul opalin
Și-L aşteptăm să vină.

Olivia Pocol 

Al rugăciunii ceas sublim

Al rugăciunii ceas sublim
Cu tine viața-i cer senin,
Nu-i timp mai dulce, mai frumos,
Ca în prezența Lui Hristos.

Nu-s ceasuri mai înălțătoare
Din anii ce-i petreci sub soare,
Ca al rugăciunii sfânt popas,
Când se preling lacrimi pe-obraz.

Simți tot cerul lângă tine
Trecând prin valea de suspine,
Și-n loc de lacrimi, de-ntristări
Pe buze-ți izvorăsc cântări.

În odăița ta, cu ușa încuiată,
Coboară cerul deodată,
Se odihnește-n vas de lut,
Prin Duhul, Acel făr’ de-nceput.

Ce minunat e acest popas…
O, Doamne. . în vremea ce a rămas
Mai pune-n noi dorință, zel,
Trimite foc ca pe Carmel.

Altarele la mulți s-au stins
Căci nepăsarea ne-a învins,
Și ceasul scump al rugăciunii
L-am dat pe roșcovele lumii. .

Trezește-n noi din nou dorința
Ce-o aveam la dragostea dintâi,
Când rugăciunea era torța
Și lucrul cel de căpătâi.

Vrem să zidim din nou altarul
Și jertfele să ardă-ntruna,
Aprinde, Doamne, -n noi, Tu jarul,
Căci vrem să dobândim cununa.

Iany Laurenciuc 

V-am mai lăsat un an

V-am mai lăsat un an
Mai mult să activați
Să strângeți cu elan
Tot ce azi cultivați.

Un an v-am mai lăsat,
Un an de îndurări
Pe brațe v-am purtat
În grele încercări.

De la-nceput am fost
Stăpânul vostru drag
S-aveți un adăpost
Când vânturi vă atrag.

Mai mult rod s-adunați
Să nu lăsați risipă,
Să nu fiți întristați
Nu, nici măcar o clipă.

Nou an, decizii noi
Și toate-n concordanță
Cu viața de apoi,
Cu Sfânta Alianță.

Vreau slujbe cu mult zel
În zile ce urmează
Pe drum și în Betel
Iubire vie, trează.

Trecutul e… trecut
Cu multa-i ezitare
Și dacă v-ați temut
Azi vine-ncurajare.

Atrași nu vă lăsați
În legăminte moarte
Cu mult curaj să dați
Tot ce e spus în Carte.

De-aceea v-am lăsat
O vreme și înc-o vreme
Să văd c-ați progresat
Spre Rai, spre diademe.

Va fi un an mai greu?
Să n-aveți întrebare
Cu voi sunt pe traseu,
Vă dau orientare.

Hambarul va fi plin
Cu tot ce e nevoie
Pe ploaie sau senin
Veți face a mea voie.

V-am mai lăsat un an
Mai mult să activați
Să strângeți cu elan
Tot ce azi cultivați.

George Cornici

O raza de lumina

Prin trecerea timpului, tăcerea,
A plâns deseori cu muțenie,
S-a stins îndată cu vremea,
Cuprinsă tainic de poezie.

Zboară slovele spre infinit,
Caută înțelesul iubirii sublime,
Din jertfa Celui, ce m-a iubit.
Și s-a îndurat de mine.

Un foșnet spune, Isus revine.
E sufletul din reflexia luminii.
Din zâmbetul razelor divine,
Vibrează coarda inimii.

Se scaldă sufletul în nemurire
Plutind spre cerul eternității.
Nu-i vis, e adevăr, e mântuire,
E speranța eternă a vieții.

Culeg seninul certitudinii,
Din sufletul atins de lumină,
Alungând norii incertitudinii,
Prin Cuvântul din Scriptură.

Simt cerul mult mai aproape,
Îmi scald sufletul în lumină.
Plutesc prin albastrele ape,
Pe speranța din raza divină.

Sufletul meu atins de lumină,
Plutește ușor spre cerul senin.
Nu mai geme, nu mai suspină.
Mântuirea îi e darul divin.

