Sa vezi nevoia

Text Ioan 4:27-38

Ridicaţi-vâ ochii şi priviţi holdele, care sînt albe acum, gata pentru seceriş.” Ioan 4:35

Serviciul în micuţa misiune din estul Londrei se terminase şi un tînăr medic era pe punctul de-a închide clădirea la plecare. In acel moment, a observat că un băieţel se ascundea într-un colţ. Doctorul i-a pus cîteva întrebări, ca să afle, că acest copil nu avea casă. Copilul i-a explicat că dormea împreună cu alţi copii într-o magazie de cărbuni. Doctorul i-a cerut să-i arate unde se află aceşti băieţi, aşa că au luat-o de-alungul unei străzi înguste, pînă au ajuns la o spărtură a unui zid. „Căutaţi acolo. O să-i găsiţi.” Dar magazia era goală. „Oh, a spus băieţelul, precis a venit poliţia şi au plecat. Haideţi cu mine. Am să vă arăt unde sunt.” L-a condus pe doctor într-o clădire învecinată. Sub acoperişul de tablă veche dormeau 13 băieţi – toţi ai nimănui. în noaptea aceea ochii tînărului doctor creştin s-au deschis larg pentru lucrarea în mijlocul acestor copii aflaţi în nevoi. In anii slujirii sale în acest domeniu, el a influenţat vieţile a peste 80.000 de băieţi şi fete.


Acesta este un exemplu al unei mari nevoi fizice şi spirituale care a rămas nesatisfăcută pînă cand cineva n-a văzut-o cu ochii lui. In calitate de creştini, ne putem continua afacerile fără să fim conştienţi de nevoile spirituale ale celor din jurul nostru. Trebuie să ne ridicăm ochii şi să privim holdele, pentru că Isus a spus: „sunt albe acum, gata de seceriş”. Să-I cerem lui Dumnezeu să ne facă deosebit de conştienţi de oamenii pierduţi care ne întretaie calea în fiecare zi. El vrea să ne folosească pentru a le arăta dragostea lui Cristos şi vestea bună a Evangheliei. Doamne, ajută-ne să vedem nevoile din jurul nostru!      – P.R.V.

Sculaţi creştini, luptaţi de zor!
Mor suflete în lumea mare;
Nu-i timp de somn nepăsător,
E timp de rugă şi lucrare.”    – Anonim

Dacă doreşti un cîmp de lucru, priveşte înjur.

Painea zilnica

Vremile din urma

Din nou Isus la toţi ne aminteşte
Căci vremea de pe urmă o trăim
Cuvântul Lui întocmai se-mplineşte
Smochinul a-nverzit şi înfloreşte
Iar lumea curioasă urmăreşte
Ce se întâmplă la Ierusalim.

Trăim vremi de progres şi dezvoltare
Şi peste tot se construieşte-n voie
Dar vremea asta nu-i la întâmplare
Isus făcu această precizare
La-i Săi despre sfârşit c-o ilustrare:
„Aidoma ca şi-n zilele lui Noe”.

Avem tehnologii înaintate
Ştiinţa foarte mult a avansat
Computere, maşini automate
Rachete nucleare instalate
În spaţiul cosmic nave sunt lansate
Şi-aceste vremi Isus le-a arătat.

Soldaţi şi trupe, naţiuni unite
Cu forţa, ei fac pace pe pământ
Că-s multe tări înspre război pornite
Puterea şi controlul sunt dorite
Dar in final rămân dezamăgite
Căci sursa Păcii nu e pe pământ.

Vin multe veşti ce te înfiorează
Cutremure, pe-alocuri mor copii
E foamete şi boli ce nu-ncetează
Vin vânturi, ploi şi ape inundează
Bacterii-n toată lumea infectează
Isus Hristos curând va reveni.

Ce-a spus Isus, acum se împlineşte
Şi dragostea la mulţi s-a şi răcit
Căci frate şi cu frate se urăşte
Vorbesc de pace însă ura creşte
Neghina-n grâu mai multă se iveşte
Ca secerişu-aproape a sosit.

Mândrie, egoism, neascultare
Pe unii dintre noi i-a biruit
Deaceea nu e har în adunare,
Dar Doamne făne-o Sfântă ceretare
Trezeşte-ne, trimite-ne’n lucrare
Cu-al Tău talant ce ni L-ai daruit.

Ajuta-ne să ţinem calea dreaptă
Căci în curând pe nori vei reveni
Privirile spre Tine ni se-ndreaptă
Biserica cu-atâta dor te-aşteaptă
Căci vrem ca şi fecioara înteleaptă
S-avem rezervă până vei veni.

