De cine depindem?

Nu ne definesc circumstanțele
Ci crezul că le putem depăși
Nu ne afectează substanțele
Ci doar ce în Fiul putem găsi.

Nu depindem de-mprejurare
Nici de dificultățile ce vin
Al nostru Stăpân e cel mai tare
E și Tatăl nostru, nu-i un străin.

Pe precare opinii nu ne bazăm
Avem la-ndemână Scriptura
Pe Stânca eternă, credincioși, stăm
Apa vie ne e băutura.

În vremuri grele găsim adăpost
Nu în ce-a omului braț zidește
Ci în Cel ce a dat supremul cost,
Și care, necurmat, ne păzește.

Nu din efort personal vin victorii
Nici din strădanii lipsite de har
Ci-așa cum au scris, inspirați, autorii
Primim biruințe din eternul Hotar.

De unde primim, oricând, ajutorul?
La cine-apelăm în greul impas?
Cu noi e oricând Creatorul
De El depindem la orice pas.

George Cornici

12 Mai

Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.” Ioan 14:21

Domnul Isus oferă descoperiri uimitoare poporului Său. Chiar dacă Scriptura nu o declară, sunt mulţi copii ai lui Dumnezeu care pot mărturisi acest adevăr din propria lor experienţă. Ei au avut manifestări ale Domnului şi Mântuitorului Isus Christos într-un mod neobişnuit, cum nu s-a mai văzut şi auzit. In biografiile sfinţilor eminenţi, vei găsi amintirea multor momente în care Isus a vorbit sufletului lor şi le-a descoperit minunile persoanei Sale. Sufletele lor au fost cuprinse de atâta fericire încât s-au crezut în cer atunci când nu erau acolo, deşi erau foarte aproape. Atunci când Isus se arată poporului Său, cerul coboară pe pământ; este o pregustare a paradisului; este începutul binecuvântărilor.

Arătările lui Christos exercită o Influenţă sfântă asupra inimii credinciosului. Un efect va fi umilinţa. Dacă un om spune „am avut cutare şi cutare experienţe spirituale; sunt un om mare”, atunci poţi fi sigur că nu ai avut niciodată părtăşie cu Christos, fiindcă Dumnezeu „vede pe cei smeriţi, si cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi” (Psalmi 138:6). El fiu are nevoie să se apropie de ei ca să-i cunoască, şi nu le va face nici o vizită din iubire. Un alt efect al adevăratei arătări a lui Isus este fericirea, fiindcă în prezenţa lui Dumnezeu „sunt bucurii nespuse” (Psalmi 16:11). Sfinţenia va urma în mod sigur. Un om care nu a cunoscut sfinţenia nu va avea niciodată asemenea manifestări.

Unii oameni se arată foarte credincioşi, dar nu trebuie să-i credem pe cuvânt până nu le vedem faptele. „Nu vă înşelaţi; Domnul nu se lasă batjocorit” (Galateni 6:7). El risipi favorurile pentru cei răi, fiindcă, aşa cum nu va alunga un om perfect, nici nu va respecta un făcător de rele. Apropierea de Isus va avea deci trei efecte: umilinţa, fericirea şi sfinţenia. Fie ca Dumnezeu să ţi le dea pe toate, creştine!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Strainul

Pe drum inspre Emaus paseam. Cu ochii tristi,
Descurajati si singuri, lasam in urma dorul,
Inmormantat in stanca; am fost idealisti
Punandu-ne nadejdea-n Isus Invatatorul.

Lipsiti de bucurie, vorbeam. Dar un Strain,
Se-apropie si merge la pas cu noi de-odata;
Nu-I recunoastem chipul, nici glasul Lui blajin,
Nici blanda Lui privire. El ne intreaba-ndata:

-„Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbati?”
-‘Cum, esti Tu singur care nu stii cele-ntamplate? ‘
-„Ce?” a-ntrebat Strainul. Iar noi, debusolati,
I-am povestit de Isus cu inimi tulburate.

