Corbi

Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața
și pâine și carne seara, și bea apă din pârâu.
                                                                      1 Împărați 17:6
 
Era-ntr-o zi – îmi amintesc prea bine –
Când, la o masă, mi-a vorbit un corb,
Mirându-mă, căci eu credeam că-i… orb:
 – Ce faci tu printre noi, aici, creștine?!
 
Mi-a fost rușine… una cu pământul
M-aș fi făcut de, cumva, se putea…
În timp ce corbul, parcă, mai vorbea
Și-mi biciuia auzul cu cuvântul.
 
M-am ridicat, spunându-mi, cu durere,
Că-n așa loc eu nu mai vreau să fiu…
Că s-a-ntâmplat … dar nu e prea târziu
Să mă întorc acasă din… cădere…
 
De-atunci trecură anii ca o boare,
Dar întrebarea-n minte mi-a rămas,
Deși demult ieșit-am din impas:
Și-un corb e de folos în lume, oare?!
 
Și gândul mi s-a dus înspre Ilie,
Stând, pentru-o vreme-n vale, la Cherit,
Acolo, unde corbii au venit
Să îl hrănească – după cum se scrie.
 
Și iată cum, deși sunt necurate,
Aceste păsări, rămânând tot corbi,
De-or fi prin preajmă, când paharu-l sorbi,
Pot să te-oprească:  – Nu ai voie, frate!
 
Sunt căi multiple, chiar nebănuite,
Prin care Domnul îți vorbește, blând,
Să te întorci acasă mai curând
Din rătăciri mârșave, tăinuite.
… Era-ntr-o zi… – îmi amintesc prea bine –
Din anii tineri, încă ne-ncercați,
Pe care lumea mi-i voia furați…
Și poate fi o zi și pentru tine…
 
Ioan  GIURA

Semneaza condica

Text: Daniel 6:1-17

(Daniel) de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte. „Daniel 6:10

Unul din profesorii mei de seminar, Charles W. Koller, punea mare accent pe valoarea „rugăciunii de seara”. În una din cărţile sale, el dă o ilustraţie referitoare la importanţa încheierii fiecărei zile în prezenţa lui Dumnezeu. El scrie: „ Cu ani în urmă, înainte de-a apărea ceasurile electrice , am primit un dar minunat şi scump, un ceas de perete. Arcul principal al ceasului era prea aproape de parghia de ajustare a vitezei, astfel că ceasul ori era prea înainte ori prea în urmă cu ceva – niciodată nu mergea exact. Am folosit acest ceas mulţi ani. Cum a fost posibil? Aveam un ceas de buzunar, o bijuterie nu alta, care mergea cu exactitate şi în fiecare seară, înainte de-a merge la culcare obişnuiam să potrivesc după el ceasul mare de perete. Astfel nu era niciodată prea greşit – ca şi creştinii cu adevărat dedicaţi lui Cristos – niciodată desăvarşiţi, dar care se corectează în fiecare seară cand conştienţi semnează condica lui Dumnezeu la ieşirea din activitatea zilei, înainte de-a merge la culcare”.


Daniel ne-a dat un exemplu minunat, de felul în care putem face acest lucru pe parcursul întregii zile. El „a îngenuncheat” de trei ori pe zi. Desigur, putem să înganăm o rugăciune tăcută oricand şi în orice loc – în timp ce ne îmbrăcăm, mancăm sau chiar cand conducem maşina. Dar Daniel a demonstrat că există o mare nevoie de un timp mai îndelungat pentru rugăciune, atunci cand suntem în afara lucrurilor care ne distrag atenţia. Acest timp ar trebui să includă şi sfarşitul zilei, cand să vorbim cu Domnul. Acesta ne va linişti inimile şi ne va ajuta ca să adormim în pace în paturile noastre.
Cand a fost ultima oră cand „ai semnat condica lui Dumnezeu?” –

