Luptând cu lupii

Iar ai venit, preatulburată clipă
Acum, când tinerețea mi-a apus?
Ți-am poruncit să-mi pleci de pe aripă!
Numai blestem și fiere mi-ai adus…

Nu-mi bate-n gând! Nu te primesc în casă!
Mi-ai retezat nădejdea-n răsărit.
Când te credeam, când te vedeam frumoasă,
Mi-ai stins credința și m-ai părăsit…

Nici pene nu mai am să zbor departe
Să scap de tine ca de un arcaș.
Te voi urî adânc, până la moarte,
Secundă otrăvită de vrășmaș!

Iar ai venit cu lupii tăi sălbatici…
Dar azi îl iau ca scut pe Dumnezeu.
El m-a răscumpărat dintre ostatici
Și-a pus în mine inimă de leu…

Mănescu Mihaela

Ești turn de scăpare

Ești turn de scăpare
Oricând ne păzești
Teama-n noi dispare
Ce mult ne iubești!

Cu noi ești când valuri
În luntre izbesc
Iar când urcăm dealuri
Puterile cresc.

Ne aperi de-atacul
Cu sursa-infern
Și ne aduci leacul
Când dureri se aștern.

Numai în Tine
Găsim adăpost
Ești Tatăl ce vine
Cu-n dar și cu-n rost.

Zilnic protecții,
Zilnic scăpări
Am învățat lecții
Din multe-ntristări.

Cu Tine e bine
Ești pavăză, scut
Ne scoți din rușine,
De unde-am căzut.

Furtuna nicicând
Nu ne va-nvinge
Tu vii aducând
Tării ce le stinge.

La Tine-alergăm
Când vor să ne-omoare
Și-ușurare gustăm
În orice-ncercare.

Ești turn de scăpare
Oricând ne păzești
Teama-n noi dispare
Ce mult ne iubești!

George Cornici

Agonia crucii

Text: Isaia 53

„S-a smerit şi S-a făcut ascultător pană la moarte, si încă moarte de cruce.” Filipeni 2:8

Cei mai mulţi creştini înţeleg semnificaţia spirituală a jertfei lui Cristos de la Calvar, dar noi uneori uităm de agonia îngrozitoare pe care a suferit-o El acolo. Ştim că cel mai greu lucru de suportat a fost despărţirea de Tatăl, dar nu trebuie să uităm că suferinţele Sale au fost atît de grozave încat întrec orice imaginaţie.


In cartea sa „îndrăzneşte să crezi”, Dan Baumann împărtăşeşte cateva ganduri despre răstignire, care ne vor aprofunda sentimentele de mulţumire faţă de ceea ce-a făcut Mantuitorul nostru pentru noi. El scrie: „Secolul douăzeci a uitat cat de crudă şi de hidoasă a fost în realitate răstignirea. Uneori, poate din lipsă de înţelepciune şi inconştienţi fiind, am înfrumuseţat răstignirea. Ea a fost cea mai dureroasă metodă de execuţie publică din primul secol. Victima era aşezată pe o cruce din lemn. Cuie, confecţionate din lemn, erau bătute prin mainile şi picioarele victimei, apoi crucea era ridicată şi fixată în pămînt, carnea crucificatului sfîşiindu-se şi trupul atarnandu-i în dureri extraordinare. Istoricii ne spun că nici chiar soldaţii nu puteau să privească imaginea îngrozitoare, de aceea luau băuturi tari pentru a-şi amorţi simţurile.” Isus a îndurat timp de 6 ore o asemenea agonie.
Cu o proaspătă conştientizare a agoniei Mantuitorului, să-I mulţumim mai mult, acum, pentru jertfa Sa de pe Calvar. El ne-a iubit aşa de mult că a acceptat să moară pentru noi – chiar moartea atat de dureroasă de pe cruce.– R.W.D.

Te-ai aşezat cu braţe-ntinse
Să aperi un pămant pierdut,
Căci numai Tu ştiai că-n lume
N-aveam alt preţ, n-aveam alt scut.
” C. loanid

Niciodată na vom putea jertfi prea mult pentru El care Şi-a jertfit totul pentru noi

Painea zilnica

Rămâi cu noi căci este înspre seară

Rămâi cu noi căci este înspre seară
Şi ziua vieții aproape a trecut
Atâta întuneric e afară
Atâta amăgire ne-înconjoară
Avem nevoie Doamne de un scut.