Credeam ca El e-Acela ce ne va izbavi,
Insa, mai marii nostri L-au osandit la moarte;
Si iata, sunt trei zile de cand Isus muri,
Si-a noastre idealuri s-au dovedit desarte.

Ba inca in uimire ne-au pus niste femei,
Marturisind c-avura-o vedenie de ingeri,
Spunand ca viu e Domnul, dar nu avem temei,
Oprit e orologiul acestei mari infrangeri.

„O”, a-nceput Strainul, ‘nepriceputi sunteti
Cand este ca sa credeti tot ce a spus Scriptura,
Hristos veni sa moara’, voi pace sa aveti,
O pace care-mpaca cu Dumnezeu faptura.

Si ne-a deschis Cuvantul, si tot ne-a talcuit
Ce-i scris despre Mesia, dand valul la o parte;
In inimile noastre un foc s-a intetit:
„Ramai cu noi”, Straine, nu merge mai departe.

Si a ramas Strainul, si paine-a frant cu noi,
In clipa-aceea ochii ni s-au deschis pe data,
Si focul, ca un fluviu, nestavilit suvoi,
Porni ca sa cuprinda fiinta noastra toata.

Isuse, Domnul nostru, esti viu cu-adevarat!
Ai mers cu noi alaturi; si epica-ntristare,
Si dorul frant din inimi, si visul spulberat,
Le-ai transformat pe toate in zi de sarbatoare.

Tu ne-ai deschis Scriptura, si ochii ne-ai deschis,
Si-a inimii obloane-au fost date la o parte.
„Ramai cu noi”, Isuse, pe veci, caci ne-ai promis
Ca de a Ta iubire nimic nu ne desparte.

Inspirata din Luca 24:13-35.

Anca Winter 

Jertfa n-a fost în zadar

Jertfa n-a fost în zadar
Se văd, și azi, rezultate
Ce s-a-ntâmplat la Calvar
A deschis ușa spre har,
Spre cereasca demnitate.

Jertfa n-a fost fără chin
La culme a fost tortura
Dar rănile-i ne susțin,
Poartă caracter divin
Cum afirmă, clar, Scriptura.

Plan în Slavă conceput
Jertfa Fiului la cruce
Să salveze a putut
În prezent(ca și-n trecut)
Vindecare ne aduce.

Nu a fost o întâmplare
Ci-a fost sângele vărsat
Să creeze împăcare,
Să-ndemne la adorare
Pentru Cel crucificat.

Rodul sfintei suferințe
Azi se vede-atât de clar,
Se vede în biruințe
Și-n dumnezeiești dorințe
Spre Acel ce-a fost Tâmplar.

Brațe-ntinse, pironite
Ne invită și-azi la El
S-avem viețile-mplinite
Prin mesaje răspândite,
Prin răspunsul la Apel.

O, ce taină! Ce lucrare!
Cerul s-a-ngrijit de noi
Ne-a adus răscumpărare
Și-o eternă sărbătoare
Fără grijuri sau nevoi.

Jertfa n-a fost în zadar
Milioane, milioane
Acceptat-au sfântul dar
Cu originea-n Calvar
Și la crucea cu piroane.

Ce-a urmat? Răscumpărare,
Adorare și cântări
Cine crede parte are
De comori și perle rare
Și de binecuvântări.

 George Cornici 

Oare v-ați gândit prieteni

Oare v-ați gândit prieteni ce va fi cu omenirea,
Când de-atâta răutate va pleca plângând iubirea?
Poate-atunci veți înțelege prețul darului divin,
Când în lume va rămâne doar a răului venin!

Conștientizați prieteni ce va fi pe-acest pământ,
Când în cer se va întoarce cu tristețe Duhul Sfânt?
Poate atunci vă veți trezi și veți plânge cu amar,
Stăruința în neascultare, lepădările de har!

Vă dați seama dragi prieteni ce necaz, ce suferință,
Vor veni peste o lume lepădată de credință?
Poate atunci veți reuși să pricepeți tragedia,
De ați vinde libertatea și ați cumpăra robia!

