Oare suntem pregătiți ?

Dac-ar fi să vină Domnul azi sau mâine-n zori de zi,
Spune-mi, dragul meu, prieten, oare cum te va găsi?
Tot aceași întrebare mi-o pun chiar acum și mie,
Oare suntem pregătiți să zburăm spre veșnicie?

Ne-am legat prea strâns de lume și de tot ce-i trecător
De-asta nu vedem cărarea Sfântului Mântuitor.
De-asta n-avem bucurie și suntem bogați în ură,
Pentru c-am fugit de Domnul și de-a Lui învățătură.

Suntem plini de tulburare, frica morții ne-a distrus,
Stăm mereu tot dezbinați și străini de-al nost Isus.
Fiecare-i pentru el, mila este condamnată,
De-asta suntem tot mereu ca o barcă sfărâmată.

Ne-arătăm cu degetul și ne judecăm mereu,
De-asta rugăciunea noastră, n-o ascultă Dumnezeu.
Suntem plini de viclenie, stăm la pândă după pradă,
De-asta unitatea-n turmă este numai de fațadă.

Pentru mulți, azi e-o virtute să fii lacom și viclean,
Biblia nu mai e la modă, ci iubirea pentru ban.
De-asta suntem apăsați și posomorâți mereu,
C-am uitat poruncile, ce ni le-a dat Dumnezeu.

Timpul trece, zboară-n grabă, Mirele-n curând apare,
Astăzi ni se mai acordă tot aceași întrebare:
Suntem oare pregătiți, suntem gata pentru zbor,
Sau vom continua s-alegem doar ce este trecător?

Este timpul să-nțelegem căci Scriptura e reală,
De ne place sau de nu, ea-i adevărata școală.
Nici o altă carte-n lume, nu îți poate garanta
Veșnicia și iertarea, numai cartea Biblia.

Deci, să ne trezim acum, cât mai e belșug de har
Să ne strângem iar la cruce, lângă Jertfa din calvar.
Să trăim în unitate și să ținem plugul sus
Că-n curând vine răpirea, vine Mirele Isus!

Nichifor Nicu  

19 Ianuarie

L-am căutat, dar nu l-am găsit.” Cântarea Cântărilor 3:1

Spune-mi unde ai pierdut tovărăşia lui Christos, şi eu o să-ţi spun unde II vei găsi. L-ai pierdut pe Christos fiindcă nu te-ai rugat? Atunci trebuie să-L cauţi pe genunchi şi II vei găsi. L-ai pierdut pe Christos păcătuind? Nu II vei găsi decât renunţând la păcat şi încercând, prin Duhul Sfânt, să îndepărtezi membrul prin care vine păcatul. L-ai pierdut pe Christos neglijând Scriptura? Trebuie să-L cauţi în Scriptură. Este adevărată zicala „Caută un lucru unde l-ai scăpat; este acolo”. Caută-L pe Christos unde L-ai pierdut, fiindcă El nu a plecat.

Dar este greu să te întorci la Christos. Bunyan spune că drumul de întoarcere al pelerinului a fost cel mai greu. Douăzeci de mile înainte sunt mai uşor de străbătut decât o milă înapoi pentru a găsi ceva pierdut. Ai grijă să stai aproape de învăţător, odată ce L-ai găsit. Cum ai ajuns să-L pierzi? Nimeni nu s-ar fi gândit că te vei despărţi de un Prieten atât de preţios, de prezenţa Lui liniştitoare, de cuvintele Lui blânde şi de tovărăşia Lui. Cum de nu L-ai păzit în fiecare clipă, ca să nu-L scapi din ochi? Totuşi, de vreme ce L-ai pierdut, ce îndurare să-L poţi căuta, chiar şi prin gemetele tale „oh, dacă as şti unde să-L, găsesc!” (Iov 23:3).

Du-te şi caută-L, fiindcă este periculos să stai fără Domnul tău. Fără Christos, eşti ca o oaie fără păstor; ca un copac fără apă, ca o frunză în furtună — desprinsă de copacul care ţi-a dat viaţă. Caută-L din toată inima, şi El se va lăsa găsit de tine. Pune-ţi tot sufletul în căutare şi, spre bucuria şi fericirea ta, îl vei descoperi curând.

