19 Ianuarie

„Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.” Luca 24:45

Isus, pe care L-am văzut aseară deschizând Scriptura, deschide astăzi mintea celor doi ucenici în drum spre Emaus. În prima lucrare, aceea de a deschide Scriptura, are mulţi tovarăşi, dar în cea de-a doua este singur. Mulţi pot să deschidă Scriptura, dar numai Domnul poate deschide mintea ca să o primească. Domnul nostru Isus Christos este diferit de orice alt învăţător. Învăţătorii ating auzul, dar El atinge inima; ei ne cultivă inteligenţa, dar El ne deschide gustul pentru adevăr, prin care percepem tot ce este spiritual. Cei mai needucaţi oameni devin elevi în şcoala harului atunci când Isus Christos le dezvăluie prin Duhul Sfânt tainele împărăţiei şi le deschide ochii să vadă măreţia celor nevăzute.

Cât suntem de binecuvântaţi, să avem înţelegerea luminată şi întărită de Marele învăţător! Cât de mulţi învăţaţi ai lumii nu cunosc lucrurile veşnice! Ei cunosc litera descoperirii, dar nu îi înţeleg spiritul. Au inima acoperită de un văl peste care ochii înţelepciunii fireşti nu pot trece. Astfel am fost şi noi odinioară. Noi, cei care acum vedem, am fost orbi. Pentru noi, adevărul era asemeni frumuseţii ascunsă în întuneric, nevăzută şi necunoscută. Dacă nu ar fi fost dragostea lui Isus, am fi rămas şi acum neştiutori, fiindcă fără descoperirea harului Său, am fi încercat zadarnic să ajungem la cunoaştere, aşa cum zadarnic încearcă un copil să ajungă în vârful piramidelor, şi ne-am fi chinuit în van, aşa cum se chinuieşte un fluture să ajungă la stele.

Şcoala lui Isus este singura în care se învaţă adevărul lui Dumnezeu; alte şcoli ne pot învăţa ce să credem, dar numai şcoala lui Christos ne învaţă cum să credem. Să ne lăsăm păcatele la picioarele lui Isus şi, în rugăciune fierbinte, să-L implorăm să ne vină în ajutor, pentru ca privirea noastră înceţoşată să devină strălucitoare şi înţelegerea noastră limitată să primească lumina cerului.

C.H. Spurgeon

O schimbare în noi

Oare unde și când ne-am pierdut
Conștiința și gândul rațiunii?
Cum și de ce ne-am vândut
Pacea, cum fac toți nebunii?

De ce ne-am legat de pământ
Și suntem mai reci și mai goi?
De ce alergăm tot în vânt,
Și strângem grămezi de gunoi?

De ce ne distrugem credința
Gonind ca turbații spre hău?
De ce nu dorim biruința
Să-nvingem prin bine-orice rău?

De ce ne-amăgim cu veninul
Păcatului greu și amar?
De ce nu alegem Divinul
Ce-a stat pironit pe calvar?

De ce nu dorim părtășia,
Unitatea cu frații din jur?
De ce nu ne place-armonia?
De ce n-avem sufletul pur?

De ce ne-adâncim în minciună
Și-n suflet purtăm doar război?
De ce nu ne ținem de mână
Și nu ne iubim noi pe noi?

De ce suntem plini de ranchiună
Bârfind, în loc să iubim?
De ce nu trăim împreună,
Și vrem despărțiți să trăim?

De ce suntem gata de ceartă
Și stăm pregătiți de scandal?
De ce nu-nvățăm cum se iartă,
Și-ajungem în ultimul hal?

De ce nu alegem scriptura
Și-alegem mereu ce-i murdar?
De ce ne cuprinde-ades ura
Și suntem săraci, fără har?

Sunt multe-ntrebări ce mă dor,
Și-n suflet îmi fac răni enorme.
Și când mă gândesc, mă-nfior,
Că ura a prins multe forme.

Și nu vrem deloc o schimbare,
Ne place acolo-n păcat.
Iar asta e trist și mă doare
Și sufletul meu e-ntristat.

Mă rog cu toată credința
Și cer de la Domnu-ndurare,
Să ne umple pe toți cu dorința
De-a face în noi o schimbare.

Cu noi să înceapă schimbarea,
Din noi să țâșnească izvorul,
Să vadă întreagă suflarea
Că Domnul e biruitorul!