Voi întrezăriți prieteni ce va fi-n lumea de jos,
Când cu milă, prin Scriptură, nu va mai vorbi Hristos?
Poate atunci vă veți da seama, în zadar, în miez de noapte,
Cât a prețuit chemarea pocăinței de păcate!

Vă imaginați prieteni cât va fi de-amar și trist,
Când o lume-l va alege ca stăpân pe anticrist?
Poate atunci vă vor cuprinde, cu suspin păreri de rău,
C-ați crezut un mincinos și ați respins pe Dumnezeu!

Vă chem prieteni să-nțelegeți ce e sfânt și-adevărat,
Că-n curând toți vom culege rodul ce l-am semănat…
Viața noastră-i trecătoare, ca un abur se arată,
Azi ca floarea din câmpie, mâine toți la judecată!

Vai ce triști vor fi cu toții când din lumea blestemată,
Va pleca pe veci dreptatea și iubirea-nlăcrimată!
Dar acum mai este har, bunătate și iertare,
Pentru câți se-ntorc la Tatăl, cu deplină închinare!

Să căutați iubiți prieteni să alegeți calea dreaptă,
Toate-n lume au un scop, și o vreme, și-o răsplată…
Domnul Isus este Calea, Adevărul și Viața,
Fericiți sunt toți aceia care-și pun în El speranța!

Teodor Groza

În actuala conjunctură…

În actuala conjunctură
Să stăm lângă Păstor slujind
Să nu se facă vreo ruptură
De slujba dată prin Scriptură,
De cei ce merg spre Rai iubind.

În lume-i multă frământare
S-a declanșat război drăcesc
Și-aduce multă devastare
Și-n suflete îndurerare
(Speranțele, parcă, descresc)

E suferință și e moarte
Iar tragedii sunt mii și mii
Războiul strică și desparte
Ca foarte mulți să aibă parte
De lipsuri și de agonii.

De ce-i așa? E o-ntrebare
De ce nebunii au cuvânt?
Într-adevăr e consternare
Se cere o clarificare
Sau totu-i goană după vânt?

În actuala conjunctură
Când plânsu-i intensificat
Să-ndepărtăm tot ce e zgură
Să nu se-ntâmple vreo spărtură
În crezul binecuvântat.

Să înțelegem cine poate
Să pună capăt la dureri
E Cel ce din eternitate
Are controlul peste toate
Și poate-aduce adieri.

La El găsim despovărare
Din greul jug de frământări
Prin harul Lui vom fi în stare
Să depășim orice-ncercare
S-avem spre Rai înaintări.

În conjunctura actuală
Când răul s-a urcat pe tron
Și când e mare-nvălmășeală
Purtarea noastră principală
E să-ndreptăm rugi spre Sion.

În rugăciune e putere
Și alianță cu Cel sfânt
El ne păzește de cădere
Dă gând să dezlegăm mistere,
Să nu vrem goană după vânt.

Commentarii sunt o mie
Ce va fi și cum va fi
Dar Acel ce totul știe
Toarnă har în visterie
Căci suntem ai Lui copii.

George Cornici

Nici la stânga, nici la dreapta

Proverbe 4:25—27
„Cărarea pe care mergi să fie netedă și toate căile tale să fie hotărâte: nu te abate *_nici la dreapta, nici la stânga_* și ferește-te de rău”.

Doamne, simt că trag de mine
Două umbre necioplite,
Și să merg nu pot ‘nainte,
Căci mă trage fiecare
Cu atâta-nverșunare după sine,
Când la dreapta, când la stânga,
Numai să nu merg ‘nainte după Tine…
Doamne, simt că trag de mine
Două umbre necioplite,
Și-mi vorbește fiecare
Cât mai bine, cât mai tare,
Îmi arată și scriptura
Ca să pot deschide gura,
Iar apoi spre rătăcire
Să o iau încet la vale…
Doamne, trage Tu de mine
Ca să pot urca spre Tine
Și să nu m-abat cu fapta
Nici la stânga, nici la dreapta…
Doamne, trage Tu de mine,
Cât mai tare, cât mai bine!