Meditaţii C. H. Spurgeon

2 Ianuarie

Stăruiţi în rugăciune. Coloseni 4:2

Este interesant să observi cât de mult din Scriptură este dedicat rugăciunii, fie că ni se oferă exemple, fie că ni se dau învăţături, fie făgăduinţe. De abia deschidem Biblia şi citim „atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului” (Genesa 4:26), şi chiar când vrem să o închidem vedem „Amin”-ul din Apocalipsa 22:21 ca încheiere. Exemplele sunt destule. Aici ne întâlnim cu credinciosul Iacov, dincolo cu Daniel care se roagă de trei ori pe zi, sau cu David care îşi cheamă Dumnezeul din toată inima. Pe munte îl vedem pe Ilie, iar în temniţă pe Pavel şi Sila.

Avem o mulţime de porunci şi mii de făgăduinţe. Ce ne învaţă exemplele acestea despre importanţa şi necesitatea sfântă a rugăciunii? Putem fi siguri că, orice ar fi promis Dumnezeu în Cuvântul Său, se va îndeplini în vieţile noastre. Dacă a spus atât de multe despre rugăciune, este din cauză că El ştie că noi avem nevoie de ea. Atât de mare este nevoia noastră încât, până vom ajunge în ceruri, nu trebuie să încetăm să ne rugăm. Nu ai nevoi? Atunci mă tem că nu îţi cunoşti propria sărăcie. Nu ai nevoie să ceri mila lui Dumnezeu? Atunci poate că mila lui Dumnezeu îţi va arăta cât eşti de nenorocit! Un suflet fără rugăciune este un suflet fără Christos.

Rugăciunea este gânguritul copilului încrezător, lovitura războinicului credincios, amintirea sfinţilor adormiţi în Domnul. Este respiraţia, cuvântul, alinarea, puterea, onoarea unui creştin. Dacă eşti copil al lui Dumnezeu, vei căuta faţa Tatălui tău şi vei trăi în dragostea Tatălui tău. Roagă-te ca în anul acesta să fii sfânt, umil, zelos şi răbdător. Roagă-te să ai o comuniune mai strânsă cu Christos, şi să intri mai des în sala de ospeţe a iubirii Lui. Roagă-te să fii un exemplu şi o binecuvântare pentru ceilalţi, ca să poţi trăi mai mult spre gloria Stăpânului tău. Moto-ul pentru acest an să-ţi fie „Stăruiţi în rugăciune”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Drag Isus

Drag Isus te însoţesc
Cu nespusă bucurie
Doar Cu Tine pot să cresc
Să fiu sare, mărturie.

M-ai chemat; eram distrus
Jos de tot, în degradare
Dar, duios, Tu mi-ai propus
Darul de răscumpărare…

Şi-acceptându-l am pornit
Pe cărarea stabilită
Ziua când Te-am întâlnit
E, mereu, sărbătorită.

Când în har m-ai îmbrăcat
Am simţit fioru-Ţi dulce
Şi apoi m-ai înştiinţat
Că vom trece pe la cruce.

Te-am urmat, de-atunci, fidel
Fără murmur sau regrete
Şi mi-ai procurat inel,
Şi mi-ai dat cereşti reţete.

Din Unire nu mai ies
Chiar de-ar fi să mă linşeze
Cei ce au doar interes
Piedici multe să creeze.

Chiar de m-ar ameninţa
Cu pedeapsa cea mai dură
Foarte clar aş înştiinţa
Că rămân lângă Scriptură.

Armonia dintre noi
Nimeni nu poate s-o rupă
Nici nemernicul puhoi,
Nici împestriţata trupă…

Ci-ancoraţi în Legământ
Mergem către Nemurire
Însoţiţi de neamul sfânt
Dornic de neprihănire

George Cornici

Statornicie pe cale

Vom evita căi străine de Scriptură
Convinși fiind că-n dezastru sfârșesc
Nu ne atrage contemporana cultură
Cu-a ei sfidare nebună și chip grotesc.