Ca fulgerul strălucitor deodata
Ca şi un hoţ în noapte vei veni
Când noaptea va cuprinde lumea toată,
Prin necredinţa ce-i simbolizată,
Dar până-n clipa-ceea aşteptată
Ne-ajută să lucrăm cât mai e zi.

Deşi noi nu ştim anul, ziua, ceasul
Ajută-ne să Te întâmpinăm
Ne iartă iar şi-apoi ne umple vasul
Cu-al Tău cuvânt şi ne condu-n tot pasul
Când vei veni să-Ţi recunoaştem glasul
Şi-apoi cu Tine-n ceruri să serbăm.

O fă-ne Doamne să-nţelegem bine
Că vremile din urmă le trăim
Şi că-n curând ne vei lua la Tine
În Paradis pe plaiuri cristaline
Dar pân’ atunci la greu cât şi la bine
Isus te lăudăm şi-Ţi mulţumim.

Daniel Hozan

Ploaia

Doamne,
Vreau să ploaie peste mine
Untdelemn de bucurie
Har mai mult si mai bogat
Sa vina strat dupa strat

Toarna azi din Duhul Tau
Pace multa, bucurii
Untdelemnuri si miresme
Peste mine, sa se așeze.

Peste capul meu sa curgă
Si pe fața să mă ungă,
Peste haine, păn la brău
Sa devina un părău.

Nu mă satur sa tot văd,
Căt de minunat lucrezi,
Cum le așezi, Doamne, pe toate
Si ne dai pe saturate

Daruri multe, minunate.
Roade bune si bogate
Seceris, belsug din toate
Peste noi sunt revarsate.

Sorina Pasc 

 

Doamne, înmulțește harul!

Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig.
1 Timotei 6:6

Doamne, înmulțește harul
pentru cei ce Te căutăm,
cei ce Casei Tale, pragul,
plini de râvnă îl călcăm.

Te chemăm în rugăciune
să cobori azi între noi.
Înălțăm al Tău sfânt Nume,
cântând, uităm de nevoi.

Însă nu putem uita
de cei dragi ce nu-s aici.
Te rugăm nu îi lăsa
cheamă-i, scrie-i între sfinți!

Și-n dreptul scaunelor goale
peste frați ce n-au venit,
las-o binecuvântare
chiar acum, Isus iubit!

Noi suntem aici cu Tine
unii pe-alții ne-ndemnăm,
nu știm lor de le-o fi bine,
nici pe ei nu îi uităm.

Strânge-ne cu-a Ta iubire,
vrem să fim mulțumitori
și c-o singură simțire
să lucrăm al Tău ogor.

Știm că secerișul vine
târziu după semănat,
însă pace-avem în Tine;
sufletul ne-am ancorat

în nădejdea revărsării
harului mântuitor
peste noi, peste ai noștri
peste-ntregul Tău popor!

Veniți cu toți…

Veniți cu toți la seceriș, veniți căci  vremea a sosit,
Să ne-ndemnăm unii pe alții, că nu e vremea de privit,
Lucrați cât încă se mai poate, și până ziua nu s-a dus,
Căci vine iarăși inserarea, și soarele e spre apus

E holda mare, spice coapte, acum cu toți să înaintăm,
Veniți și numai stați pe margini, cu mic cu mare să lucrăm,
Căci în curând vine Stăpânul, să vadă cât am secerat,
Să ne găsească în lucrarea, pe care ne-a încredințat

Grăbind într-una pașii noștri, să ne trezim, să numai stăm,
Căci viața asta este scurtă, și socoteală o să dăm,
E vremea când secerătorii, au ațipit și stau pe loc,
Voi ridicați-vă privirea, căci vine Domnul, e pe nori

E greu, dar se merită să rabzi zăduful cel mai greu,
Căci știm că El este alături, e Sfânt, e Mare  Dumnezeu
Va răsplăti la fiecare, cât a lucrat, s-a ostenit,
În holda Lui lucrând din zori, căci nu e vreme de oprit

Să nu mai zăbovim în câmp, având o formă de iubire
Să stăm aproape lângă El, și să lucrăm fără oprire,
În părtășie dacă stăm și unitate, cum ne-a spus,
Avea-vom biruință aici, cum ne-a învățat Domnul Isus

Căci cu putință sânt cu El, în orice lucru pe pământ
Și biruință vom avea, de ascultăm al Lui Cuvânt,
Căci mare este răsplătirea ce o primim din mâna Lui,
Dacă vom sta mereu  cu El, pe calea sfântă a Domnului.