Nichifor Nicu 

Nu vă chinuiți copiii

Nu vă chinuiți copiii și nu vă bateți joc de ei,
Nu le puneți reguli sumbre, fiți părinți, nu farisei!
Nu le îngrădiți voi dreptul la o liberă trăire,
Nu așa-i înveți scriptura, asta nu e mântuire!

Nu le pângăriți voi viața cu tot felul de idei,
Dacă vreți ceva să faceți, rugați-vă pentru ei.
Fiți părinți, nu fiți sălbatici și purtați-vă frumos,
Dați exemplu-n societate că sunteți ai Lui Hristos.

Fiți lumini și pilde vii pentru toată omenirea,
Nu mai aberați tâmpenii, nu asta vă e menirea.
Sfatul vostru fie drept, sincer și după scriptură,
Nu bazat pe aberații și împodobit cu ură.

Prin amenințări și ceartă, nimic nu veți rezolva
Și prin violența crudă, doar îi veți îndepărta.
Unitatea în familie se păstrează prin iubire,
Nu prin reguli fără sens care duc spre rătăcire.

Petru când s-a lepădat, Domnul nu l-a pedepsit,
Ci, din contra, l-a iertat și-n iubirea-I l-a primit.
Tot așa, la fel și voi, fiți părinți, nu fiți barbari,
Dragostea să vă-nsoțească și-ncredință să fiți tari.

Dumnezeu vă dăruiască din înțelepciunea Lui,
Să îi creșteți pe copii, pentru Slava Domnului.
Nu cu ură, nu cu vrajbă, nici cu reguli spre-amăgire,
Ci în sfântă unitate să-i conduceți spre iubire.

Nichifor Nicu

Vai ce lume tulburată

Vai ce lume tulburată de necazuri și război,
Mulți nu cred în Dumnezeu, nici în viața de apoi…
Dar ferice-n veci de omul înțelept și credincios,
Care ascultă de Scriptură și se închină lui Hristos!

Omule dacă-ți dorești pe vecie fericirea,
Te întoarce de pe calea ce-ți aduce nimicirea,
Toate în lume-s trecătoare, dar nu-s toate în zadar,
Iar viața-i mai de preț ca un scump mărgăritar!

Vai ce lume închipuită, stăpânită de mândrie,
Doar păcatului sunt gata să plătească adânc simbrie…
Dar ferice-n veci de omul cel smerit, evlavios,
Ce se dăruie cu totul Domnului Isus Hristos!

Omule dacă tânjești să guști veșnic fericirea,
Prețuiește-ți bine viața, prețuiește mântuirea,
Dumnezeu a dat pe cruce chiar pe Fiul său iubit,
Ca din groapa de păcate să poți să fii izbăvit!

Vai ce lume lepădată de-adevăr și de credință,
Mulți fac legământ cu moartea însă fug de pocăință…
Dar ferice în veci de omul ce se vede păcătos,
Se căiește de păcate și se încrede în Hristos!

Omule, dacă înțelegi că viața-i trecătoare,
Părăsește calea largă care duce la pierzare…
Azi e ziua mântuirii, azi să vii să te predai,
Stai acum lângă Hristos, ca să poți și-n Rai să stai!

Vai ce lume răzvrătită, iar zidește un Babilon,
Un sistem fără Hristos unde, , fiara, , stă pe tron…
Dar ferice în veci de omul ce veghează înțelept,
Înțelege ce se-ntâmplă și alege drumul drept!

Omule cât ești chemat și mai este timp de har,
Pune punct nelegiuirii și păcatelor hotar,
Fii un ucenic statornic, credincios cu rod frumos,
Pentru ziua răsplătirii, pentru slava lui Hristos!

Teodor Groza

De cine depindem?

Nu ne definesc circumstanțele
Ci crezul că le putem depăși
Nu ne afectează substanțele
Ci doar ce în Fiul putem găsi.

Nu depindem de-mprejurare
Nici de dificultățile ce vin
Al nostru Stăpân e cel mai tare
E și Tatăl nostru, nu-i un străin.

Pe precare opinii nu ne bazăm
Avem la-ndemână Scriptura
Pe Stânca eternă, credincioși, stăm
Apa vie ne e băutura.

În vremuri grele găsim adăpost
Nu în ce-a omului braț zidește
Ci în Cel ce a dat supremul cost,
Și care, necurmat, ne păzește.