Vom sta pe fundamentul deja așezat
(E temelia ce nu se urnește)
Din ea nici o piatră nu s-a uzat
C-a fost clădită dumnezeiește.

Cuvântul ne-aduce totale convingeri
Din treaptă-n treaptă spre Rai să suim
În tot ce facem să fie distingeri
Între ce e lumesc și ce e sublim.

Valuri de tentații atacă mereu
Cum vom reuși să stăm în picioare?
Mergând cu Cel ce-a-nviat- pe traseu
Slujindu-L cu cea mai înaltă ardoare.

Ne-abatem din calea celor batjocoritori
Rugând Cerul să le schimbe purtarea
Și-n loc de zgură s-aibă sărbători
Să fie-n stare să-nvingă-ncercarea.

Purtați peste tot de vântul îndoielii?
Așa a fost odată, atrași de fantezii
Dar azi e-n noi un duh al îndrăznelii
De-a sta în Legământ în fiecare zi.

Nu pe nisip ne-am așezat locuința
Și nu ne bazăm pe-un ajutor omenesc
Cunoaștem calea și cunoaștem cerința
De-a accepta doar sprijin dumnezeiesc.

În lumea schimbărilor atât de frecvente
Al nostru Părinte e-același din veci
Să vină necazuri, să vină torente
Ne îndreptăm spre Țel pe sfinte poteci.

George Cornici

Vorbiți-mi din Scriptură

Vorbiți din Scriptură
Cu drag vă ascult
E-a Cerului măsură.

Cu Ea mă consult
În grele probleme,
În plâns și-n tumult.

Cu Ea în dileme
Rezultatul e bun
Nu-i motiv a mă teme.

Tot ce profeții spun
E din divin izvor
Ei Cerului se supun.

Vorbiți-mi de Salvator
Oricând și oriunde
E-al meu blând Păstor.

Suflul Lui mă pătrunde
Dându-mi energii noi
În El mă pot ascunde.

Despre viața de-apoi
Spuneți cu pasiune
Fiți creștini și eroi!

Și încă o mențiune:
Știri moderne nu vreau
Vorbiți-mi de misiune…

Cum martiri se rugau
Duși fiind în arene,
Cum lângă Fiul stăteau.

Vorbele reci, viclene
Aruncați-le-n neant
C-atunci har se așterne.

Spuneți ce-i important
Și v-ascult cu plăcere
Căci vreau să slujesc constant…

Să simt, de Sus, adiere.

George Cornici

Strigat de trezire

„Mai demult creştinii-n lume erau călători spre-o Țară.
Cum de azi își fac palate într-o lume așa murdară?
Mai de mult veneau creștinii la-nchinare bucuroși.
Cum de azi cu șapte care stau acasă tacticoși?

Mai demult era credința aur din Sfânta Scriptură.
Cum de azi credința-i rară, toți aleargă după zgură?
Nicovala nu se teme niciodată de ciocan,
Biblia nu se îndoaie sub barosul lui Satan.

Mai de mult le era groază credincioșilor să spună
Vre-un cuvânt sucit de bârfă, vreo sudalmă sau minciună.
Cum de azi nu-i nici o teamă de vorbirile de rău,
De gâlcevi și anonime adunate la hârdău?

Mai demult era o râvnă între sfinți să fie pace.
Cum de azi s-au lipit păduchii de-ale sfinților cojoace?
Mai demult era dorința, toți să ajungem misionari,
Cine ne-a schimbat consoana să ne vrem milionari?

Mai demult trăiau creștinii după Biblie, în pace.
Cum de azi i-a momit lumea să se poarte cum le place?
Mai demult era o grijă cei aleși să fie sfinți.
Unde s-a pierdut podoaba prețioasei umilinți?

Mai demult era respectul pentru ziua de închinare
Și stăteau înaintașii ore-n șir la Adunare.
Azi în grabă predicuța și-apoi fuga drept la meci.
Pentru Domnul doar o oră, pentru idoli douăzeci.

Unde-i Cornea cu desaga și cu Biblia în mână?
Unde-i Berbecar să stoarcă lacrima-n limba română?
Unde-i Dașcă, Unde-i Mârza, Viga, Ștrebea sau Brumar
Unde ne sunt azi eroii pentru brazdă și altar?