Rămâi în casa noastră, azi Isuse
Să stăm cu toți la masă, în fața Ta
Să ne-amintim cum trupul Ți se frânge
Şi cum din el au curs sudori cu sânge
Pe cruce sus, pe dealul Golgota.

Rămâi în viața noastră cu iubirea
Şi cu nãdejdea care nu înşealâ
Ca să trăim cu toți neprihănirea
Să ducem pân la capăt mântuirea
Prin jertfa ce în fiecare zi ne spală.

Rămâi cu noi pe calea către casă
Pe drumul către sfântul canaan
Condu-ne Tu, spre patria frumoasă
Căci vrem să fim cu inima voioasă
Când vom ajunge la acel liman.

Atunci când vom intra în noua viață
Iar noaptea va dispare pe vecii
Ne vom trezi în marea dimineață
Privind pe Domnul nostru față-n față
Şi o veşnicie doar cu El vom fi.

Ion Popescu

Nădejdea mea rămâne vie!

Oricâte greutăți m-apasă
Am o nădejde în Isus
Când toți se duc, singur mă lasă
Eu îmi îndrept privirea-n sus

Acolo-i Domnul meu cel sfânt
Ce-a suferit în cazne grele
Să pot pleca de pe pământ
Să mă despart de cele rele

Eu știu că Domnul mă iubește
Că-L simt mereu în viața mea
Și-acum, din cer mă ocrotește
Stă ca un scut în calea mea

E o pavăză ocrotitoare
Când cel viclean mă urmărește
Atunci când sufăr și mă doare
Mă mângâie, mă ocrotește,

Căci milă-mi poartă Domnul meu
Mă vede slab și nevoit
Alăturea Îmi stă la greu
Prin toate văd că sunt iubit

Nădejdea mea rămâne vie
Eu cred în Domnul meu, Isus
Doresc a Sa Împărăție
Și vreau s-ajung la ceruri, sus

Doar El iertare-mi poate da
Pentru păcat, căci am greșit
Cunoaște bine viața mea
Și-mi vede sufletul smerit

El, gloriosul meu Isus
Cunoaște bine a mea căință
La ceruri mă va duce, sus
Și voi fi plin de biruință!

Florența Sărmășan 

Preasfântul Duh!

Din albe zări senine, pe aripi de iubire,
Trimis de Dumnezeul Măririlor de Sus,
A coborât la noi, în ziua Cincizecimii,
Preasfântul Duh ceresc al Domnului Isus!

El a venit în lume, peste ființa noastră,
Să ne conducă viața în duh și adevăr,
Să mijlocească zilnic cu dor și cu suspine,
Să fie-al nostru Scut și Bun Apărător!

Când norii deznădejdii revarsă întristare
Și plouă cu dureri în noaptea suferinței,
Cu mâini de mamă dulce ne mângâie duios
Preasfântul Duh al păcii, speranței, și credinței!

Oricât de grea e crucea și calea cât de-amară,
Oricât de mare-i lupta pe-acest pământ străin,
În orice clipă-a vieții, prin rugă și credință,
Ne-ajută, și ne-ascultă Preasfântul Duh divin!

Îți mulțumim, Isuse, că-n dragostea Ta mare
Nu ne-ai lăsat orfani, străini, descurajați,
Și ne-ai trimis din slava cerească, minunată,
Preasfântul Duh, să fie în toți, surori și frați!

Ne închinăm smeriți la Tronul Îndurării
Cu inimile-aprinse de dragostea curată
Și Te rugăm, Isuse, ca-n ziua Cincizecimii,
Să faci și azi prin Duhul minuni ca altădată!

Să ne mărești credința și să ne dai putere
În plinătatea scumpă a Duhului Tău Sfânt
Să fim lumini și sare, o Evanghelie scrisă,
Biserica Ta sfântă și vie, pe pământ!

Gelu Ciobanu

Nori albi

Sunt clipe-n viață când iți pare,
Că suferința adesea doare,
Ca un noian de pietre smulse
Dintr-un pământ ce greu se frânse.

Rămân în urmă cicatrici,
Cu urme crude și adânci,
Ce-mbracă a anilor tumult,
Precum sunt crinii ce s-au rupt.