În binecuvantatul calm al înserării
Mă-ntorc din lumea trudei şi-a deşertăciunii.
Ce plăcut să ai un colţ tăcut şi primitor,
Unde să stai plecat în taina rugăciunii.”– Bullock

Nici o zi nu este completă fără a vorbi cu Dumnezeu

Painea zilnica

Prin usile incuiate

Text: Ioan 20:19-23

în seara aceleiaşi zile, …pe cand uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus… ” Ioan 20:19

Imaginaţi-vă emoţiile contradictorii ale ucenicilor din ziua învierii, înainte ca Isus să apară în mijlocul lor. Credeau cu toţii că Domnul lor murise. Se temeau de iudei, astfel cand ei se întalneau în secret, încuiau uşile. Cu toate acestea, o speranţă le starnea inimile din momentul cand au auzit că mormantul era gol. Apoi, în ciuda uşilor încuiate, Isus a stat în mijlocul lor. Primele Lui cuvinte au fost: „Pace vouă!” (Ioan 20:19).
Unii dintre noi avem uşi emoţionale sau spirituale „încuiate” în vieţile noastre. Poate fi duşmănia pe care o ţinem ascunsă de multă vreme. Poate fi o ofensă sau o rană adancă pe care o purtăm înăuntrul nostru de ani de zile. Poate fi o amintire urată şi teribilă din copilărie, care ne rupe legăturile cu oamenii. Poate fi chiar un sentiment de manie, pe care-I nutrim faţă de Dumnezeu, pentru cele ce ni s-au întamplat cu ani în urmă.


Aceste uşi încuiate ne ţin închişi în lumea noastră mică şi plină de frică. Ele ne împiedică să creştem spre maturitate şi să cunoaştem fericirea. Dar uşile încuiate nu L-au putut împiedica pe Domnul şi nu-L pot opri nici azi. Emoţia pe care o simţi, scanteia de speranţă ce o ai, vine de la Duhul Sfant. încurajează-le! Nu te teme să vorbeşti cu Isus. Varsă-ţi inima înaintea Lui şi spune-I exact ceea ce simţi. La vremea pe care o va alege, El va pătrunde prin aceste uşi încuiate, aducandu-ţi iertarea, vindecarea şi fericirea. Numai în felul acesta vei cunoaşte adevărata semnificaţie a cuvintelor: „Pace vouă!” – D.C.E.

Isuse, Tu Om al durerii
Ce-ai suferit pentru mine,
Doar ochii Tăi pot să vadă
Rana-mi ascunsă-n ruşine. „ – Twells

Dacă Isus este ţinut afară, atunci înăuntru trebuie să fie ceva rău

Painea zilnica

Gata de plecare

Text: Psalmul 30

…seara vine plansul, iar dimineaţa veselia”. Psalmul 30:5

Viaţa din ceruri este cu mult mai bună decît orice poate oferi pămantul, şi cu toate acestea facem tot ce putem pentru a evita moartea. Dacă ne îmbolnăvim, ne rugăm pentru însănătoşire. Nici psalmistul n-a fost un om diferit de noi. Îşi începe psalmul 30 prin a-L lăuda pe Domnul, pentru că 1-a salvat de la moarte (versetele 1-4). Apoi, declară că suferinţa sa, care reflectă mania lui Dumnezeu, a fost numai temporară, pe cand îndurarea Domnului este veşnică (versetul 5). Ne spune, apoi, de ce s-a îmbolnăvit şi ce a învăţat din suferinţe. Devenise mandru şi Dumnezeu a lăsat boala ca să-1 umilească şi să-i dea o nouă perspectivă a vieţii. El vede mai clar ca oricand că binecuvantările veşnice sunt mult mai mari ca suferinţele prezentului. Încheindu-şi cantarea, se bucură de perspectiva pe care o are, de a-L lăuda pe Domnul veşnic. Dumnezeu 1-a pregătit, astfel că poate muri de-acum în pace.


