Cheia poruncilor Stăpânului

„..Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.”

Matei 9:38

Cheia la problemele lucrării misionare este în mâna lui Dumnezeu: această cheie este rugăciunea, nu lucrarea, adică nu lucrarea aşa cum este în general înţeleasă astăzi, pentru că ea poate însemna evitarea concentrării asupra lui Dumnezeu. Cheia la problemele lucrării misionare nu este nici raţiunea, nici medicina, nici civilizaţia sau educaţia, nici chiar evanghelizarea. Cheia este rugăciunea. “Rugaţi dar pe Domnul secerişului.” Privită prin prisma naturii umane, rugăciunea nu este ceva practic, ci absurd; trebuie să înţelegem că rugăciunea e ceva stupid, dacă este privită din punctul de vedere al înţelepciunii pământeşti.

Din perspectiva lui Isus Cristos nu există naţiuni, ci lumea întreagă. Câţi dintre noi se roagă fără a fi părtinitori cu privire la oameni, ţinând cont doar de părerea unui singur Om, lsus Cristos? El este Stăpânul secerişului produs de suferinţă şi de recunoaşterea păcatului; acesta este secerişul pentru care trebuie să ne rugăm ca să fie trimişi lucrători. Noi suntem ocupaţi cu lucrul, în timp ce oamenii din jurul nostru sunt copţi pentru seceriş, iar noi nu “culegem” nici unul, ci irosim timpul Domnului nostru în activităţi care ne consumă toată energia. Dacă apare o criză în viaţa tatălui sau a fratelui tău, eşti tu acolo ca un lucrător gata să secere recolta pentru lsus Cristos? “O, dar am o lucrare specială de făcut!” Nici un creştin n-are nici o lucrare specială de făcut.

Creştinul este chemat să-I aparţină lui lsus Cristos, să fie un rob care “nu este mai mare decât Domnul său”, care nu-I spune lui lsus Cristos ce intenţionează el să facă. Domnul nostru nu ne cheamă la nici o lucrare specială, ci ne cheamă la Sine. “Rugați dar pe Domnul secerişului” şi El va pregăti împrejurările şi vă va trimite ca lucrători ai Săi.

Oswald CHAMBERS

Sfârșit de vară

Referințe
               Motto: „Secerișul a trecut, vara s-a isprăvit
și noi tot nu suntem mântuiți!”  Ieremia 8:20

Voi vă ziceți singuri: „Suntem înțelepți!
Domnul ne-a dat Lege şi ne-a dat o casă.”
Și-nșelând pe fiica cea de Mine-aleasă,
Mulți și ușuratici, lacomi și nedrepți,
Cărturarii-şi poartă pana mincinoasă.

O, voi, plini de silă şi de lăcomie!
Chiar şi cocostârcii vremurile-şi țin;
Vin şi rândunele, şi cocorii vin
După cum li-i datul. Cum atunci nu ştie
Israel, Cuvântul care-i „da şi-amin”?

Azi, Ierusalime, Domnu-aşa îți zice:
Nimeni făr’ de pată nu se-arată, dar
Cel care se-abate se întoarce iar,
Cel ce cade, umblă iar să se ridice –
Numai tu, greşelii, nu-i mai pui hotar.

Via și smochinul frunze vor trimite
Sub picioare aspre de cotropitori;
Fără de neveste, fără de feciori,
Veți umbla, sărmane frunze rătăcite,
Cum v-am dat de veste de atâtea ori.

Și veți spune-atuncea: Pentru ce mai stăm?
N-am găsit nici pace și nici vindecare.
Spre cetatea-n care pedepsitul moare
Haideți să ne strângem și să ne-ndreptăm –
Că sunt ape tulburi și otrăvitoare.

Dinspre Dan se-aude nechezat de moarte,
Vin, spre nimicire, șerpii cu răsplata,
Vara se sfârşeşte, secerişu-i gata,
Noi, de mântuire, suntem prea departe…
Şi-acuşi vine Domnul. Şi e judecata.

Secerişul luminii, bucuria

“Lumina este semănată pentru cel neprihănit şi bucuria pentru cei cu inima curată.”(Psalmul 97.11)

Neprihănirea poate să-I coste pe cel care o urmăreşte în orice împrejurare, dar până la urmă se sfârşeşte printr-o răsplătire care este un mare câştig. O viaţă sfântă este o sămânţă; multă sămânţă este răspândită şi este îngropată în pământ, dar nu este complet pierdută. Noi greşim dacă aşteptăm o recoltă imediată, dar greşeala este firească, căci este imposibil ca să acoperi lumina. Totuşi “lumina este semănată”, spune versetul de mai sus. Aici ea este ascunsă; nimeni nu poate s-o vadă, dar ea este semănată. Într-o zi suntem siguri că ea se va arăta.

Noi suntem deplin încredinţaţi că Domnul a pregătit un seceriş pentru semănătorii care răspândesc lumina, seceriş în care va culege fiecare pentru el însuşi. Atunci va urma pentru el o uşurare; un snop de bucurie pentru fiecare sămânţă de lumină. Căci inima lor era neprihănită înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă oamenii nu aveau încredere în ei şi-i opreau să semene lumina. Ei au încă de aşteptat roadă de preţ a pământului; dar lumina este semănată şi Domnul le pregăteşte un seceriş de bucurii.

Îndrăzniţi, fraţilor, să semănăm fără grabă, stăpânindu-ne inimile cu răbdare şi în curând ele vor avea bucurie şi lumină.

Charles Spurgeon