Nu din efort personal vin victorii
Nici din strădanii lipsite de har
Ci-așa cum au scris, inspirați, autorii
Primim biruințe din eternul Hotar.

De unde primim, oricând, ajutorul?
La cine-apelăm în greul impas?
Cu noi e oricând Creatorul
De El depindem la orice pas.

George Cornici

12 Mai

Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.” Ioan 14:21

Domnul Isus oferă descoperiri uimitoare poporului Său. Chiar dacă Scriptura nu o declară, sunt mulţi copii ai lui Dumnezeu care pot mărturisi acest adevăr din propria lor experienţă. Ei au avut manifestări ale Domnului şi Mântuitorului Isus Christos într-un mod neobişnuit, cum nu s-a mai văzut şi auzit. In biografiile sfinţilor eminenţi, vei găsi amintirea multor momente în care Isus a vorbit sufletului lor şi le-a descoperit minunile persoanei Sale. Sufletele lor au fost cuprinse de atâta fericire încât s-au crezut în cer atunci când nu erau acolo, deşi erau foarte aproape. Atunci când Isus se arată poporului Său, cerul coboară pe pământ; este o pregustare a paradisului; este începutul binecuvântărilor.

Arătările lui Christos exercită o Influenţă sfântă asupra inimii credinciosului. Un efect va fi umilinţa. Dacă un om spune „am avut cutare şi cutare experienţe spirituale; sunt un om mare”, atunci poţi fi sigur că nu ai avut niciodată părtăşie cu Christos, fiindcă Dumnezeu „vede pe cei smeriţi, si cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi” (Psalmi 138:6). El fiu are nevoie să se apropie de ei ca să-i cunoască, şi nu le va face nici o vizită din iubire. Un alt efect al adevăratei arătări a lui Isus este fericirea, fiindcă în prezenţa lui Dumnezeu „sunt bucurii nespuse” (Psalmi 16:11). Sfinţenia va urma în mod sigur. Un om care nu a cunoscut sfinţenia nu va avea niciodată asemenea manifestări.

Unii oameni se arată foarte credincioşi, dar nu trebuie să-i credem pe cuvânt până nu le vedem faptele. „Nu vă înşelaţi; Domnul nu se lasă batjocorit” (Galateni 6:7). El risipi favorurile pentru cei răi, fiindcă, aşa cum nu va alunga un om perfect, nici nu va respecta un făcător de rele. Apropierea de Isus va avea deci trei efecte: umilinţa, fericirea şi sfinţenia. Fie ca Dumnezeu să ţi le dea pe toate, creştine!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Strainul

Pe drum inspre Emaus paseam. Cu ochii tristi,
Descurajati si singuri, lasam in urma dorul,
Inmormantat in stanca; am fost idealisti
Punandu-ne nadejdea-n Isus Invatatorul.

Lipsiti de bucurie, vorbeam. Dar un Strain,
Se-apropie si merge la pas cu noi de-odata;
Nu-I recunoastem chipul, nici glasul Lui blajin,
Nici blanda Lui privire. El ne intreaba-ndata:

-„Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbati?”
-‘Cum, esti Tu singur care nu stii cele-ntamplate? ‘
-„Ce?” a-ntrebat Strainul. Iar noi, debusolati,
I-am povestit de Isus cu inimi tulburate.

Credeam ca El e-Acela ce ne va izbavi,
Insa, mai marii nostri L-au osandit la moarte;
Si iata, sunt trei zile de cand Isus muri,
Si-a noastre idealuri s-au dovedit desarte.

Ba inca in uimire ne-au pus niste femei,
Marturisind c-avura-o vedenie de ingeri,
Spunand ca viu e Domnul, dar nu avem temei,
Oprit e orologiul acestei mari infrangeri.

„O”, a-nceput Strainul, ‘nepriceputi sunteti
Cand este ca sa credeti tot ce a spus Scriptura,
Hristos veni sa moara’, voi pace sa aveti,
O pace care-mpaca cu Dumnezeu faptura.

Si ne-a deschis Cuvantul, si tot ne-a talcuit
Ce-i scris despre Mesia, dand valul la o parte;
In inimile noastre un foc s-a intetit:
„Ramai cu noi”, Straine, nu merge mai departe.