Cand mama avea în jur de şaizeci de ani, doctorul i-a spus că va muri curand datorită unei boli de inimă. A fost deznădăjduită. Iubea viaţa şi nu voia să-şi lase familia. Ne-am rugat pentru însănătoşirea ei, şi Dumnezeu i-a răspuns cu bunătate, dandu-i încă 12 ani de viaţă. Cu puţin înainte de-a muri, am întrebat-o: „Mămică, încă ţi-e frică de moarte?” Cu un zîmbet mi-a spus: „Nu, sunt gata.”
Creştine, să nu te simţi vinovat dacă nu doreşti să mori. Dumnezeu te-a făcut astfel. Şi nu te îngrijora de moarte. Dumnezeu te va pregăti pentru ziua aceea. Continuă să umbli cu El, să faci voia Sa, să te încrezi în El pentru toate lipsurile tale. Cînd vei fi chemat acasă, Dumnezeu îţi va da harul Său şi vei fi gata de drum. – H.V.L.

Cum sigur vine noaptea, necazu-i aici
Şi sigur ca ziua se duce-n uitare.
Dar mai sigur ca toate va fi bucuria
în ceruri, sublimă şi fără hotare. ”    – D.J.D.

Moartea este ultimul capitol al viepi şi primul capital al eternităţii

Painea zilnica

Meditație la sosirea serii

În liniștea serii cu ceru-nstelat
La tronul de har ‘nălțăm osanale
Mulțumind Cerului pentru tot ce ne-a dat.

Nu- s stări sau situații banale
Ci-s conecții la spații cerești,
Sunt momente de har, speciale.

Iar intonăm: “Doamne ce mare ești”
În liniștea dulce găsim inspirații
Ce-n alte ocazii nu le găsești.

Din Slavă sosesc la noi revelații
Și-am vrea sărbătoarea să n-o părăsim
Ci-adânc să intrăm în aceste relații.

Simțim cum, total, în splendori pășim
Și-am vrea, parcă, să nu se sfârșească,
Din adorări și glorii să nu ne oprim.

Un glas duios a-nceput să șoptească:
“Mai des veniți părtășii să avem
În voi, mereu, credința să crească.”

Așa a grăit Stăpânul suprem
Apoi un somn liniștit ne-a cuprins
Ca mâine alte frum’seți să vedem…

Să știm că dorul în noi e nestins.

George Cornici

Rămâi cu noi căci este înspre seară

Rămâi cu noi căci este înspre seară
Şi ziua vieții aproape a trecut
Atâta întuneric e afară
Atâta amăgire ne-înconjoară
Avem nevoie Doamne de un scut.

Rămâi în casa noastră, azi Isuse
Să stăm cu toți la masă, în fața Ta
Să ne-amintim cum trupul Ți se frânge
Şi cum din el au curs sudori cu sânge
Pe cruce sus, pe dealul Golgota.

Rămâi în viața noastră cu iubirea
Şi cu nãdejdea care nu înşealâ
Ca să trăim cu toți neprihănirea
Să ducem pân la capăt mântuirea
Prin jertfa ce în fiecare zi ne spală.

Rămâi cu noi pe calea către casă
Pe drumul către sfântul canaan
Condu-ne Tu, spre patria frumoasă
Căci vrem să fim cu inima voioasă
Când vom ajunge la acel liman.

Atunci când vom intra în noua viață
Iar noaptea va dispare pe vecii
Ne vom trezi în marea dimineață
Privind pe Domnul nostru față-n față
Şi o veşnicie doar cu El vom fi.

Ion Popescu

Nu da înapoi

Motto: „”Cântați Domnului, voi cei iubiți de El, măriți prin laudele
voastre Numele Lui cel Sfânt!
Căci mânia Lui ține numai o clipă, dar îndurarea Lui ține toată
viața: seara vine plânsul, iar dimineața veselia.””
Amin! Psalmul 30:4-5.