Mai demult la rugăciune se simțea o adiere,
Duhul Sfânt sufla în inimi flacăra Lui de putere.
Unde-i acel: „Vai de mine, că sunt mare păcătos!”
Unde-i mirul pocăinței în urmașii lui Hristos?

Mai demult chema profetul oamenii la pocăință.
Se îngrămădea norodul la Iordan cu umilință.
Dar Ioan Botezătorul nu cruța nici un păcat
Și era Ioan, el însuși, omul vrednic de urmat.

Mai demult cântarea sfântă se cânta în straie sfinte,
Ca o jertfă pentru Domnul, dintru-a dragostei fierbinte.
Cum de azi jazz-ul din lume, muzica de rock&roll
A ajuns bisericească, sac dulceag de vitriol?

Mai demult era dorința să fim mărturie vie,
Cum de azi creștinul tace, ca o cioară-n colivie?
Mii de mii înaintea noastră pentru Domnul au trăit.
Oare noi nu vrem cununa celor care-au biruit?

Unde-i glasul de aramă ca un clopot din vecernii,
Să ne cheme la sfințire astăzi și pe noi modernii?
Unde e măcar ecoul furișat printre copaci.
Când spunea Învățătorul „ferice de cei săraci!”

Mai demult erau creștinii contopiți într-o iubire,
Și trăiau prin Duhul Slavei într-o bună înfrățire.
Se slujeau unii pe alți proslăvind pe Dumnezeu.
N-auzeai atâta vorbă: „eu și eu și eu și eu.”

O Isuse, Preaslăvite, adu vremi de cercetare!
Ca Biserica Ta Sfântă să trăiască-n ascultare.
Ca atunci când era una, sfântă, toată la un loc,
Snopi de dragoste și pace, iar Tu însuți la mijloc.

Doamne șterge vorba tristă: „mai demult, era odată”.
Vrem să așteptăm din Tine lucruri noi ca niciodată
Să fim iarăși o simțire, sfinții toți un singur gând,
Glorioasa Împărăție ridicată pe pământ.

Oare când va fi strigarea „Iată Mirele, fiți gata!”
Să ne ridicăm la slavă cu urale „Maranata!”
Îmbrăcați în haine albe, in subțire și curat,
O Biserică slăvită, sfântă și fără păcat.

Se aude-n toiul nopții freamăt ca și de trezire.
Avem candele-aprinse, Te-așteptăm, slăvite Mire!
Lasă Duhul Sfânt să crească dragostea aprinsă-n noi.
Astfel să ne pregătească pentru ziua de apoi.”

Valentin Popovici 

Contact vizual

Text: 2 Timotei 3:10-17                       

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu…” 2 Timotei 3;l6

Aţi urmărit vreodată, privindu-vă ţintă, să vedeţi care din doi îşi va coborî privirea prima dată? Cercetătorii studiind mişcările ochiului, în timpul unei conversaţii normale, au descoperit că a menţine contactul vizual pentru o perioadă mai lungă de timp, este foarte dificil, dacă nu imposibil. Camere de luat vederi speciale, folosite în cercetări, au scos la iveală că ceea ce pare o privire ţintă în ochii cuiva este de fapt o serie de priviri scurte în faţa acelei persoane. Mişcarea ochiului este esenţială, deoarece nervul ochiului are nevoie de o permanentă schimbare a stimulilor, pentru a vedea corect. Studiile arată că dacă privim precis în acelaşi punct continuu, campul vizual dispare, se şterge.


Putem experimenta o problemă similară în studiul Cuvantului lui Dumnzeu. Dacă devenim preocupaţi numai de anumite adevăruri biblice şi „ne concentrăm privirea” numai la ele, excluzand alte doctrine importante, vederea noastră spirituală va începe să se estompeze. Unii oameni, de pildă, tind să se uite numai la dragostea lui Dumnezeu, ori Ia mania lui Dumnezeu, ori la evanghelizare, ori la creşterea Bisericii. Alţii sunt fascinaţi de studiul asupra judecăţii finale, a diavolului, ori a conceptului păcatului. Nu are importanţă adevărul specific de care suntem interesaţi, noi trebuie să fim atenţi, pentru că altfel ne vom pierde perspectiva.
Biblia ne spune că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos pentru creşterea noastră spirituală. Numai cand înţelegem cum toate doctrinele biblice se potrivesc împreună, vom putea evita să ne concentrăm numai asupra unor adevăruri şi să fim orbi faţă de altele.– M.R.D.