E greu să treci singur prin viață,
Fără să ai lumina-n față,
Să-ți lumineze a ta cărare,
Trecând prin ea ca ziua mare.

O, de ai știi ca acea Lumina,
E gata oricând să-ți devină
Un sprijin si un scut pe cale,
Chiar de treci prin munți sau vale.

Isus Hristos, Acel ce e Lumina,
Îți mai spune și astazi in surdină,
Să-l chemi pe El sa-ți fie scut,
Prin negrul întuneric și necunoscut.

Gianina Hîrtie 

Încă din zorii dimineții

Încă din zorii dimineții,
Când mă trezesc, o, Domnul meu,
Îngenunchez, Te laud pe Tine,
Îți mulțumesc, sfânt Dumnezeu.

Îți mulțumesc pentru odihnă,
Și pentru somnul liniștit,
Tu m-ai vegheat, ai fost cu mine,
Și-n zori de zi, Tu m-ai trezit.

Privesc spre cer cu bucurie,
Îmi ridic mâinile voios,
Îți mulțumesc, o, slavă Ție,
Ești Domnul meu sfânt, glorios.

Îmi ridic glasul către Tine,
Și-n ruga mea, Te rog frumos,
Să fii și să rămâi, o, Doamne,
Tăria mea, iubit Hristos.

Îți cer o Doamne ajutorul,
Căci fără Tine sunt pierdut,
Cu Tine vreau în orice clipă,
Tu să-mi fii totdeauna scut.

Apoi pornesc și ies din casă,
Cu Tine sunt încrezător,
Știu că în orice împrejurare,
Tu ești cu mine, Te ador.

Cer și doresc înțelepciune,
Ce numai Tu îmi dăruiești,
Pe acest pământ cât sunt cu Tine,
În viața mea vreau să domnești.
Amin!

Ica Drăgoi

Pe-o scară-a gândului celest

Pe-o scară-a gândului celest
Îmi urc speranțele răzlețe
Ce cad ades` la primul test
Dar nu-ncetează să se `nalțe…

Urcușul e-o necontenire
Care țintește infinitul
Călcând decis pe propria fire
Ce-acolo și-a centrat sfârșitul…

Zdrobirea ei e-o mare luptă
Dar biruința-i câștigată!
Chiar dacă lupta-i neîntreruptă,
Victoria ni-i asigurată,

Că-avem în Cer Mântuitor
Și-un Mare Preot din vecie
Și Duhul călăuzitor,
Izvor Preasfânt de energie.

Suntem adesea bulversați
Și înșelați de-a noastră fire,
Dar nici-o clipă abandonați
Din minunata Lui privire,

Ce scut ne Este și Putere,
„Cetate tare în nevoi”,
O nelipsită mângâiere
Și Răsplătirea de apoi.

Ioan Hapca 

În Anul Nou, în care am intrat…

„Să te asculte Domnul în ziua necazului,
să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,
să-ți trimită ajutor din locașul Său cel Sfânt,
și să te sprijinească din Sion!…
Domnul să-ți asculte toate dorințele tale!”     Psalmul 20:1-5

Să te asculte Domnul Dumnezeu,
Să-ți dea lumina harului curat,
Să-ți fie Scut și Pavăză mereu,
Și-n anu’-acesta-n care am intrat!

Să ai belșug, și pace, și iubire;
Isus să-ți dea deplină sănătate,
Și bucurii, și har, și fericire,
Și împliniri, în totul, și în toate!

Credința ta să fie întărită
Și sufletul de Domnul ancorat.
Speranța pentru Țara Fericită
Să-ți umple inima de dor, neâncetat!

Iubirea pentru Calea veșnic vie
Să ardă pe al Dragostei Altar;
Să fii pentru Cristos o mărturie,
O stea, un foc, un scump mărgăritar!

Să nu disperi în ceasul încercării,
Să nu cârtești în văile străine,
Chiar dacă te lovește valul mării,
Isus Cristos în Mâna Lui te ține!

Și dacă multe visuri se vor frânge,
Și dacă planuri se vor destrăma,
Nu te-ndoi, chiar dacă-n drum vei plânge,
Isus te știe; te va mângâia!

În Mâna Lui să lași a ta ființă,
Și-n Anul Nou în care am intrat!
Încrede-te în Domnul, prin credință,
Tu, suflet scump, și binecuvântat!

Gelu Ciobanu