Nu da înapoi când suferința te lovește
Și așternutu-i ud de lacrimi și de plâns,
Că Dumnezeu, în suferință, te întărește
Și patul în care suferi va fi strâns.

Ridică-ți ochii, dar, spre zările senine
Și leapădă din suflet tot ce e amar,
Căci plânsul poate înnopta cu tine
Dar, dimineața vine bucuria iar.

Dacă ai ajuns în noaptea încercării,
Întărește-ți inima și fii încrezător;
Iar drumul tău prin vale dă-l uitării
Că tot ce vine după, înseamnă viitor.

Îmbărbătează-ți inima, cugetul și ființa,
Și nădejdea mântuirii s-o porți în gând…
Credincios e Cel ce a făcut făgăduința
Și-L vom vedea venind pe nori, curând.

Acum, așteaptă ca recolta să se coacă,
Dar vremea strângerii recoltei va veni –
Doar câteva apusuri încă, să mai treacă
Și noi vom fi cu El pe plaiuri de vecii.

Acum ai fruntea de grijuri frământată –
Necazul zilei, mai tare o încrețește;
Curând, când vine El, va fi încununată
Cu cununa slavei, ce nu se veștejește.

Acum, necazuri și dureri vor mai veni –
Le știm, că-n viață multe am avut;
Curând, cu bucurii nespuse vom privi
La truda anilor care-au trecut.

Istovitoarea trudă nu poate să supună
Omul rugăciunii – urmaș a lui Hristos –
Că rugăciunea împrăștie norii de furtună
Ridicându-se spre cer ca un prinos.

Iar Dumnezeu din cer privește cu plăcere
La cei ce sunt statornici în credință;
Aceștia vor umbla din putere în putere
Și vor păși din biruință în biruință.

Deci, nu te îngrijora că seara vine plânsul
Când știi că dimineața  vine veselia!
Recolta-i coaptă, curând începe strânsul
Și tot ce va fi strâns, va umple Împărăția!

Ioan Vasiu

Caut fața Ta, Isuse

Caut fața Ta Isuse
Și-n zori și-n fapt de seară
Și când simt bucurie
Și când tristețe, iară. .
Și când deschis e cerul
Și când e-nchis, de plumb…
Și-n binecuvântare
Dar și atunci când plâng…

Ce sunt eu? Sunt doar tină,
Dar tină-nsuflețită
De Duhul Tău de Viață,
De slavă infinită!
De jos, din lutul lumii
În care încă sunt,
Privesc spre zarea-albastră,
Spre Paradisul sfânt…

Scrutez cu ochi de humă
Zarea și nevăzutul
Și din deșertăciune
Doresc eu Absolutul.
Vremelnică e viața
Cu tot ce ea oferă,
Că-i plâns sau bucurie,
Ea tot e efemeră!

Caut fața Ta Isuse,
Căci Tu ești sensul meu,
Ce ar mai fi viața
Fără de Dumnezeu? … .
Caut fața Ta, Isuse,
Te rog, nu Ți-o întoarce
Căci făr’ de Tine ființa-mi
În beznă s-ar desface…

Emanuel Hasan

Aşa mi-e dor de Primăvară

Aşa mi-e dor de Primăvară
Din zori de zi până în seară
Prin verdele ei de smarald,
În care ea zilnic se-mbracă
Naturii-n farmec să îi placă
Sub raze mii, de soare cald!

Aşa mi-e dor de Primăvară
Când floricele stau s-apară
În culori mândre pe câmpii
Care de care mai frumoase
Împodobind fereştri la case
În glas şi-n jocuri, de copii!

Aşa mi-e dor de Primăvară
Când ea îmi aminteşte iară,
De cea mai sfântă-ntinerire
Prin Jertfa-n răscumpărare
A Domnului pentru salvare,
Când va veni-n a Sa mărire!

Flavius Laurian Duverna