Cuvantul Tău e ca o galaxie luminoasă
Cu mii de sori şi raze de lumină,
Ce luminează calea drumeţului spre casă
Şi-i face viaţa dulce şi senină.”  – Hodder

Nu vei obţine niciodată o armonie scripturală cantand numai pe o singură coardă a adevărului

Painea zilnica

„Dacă cineva voiește să vină…”

Motto: „”Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi și le-a zis:
„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia
crucea și să Mă urmeze.””Amin! Marcu 8:34.

Și-a chemat Isus odată
Ucenicii să se adune
Împreună cu norodul
Să audă ce le spune,

Ca fiecare să priceapă
Și apoi să reflecteze
Ce va trebui să facă
Dacă vrea să Îl urmeze.

Când s-a adunat norodul –
În Scriptură este scris
Că Isus, spre-nvățătură
Celor adunați le-a zis:

„Dacă cineva voieste
Ca să vină după Mine,
Trebuie ca mai întâi
Să se lepede de sine.

Să își ia crucea pe umeri –
Orisicat ar fi de grea,
Și abia atuncea poate
Să Mă urmeze dac-o vrea.

Or, omul caută-n plăceri
Sufletul să și-l dezmierde,
Dar ce folos poate să aibă
Dacă viața și-o va pierde?

Fiindcă oricine pe lume
Se va rușina de Mine
Și de-ale Mele cuvinte
Alergând pe căi străine,

Mă rușinez și Eu de el
Când va fi chemat odată
În Fața Tronului Ceresc
Pentru dreapta judecată.

Însă cine-și pierde viața
În aceste vremuri grele,
Și, încă din pricina Mea
Și a Evangheliei Mele,

Acela și-o va mântui
Și va veni răsplătirea,
Fiind statornic în credință
Moșteni-va nemurirea.

Că cine Mă mărturisește
În fața omului lumesc,
Pentru el dau mărturie
În fața Tatălui ceresc.

Adevărat vă spun că unii
Dintre cei aici de față,
Nu ajung să guste moartea
Ci, au să rămână-n viață

Până vor vedea ei însăși
Sus pe nori în nalta zare
Pe Fiul omului venind
Cu slavă și putere mare.

Și cine crucea și-a purtat-o
Lepădându-se de sine,
El va fi luat de îngeri
Și va fi pe veci cu Mine.”

Doamne, dă-ne Tu putere
Și întărește-ne în toate
Să putem să purtăm crucea
Îngreunată de păcate,

Fără a ne plânge întruna
Că drumul Crucii este greu…
Și dacă inima-i curată
Vom vedea pe Dumnezeu!

Ioan Vasiu 

Mormantul amintirii

Se mai păstrează încă-n stânca dură
Mormântul care Te-a ascuns o clipă,
Ca martor ideal pentru Scriptură
Și sprijin, în furtuni, pentru aripă…

E drept că stânca aspră, milenară,
E mută… N-are gură să vorbească
Și de-o privești, în treacăt, de afară
Îți pare doar o criptă evreiască…

Dar de pătrunzi sub stâncă simți fiorul
Și înțelegi Golgota mult mai bine,
Începi să plângi că chiar Mântuitorul
A coborât să moară pentru tine.

Cum ar putea ca ochiul să rețină
Pârâu de lacrimi, în șuvoi fierbinte,
Când mistuit de dragostea divină
Rămâi blocat și fără de cuvinte…

Acolo-a stat Hristos fără suflare
Din vina mea, din vina lumii-ntregi,
Ca să ofere tuturor iertare
Și la final, coroanele de regi…

O, Lord!… O, Adonai!… Ce biruință!
Ce dragoste de om, nemăsurată…
Păstrează-ne puternici în credință
Să onorăm jertfirea minunată!…

Alex D Jercan