Dan Viorica 

Încă o zi

Doamne, inca o zi în viața noastră
Prin al Tău har nemărginit ne-ai dăruit
Ne-ai ocrotit si ai vegheat asupra noastra
Iar zorii diminetii s-au ivit.

Deschid fereastra si privesc splendoarea
Cerului senin si linistit
Coruri de păsări iti canta bunătatea
A Ta îndurare si azi s-a înnoit.

Natura întreaga te lauda Părinte
Miresmele din flori te alintă ne-încetat,
Soarele se înalță, luminând iti da cinste
Ma alătur și eu lor spunand: Ești Minunat!

M-aplec cu reverență să-ți mulțumesc o Doamne
Ca, pot sa vad lumina si tot ce ai creat
Din zorii dimineții să pot pașii cu Tine
E harul Tău Isuse, un dar nemeritat.

Nu pentru-a mele fapte, nimic n-am bun în mine
Dar binecuvântari cerești ai revărsat
S-avem belșug de apă, de viață și de pâine
Cu sănătate Doamne ne-ai binecuvântat.

Iti mulțumesc de pacea si liniștea deplină
De casa si de Țara unde m-ai așezat
De libera credinta de-a spune Vestea Bună
De dragostea si jertfa prin care am fost salvat.

Despre-a Ta bunătate oricât de mult aș scrie
Sunt versuri prea sărace sa poată a exprima
Iubirea Ta de Tată nu pot a o descrie
Dar cu recunoștință o spune inima.

Esty Petre 

Din slava cerului senin

Ev. Ioan cap 1.1-14 și Ioan 10:7-11
Ev. Luca 2:8-14

Din slava cerului senin,
S-a coborât Mântuitorul…
Blândul Păstor, smerit, divin,
Să scape oile,  (oamenii) de chin…
Mesia, Salvatorul!

Din dragoste Doamne-ai venit,
Să cauți oile pierdute…
Oi care mult Te-au necăjit,
Ce prin păcat s-au risipit,
Prin văi, pe deal, sau munte.

Din milă Doamne-ai coborât,
Să cauți oile rănite…
Oi care sfatul Ți-au urât,
Ce se-ndreptau înspre mormânt,
De cel viclean înfrânte.

Din dor adânc Te-ai întrupat,
Să cauți oile zdrobite…
Oi care de mult Te-au uitat,
Care păcatului s-au dat
Și au ajuns robite.

Din bunătate Doamne Te-ai născut,
Să cauți oile înstrăinate…
Oi care încă nu Te-au cunoscut,
Cuvântul Tău nu l-au crezut,
Și-au rătăcit în noapte.

Din îndurare ai ales să vii,
Să cauți oile bolnave, disperate…
Oi prinse în a răului stihii,
Oi parcă hăituite prin pustii,
Slăbite mult și însetate.

Din miile de voci ce zilnic te îndeamnă,
Dacă te știi și tu o oaie rătăcită…
Să știi că azi Păstorul cel bun și blând te cheamă,
Mărturisește-i lui a vieții tale dramă,
Să poți să ai de-acum o viață fericită!

Din veșnicie Doamne Ți-ai hotorât venirea,
Să dai oilor Tale viața din belșug…
Iertarea prin credință, căința, mântuirea,
Puterea de sfințire, lumina, ocrotirea
Și harul de a trage cu Tine-acum la jug.

de Teodor Groza

Când razele de soare

Când razele de soare ușor îmi bat în geam,
Privesc cu drag spre ceruri și fericit exclam:
O, Doamne, slavă Ție a toate Creator,
Mă-nchin îți dau onoare, ești Domnul domnilor.

Și florile din glastră cu-a lor parfum sublim,
Te laudă Doamne mare, căci meriți pe deplin.
Totul e plin de viață, frumos, viu colorat,
Slăvit să fii o Doamne, e așa de minunat.

Privesc departe-n zare și văd cerul senin,
Culoarea lui mă face, doar Ție să mă-nchin.
Și asta fac, o, Doamne, doar Ție-Ți mulțumesc,
Mă-nchin și-Ți dau onoare și sincer Te slăvesc.