Mihai Ghidora  

21 Februarie

El însuşi a zis.” Evrei 23:5

Dacă ne putem prinde de aceste cuvinte prin credinţă, avem în mâini o armă de neînvins. Există vreo îndoială care să nu fie nimicită de această sabie cu două tăişuri? Care este temerea care să nu cadă lovită de moarte în faţa acestei săgeţi a legământului lui Dumnezeu? Nu vom zice despre încercările vieţii şi despre durerile morţii, despre depravare şi înşelări, despre loviturile din afară şi ispitele dinăuntru că sunt nişte chinuri uşoare, când ne putem ascunde în spatele bastionului pe care scrie „El însuşi a zis”? Da, pentru mângâiere în singurătate şi putere în conflicte, „El însuşi a zis” că va fi izvorul nostru. Şi acest lucru ne poate arăta extrema valoare a căutării scripturilor.

S-ar putea să existe o făgăduinţă care să se potrivească în cazul tău, şi tu să n-o ştii; de aceea, pierzi mângâierea. Eşti ca un prizonier închis într-o temniţă cu un mănunchi de chei, dintre care una deschide uşa. Poţi să te eliberezi, dar dacă nu o cauţi rămâi închis, neştiind că libertatea îţi este la îndemână. S-ar putea să existe un leac puternic în farmacia Scripturii, iar tu să rămâi bolnav fiindcă nu cauţi să decoperi ceea ce „El însuşi a zis”.

Pe lângă cititul Bibliei, poţi să-ţi faci un tezaur din făgăduinţele lui Dumnezeu. Poţi să-ţi aminteşti spusele oamenilor de seamă, poţi să aduni versurilor poeţilor renumiţi; dacă nu aprofundezi cunoaşterea cuvântului lui Dumnezeu, cum poţi fi gata să rezolvi o dificultate sau să învingi o îndoială? De vreme ce „El însuşi a zis” este sursa oricărei înţelepciuni şi fântâna tuturor mângâierilor, lasă-L să locuiască în tine ca un „izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică” (Ioan 4:14). Atunci vei creşte sănătos, puternic şi fericit în viaţa divină.

Meditaţii C. H. Spurgeon

„Încă puțină, foarte puțină vreme”

Motto: „”Sătulul calcă în picioare fagurele de miere, dar pentru cel flămând
toate amărăciunile sunt dulci.”” Proverbe 27:7

Îndestulatul calcă în picioare
Cu nonșalanță fagurii de miere,
Dar celui flămând și-n strâmtorare
Amărăciunile îi par o mângâiere.

Suspină când își vede masa goală…
Ofteaz-adânc c-a lui e gol paharul…
Atunci, ușor, obrazul lui îl spală
O lacrimă ce îndulcește-amarul.

Se zbate zi și noapte să răzbească,
Trudește cu nădejde,fără de răgaz…
Dar lipsurile par să se-nmultească
Și toată truda lui e doar necaz.

Cu lacrimi ce dor și ard sub pleoape,
Cu gustul amar al duhului mâhnit
Se roagă Tatălui ceresc să-l scape
Că pe pământ prea mult a suferit.

Dar, fericit cine se-ncrede-n Dumnezeu
Că El e milostiv și plin de îndurare
Și El va da celui flămând mereu
Pâine-n necaz și apă-n strâmtorare.

Fericiți vor fi aceia care îndură
Atâtea lipsuri, nevoi și suferinți;
Puțin mai e și goarna din Scriptură
Va slobozi chemarea catre sfinți.

Cu glas de-arhanghel are să ne cheme
Că Domnul, ce-a promis se va împlini:
„Incă puțină, foarte puțină vreme”
Și „Cel ce vine nu va zăbovi”.

Si orice ochi Îl va vedea când vine
Pe nori de slavă, plin de măreție,
Să-Și ia de-aici, copiii Săi cu Sine,
În cereasca și eterna Sa Împărăție.