Floarea Ferghete 

Seceriş spiritual

“Acela care va semăna din Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică.” (Galateni 6.8)

S-ar părea că semănatul să fie o operaţie păgubitoare, căci aceasta înseamnă a băga boabe bune în pământ pentru a nu le mai vedea. A semăna prin Duhul, de asemenea, pare a fi un vis; căci ne lepădăm de noi înşine şi aparent nu câştigăm nimic în schimb. Dar dacă semănăm prin Duhul Sfânt silindu-ne să trăim pentru Dumnezeu, ascultându-L şi având în vedere numai slava Sa, să fim siguri că nu vom lucra în zadar. Răsplata noastră va fi viaţa veşnică, şi ştim că această viaţă o avem de îndată ce învăţăm să-L cunoaştem pe Dumnezeu, având părtăşie cu El. Această viaţă curge ca un râu, care înaintează lărgindu-se şi adâncindu-se până ne duce în oceanul fericirii nesfârşite, unde viaţa lui Dumnezeu devine viaţa noastră pentru veşnicie.

Să nu semănăm azi în firea pământească, căci atunci vom secera putrezirea. Ci, printr-o predare sfânta a vieţii noastre, să trăim căutând cinstea şi slava Dumnezeului nostru sfânt, în ascultarea de Duhul Său. Ce minunat seceriş este acela al vieţii veşnice! Ce snopi de binecuvântări nemărginite vom culege! Ce sărbătoare va fi acest seceriş! Doamne, fă-ne să fim astfel de secerători, din dragoste pentru Fiul Tău.

Charles Spurgeon

Lacrimi, apoi seceriş plin de bucurie

“Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie.” (Psalmul 126.5)

Anotimpul ploios este prielnic pentru semănături, pe când un pământ prea uscat nu este bun. Sămânţa semănată cu lacrimi şi cu mare grijă şi mari suferinţe, va creşte cu atât mai repede, şi sarea lacrimilor îi va da o putere care o va păzi de stricăciune. Adevărul spus cu multă seriozitate are putere de două ori mai mare. Deci în loc să oprim semănăturile din cauza necazurilor, să dublăm eforturile noastre, căci acesta este timpul potrivit.

Sămânţa cerească nu poate să fie aruncată cu uşurătate şi veselie. Dacă o întristare şi o îngrijorare adâncă pentru suflete însoţesc învăţătura sfântă, acestea sunt mai de folos decât tot ce s-ar spune cu uşurătate. Am auzit vorbindu-se de oameni care plecau la război cu inima veselă, şi care au fost învinşi; la fel se întâmplă în general cu aceia care seamănă Cuvântul în felul acesta.

Nu te nelinişti deci dacă semeni plângând, ci continua să răspândeşti sămânţa, căci tu ai făgăduinţa că te vei întoarce strigând de bucurie. Iar curând vei secera, văzând tu însuţi rodul ostenelii tale. Recolta va fi aşa de bogată şi bucuria ta se va revărsa aşa de mult, că te va despăgubi mai mult decât un cules a cărui lucrare nu te-a costat nimic. Dacă în ochii tăi strălucesc lacrimi argintii, gândeşte-te la secerişul auriu. Îndură cu curaj încercările şi dezamăgirile; ziua în care vei vedea snopii tăi, va fi pentru tine o zi de răsplată deplină.

Charles Spurgeon

Seceriş spiritual

“Acela care va semăna din Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică.” (Galateni 6.8)

S-ar părea că semănatul să fie o operaţie păgubitoare, căci aceasta înseamnă a băga boabe bune în pământ pentru a nu le mai vedea. A semăna prin Duhul, de asemenea, pare a fi un vis; căci ne lepădăm de noi înşine şi aparent nu câştigăm nimic în schimb. Dar dacă semănăm prin Duhul Sfânt silindu-ne să trăim pentru Dumnezeu, ascultându-L şi având în vedere numai slava Sa, să fim siguri că nu vom lucra în zadar. Răsplata noastră va fi viaţa veşnică, şi ştim că această viaţă o avem de îndată ce învăţăm să-L cunoaştem pe Dumnezeu, având părtăşie cu El. Această viaţă curge ca un râu, care înaintează lărgindu-se şi adâncindu-se până ne duce în oceanul fericirii nesfârşite, unde viaţa lui Dumnezeu devine viaţa noastră pentru veşnicie.

Să nu semănăm azi în firea pământească, căci atunci vom secera putrezirea. Ci, printr-o predare sfânta a vieţii noastre, să trăim căutând cinstea şi slava Dumnezeului nostru sfânt, în ascultarea de Duhul Său. Ce minunat seceriş este acela al vieţii veşnice! Ce snopi de binecuvântări nemărginite vom culege! Ce sărbătoare va fi acest seceriş! Doamne, fă-ne să fim astfel de secerători, din dragoste pentru Fiul Tău.

Charles Spurgeon