Văd fluturii cum zboară, și-n valsul lor ușor,
Te laudă Doamne mare, măreț, sfânt Creator.
Covor de iarbă verde cu firul mătăsos,
Pe el flori colorate, Doamne… cât de frumos!

Frumoasă e natura, sublim tot ce-ai creat,
Și pentru toate Doamne, fii binecuvântat.
Ești unic în lucrare, măreț ești Dumnezeu,
Te laud, îți dau onoare, slăvesc Numele Tău.

Ica Drăgoi

Ce bine-i Doamne!

Ce bine! …
Ai poruncit soarelui creat de Tine
Si astăzi să-şi reverse,
Razele călduroase,
Peste mine…
Şi peste oricine! …

Ce bine! …
Că m-am trezit în pace,
Şi-n libertate…
Şi cer senin…
Şi binecuvântări fără de număr,
Ai lăsat peste mine,
Şi peste oricine! …

Însă nu pot făr’ să gândesc,
Spre cei ce se trezesc,
Cu frică şi suspine…
Că azi nu-şi vor găsi pâinea
Sau apa…
Cari gem de prea multă durere
Sau care-s gata…
Chiar să-şi dea viața pentru Tine! …

Cu ce sunt eu mai bun? …
Nu ştiu…
Nu știu dacă să-i plâng pe ei
Sau mai bine… pe mine! …
Fără-ndoială,
Cuvinte n-am să-ți mulțumesc,
De-atât răsfăț,
Ce zilnic primesc de la Tine!
Dar, Doamne! …
Nu vreau să cad în adormire,
Ci gata vreau să fiu oricând,
Să pot primi,
Ce Tu vei vrea să vină! …
De-i foame sau sete,
De-i boală sau urgie,
Chiar de va fi să aleg,
Între viața mea…
Şi-a te urma pe Tine…
E greu să şi gândesc,
Dar mulți au şi făcut-o,
Cu-aceleaşi slăbiciuni
ca mine! . .

De-aceea, azi te rog…
Când una din acestea
Vor bate-n uşa mea,
Eu să fiu pregătită,
Cu-armura Ta-mbrăcată…
Si bine ascunsă…
În Tine! …

Mihaela Tureatca 

Cântec sfânt

Albastrul cerului senin
Şi zorii dimineţii,
Al îngerilor cânt sublim
Pe pajiştea vieţii,

Să-ţi ducă luntrea liniştit
Pe marea fără spume
Surâsul fie-ţi înflorit
Cât vei trăi în lume!

Să cânţi cu nourii ce merg
Pe bolta plumburie,
Să zburzi cu fluturii ce-alerg
Prin luncă, prin câmpie,

Şi-n pârâiaşul cristalin
Privind mulţimi de stele
Să-nveţi un cântec sfânt, sublim,
Ce-l torc în noapte ele.

Cu el s-aduci omagiul sfânt
Părintelui divin
În seara străvezie, când
Lumini pe cer se-aprind.

Şi-n albii dimineţii zori
Să-l cânţi cu ciocârlia
În timp ce-n ram, privighetori,
Vă-ngână melodia.

Sara Dehelean

E frig afară, cer senin

Referințe
E frig afară, cer senin,
Toți sunt în case lângă foc,
Niște păstori, afară-n câmp,
Mergeau ușor din loc în loc.

Făceau de strajă, liniștiți,
Cu turmele împrejurul lor,
Deodat` un înger a venit,
Cu slavă și strălucitor.

Păstorii s-au înfricoșat,
Dar el le-a zis cu glas duios:
‘Să nu vă temeți de nimic,
Căci astăzi s-a născut Cristos.

Veți găsi Pruncul înfășat,
În scutece, în loc umil,
Culcat în iesle, într-un staul,
Pruncul promis, Emanuel. ‘

Păstorii-n grabă au plecat,
Și mare le-a fost bucuria,
În Betleem ei au găsit,
Pruncul preasfânt, Iosif, Maria.

Totul a fost adevărat,
Așa cum îngerul a spus,
Și plini de bucurie sfântă,
Cântau, slăvindu-L pe Isus.

Astăzi și noi comemorăm,
Nașterea sfântă a lui Cristos,
Cu corul îngeresc cântăm,
Un imn măreț și glorios.