Acolo, moarte nu-i… și nici necaz,
Nici tânguire sau vaiet de durere…
Nici lacrimi nu vor curge pe obraz
Că Însuși Domnul fi-va mângâiere.

Ioan Vasiu 

Încurajare

Din câte vremi cu toții le-am trăit
Trăim acuma vremi interesante. .
Viroze. . parcă fără de sfârșit
Ce-n valuri și tulpini au tot venit
Purtând restricții tot mai aberante.

Un interes. . pornind de undeva
Răcnind prin multe voci cu disperare
Ca să convingă oamenii să vrea
S-aleagă doza ce-o vor prefera
Numai să trecă toți prin înțepare.

Ca să depindă toate de-un vaccin
Care o lume-ntreagă bulversează,
Iar ca să scape de coșmar și chin
Acceptă omul orișice venin
Necunoscând ce i se-administrează.

Orice model de ser e folosit
Oricât de mult sau doar o picătură
Efectele rapid s-au dovedit
Iar lumea peste tot s-a împărțit
De parcă serul conținea doar ură.

Și frați-ajung să nu mai fie frați
Dorindu-și fiecare sănătate
Dar nici aceia super vaccinați
Nu sunt imuni și pot fi infectați
Acesta-i adevăru-n realitate.

Situația-i așa cumva banală
Pare coșmar. . dar îl trăim real
Dacă le pui pe toate-n socoteală
De la spital, la magazin la școală
E-un fel de tragic film numit ”normal”.

Se vrea cu orice chip de-i cu putință
Prin haos la nivelul mondial,
Să se inducă la orice ființă
Și frică. . și soluții. . și voință
Și-încredere în actul medical.

Și totuși mersul vieții planetare
Continuă, însă privim mirați
La câți s-au stins în greaua încercare
Căci de la mic până la cel mai mare
Fără de milă fost-au secerați.

Malefic fuse boala răspândită
Vaccinul însă și mai abitir
Suntem ca și o pradă urmărită
De-o gheară nevăzută fugărită
Atât de mulți sfârșind în cimitir.

O Doamne, ce privești din înălțime
La toate câte facem noi pe-aici
Mai lasă minții noastre limpezime
Să-și depășească frageda micime
Dezleagă-ne de spaime și de frici.

Tu ne-ai vestit că fi-vor vremuri grele
Iar astăzi le vedem și le trăim
Sunt valuri mari și ne luptăm cu ele
Iar unele-au menirea să ne spele
Ca noi mai tari și-ncrezători să fim.

Căci viața-i scurtă, numărată-n ani
Și-am vrea să fie bună și frumoasă
Dorim s-avem. . lucrăm să strângm bani
Am vrea și faimă, nume bun și fani. .
Dar ce folos de nu-i și sănătoasă?

Tu ne-ai chemat s-avem un alt destin
Găsim promisiunile-n Scriptură
Prin crucea lui Isus scăpăm de chin
De-nțepătura plină de venin
Prin care fost-am injectați cu ură.

Tu n-ai promis c-om fi doar sănătoși
Și-ntreagă viața numai veselie
Dar dacă vom rămâne credincioși
Dacă răbdăm necazul bucuroși
Trăi-vom fericiți o veșnicie.

De ducem lupta până la sfârșit
De nu cârtim în vremurile grele
Gândindu-ne la cât Ai pătimit
La crucea și mormântul biruit
Prin Harul Tău vom trece peste ele.

Doar Tu ști Doamne câte vor veni
Noi nu putem cunoaște viitorul
Știm doar că în curând Vei reveni
Când pe ai Tăi iubiți îi vei răpi
Și pentru-aceea zi ne arde dorul.

Iar până-atuncea Doamne fii cu noi
Prin valea umbrei morții nedorită
Prin valuri, vânturi, boli ce vin șuvoi
De fi-va pace sau va fi război
Condu-ne înspre Țara mult dorită.

Daniel Hozan