Si a ramas Strainul, si paine-a frant cu noi,
In clipa-aceea ochii ni s-au deschis pe data,
Si focul, ca un fluviu, nestavilit suvoi,
Porni ca sa cuprinda fiinta noastra toata.

Isuse, Domnul nostru, esti viu cu-adevarat!
Ai mers cu noi alaturi; si epica-ntristare,
Si dorul frant din inimi, si visul spulberat,
Le-ai transformat pe toate in zi de sarbatoare.

Tu ne-ai deschis Scriptura, si ochii ne-ai deschis,
Si-a inimii obloane-au fost date la o parte.
„Ramai cu noi”, Isuse, pe veci, caci ne-ai promis
Ca de a Ta iubire nimic nu ne desparte.

Inspirata din Luca 24:13-35.

Anca Winter 

Jertfa n-a fost în zadar

Jertfa n-a fost în zadar
Se văd, și azi, rezultate
Ce s-a-ntâmplat la Calvar
A deschis ușa spre har,
Spre cereasca demnitate.

Jertfa n-a fost fără chin
La culme a fost tortura
Dar rănile-i ne susțin,
Poartă caracter divin
Cum afirmă, clar, Scriptura.

Plan în Slavă conceput
Jertfa Fiului la cruce
Să salveze a putut
În prezent(ca și-n trecut)
Vindecare ne aduce.

Nu a fost o întâmplare
Ci-a fost sângele vărsat
Să creeze împăcare,
Să-ndemne la adorare
Pentru Cel crucificat.

Rodul sfintei suferințe
Azi se vede-atât de clar,
Se vede în biruințe
Și-n dumnezeiești dorințe
Spre Acel ce-a fost Tâmplar.

Brațe-ntinse, pironite
Ne invită și-azi la El
S-avem viețile-mplinite
Prin mesaje răspândite,
Prin răspunsul la Apel.

O, ce taină! Ce lucrare!
Cerul s-a-ngrijit de noi
Ne-a adus răscumpărare
Și-o eternă sărbătoare
Fără grijuri sau nevoi.

Jertfa n-a fost în zadar
Milioane, milioane
Acceptat-au sfântul dar
Cu originea-n Calvar
Și la crucea cu piroane.

Ce-a urmat? Răscumpărare,
Adorare și cântări
Cine crede parte are
De comori și perle rare
Și de binecuvântări.

 George Cornici 

Oare v-ați gândit prieteni

Oare v-ați gândit prieteni ce va fi cu omenirea,
Când de-atâta răutate va pleca plângând iubirea?
Poate-atunci veți înțelege prețul darului divin,
Când în lume va rămâne doar a răului venin!

Conștientizați prieteni ce va fi pe-acest pământ,
Când în cer se va întoarce cu tristețe Duhul Sfânt?
Poate atunci vă veți trezi și veți plânge cu amar,
Stăruința în neascultare, lepădările de har!

Vă dați seama dragi prieteni ce necaz, ce suferință,
Vor veni peste o lume lepădată de credință?
Poate atunci veți reuși să pricepeți tragedia,
De ați vinde libertatea și ați cumpăra robia!

Voi întrezăriți prieteni ce va fi-n lumea de jos,
Când cu milă, prin Scriptură, nu va mai vorbi Hristos?
Poate atunci vă veți da seama, în zadar, în miez de noapte,
Cât a prețuit chemarea pocăinței de păcate!

Vă imaginați prieteni cât va fi de-amar și trist,
Când o lume-l va alege ca stăpân pe anticrist?
Poate atunci vă vor cuprinde, cu suspin păreri de rău,
C-ați crezut un mincinos și ați respins pe Dumnezeu!

Vă chem prieteni să-nțelegeți ce e sfânt și-adevărat,
Că-n curând toți vom culege rodul ce l-am semănat…
Viața noastră-i trecătoare, ca un abur se arată,
Azi ca floarea din câmpie, mâine toți la judecată!

Vai ce triști vor fi cu toții când din lumea blestemată,
Va pleca pe veci dreptatea și iubirea-nlăcrimată!
Dar acum mai este har, bunătate și iertare,
Pentru câți se-ntorc la Tatăl, cu deplină închinare!

Să căutați iubiți prieteni să alegeți calea dreaptă,
Toate-n lume au un scop, și o vreme, și-o răsplată…
Domnul Isus este Calea, Adevărul și Viața,
Fericiți sunt toți aceia care-și pun în El speranța!

Teodor Groza