O schimbare în noi

Oare unde și când ne-am pierdut
Conștiința și gândul rațiunii?
Cum și de ce ne-am vândut
Pacea, cum fac toți nebunii?

De ce ne-am legat de pământ
Și suntem mai reci și mai goi?
De ce alergăm tot în vânt,
Și strângem grămezi de gunoi?

De ce ne distrugem credința
Gonind ca turbații spre hău?
De ce nu dorim biruința
Să-nvingem prin bine-orice rău?

De ce ne-amăgim cu veninul
Păcatului greu și amar?
De ce nu alegem Divinul
Ce-a stat pironit pe calvar?

De ce nu dorim părtășia,
Unitatea cu frații din jur?
De ce nu ne place-armonia?
De ce n-avem sufletul pur?

De ce ne-adâncim în minciună
Și-n suflet purtăm doar război?
De ce nu ne ținem de mână
Și nu ne iubim noi pe noi?

De ce suntem plini de ranchiună
Bârfind, în loc să iubim?
De ce nu trăim împreună,
Și vrem despărțiți să trăim?

De ce suntem gata de ceartă
Și stăm pregătiți de scandal?
De ce nu-nvățăm cum se iartă,
Și-ajungem în ultimul hal?

De ce nu alegem scriptura
Și-alegem mereu ce-i murdar?
De ce ne cuprinde-ades ura
Și suntem săraci, fără har?

Sunt multe-ntrebări ce mă dor,
Și-n suflet îmi fac răni enorme.
Și când mă gândesc, mă-nfior,
Că ura a prins multe forme.

Și nu vrem deloc o schimbare,
Ne place acolo-n păcat.
Iar asta e trist și mă doare
Și sufletul meu e-ntristat.

Mă rog cu toată credința
Și cer de la Domnu-ndurare,
Să ne umple pe toți cu dorința
De-a face în noi o schimbare.

Cu noi să înceapă schimbarea,
Din noi să țâșnească izvorul,
Să vadă întreagă suflarea
Că Domnul e biruitorul!

Nichifor Nicu 

2 Noiembrie

Eu sunt Domnul, Eu nu mă schimb.” Maleahi 3:6

Este bine pentru noi să ştim că, între toate schimbările vieţii, există Cineva care nu poate fi afectat de schimbare, Cineva cu o inimă mereu tânără, Cineva care nu face riduri odată cu vârsta. Orice altceva se schimbă sau este în schimbare. Soarele însuşi îşi pierde din putere odată cu trecerea timpului. Lumea îmbătrâneşte. Împăturirea hainelor purtate a început. Cerurile şi pământul vor trece în curând, vor pieri şi se vor învechi ca o haină. Dar există Cineva nemuritor, care are ani nesfârşiţi, în care nu există nici o umbră de schimbare, încântarea pe care o simte marinarul păşind pe uscat după multe zile de plutire se aseamănă cu satisfacţia creştinului care, prin toate schimbările vieţii sale tumultuoase, păşeşte cu picioarele credinţei pe acest adevăr: „Eu sunt Domnul, Eu nu mă schimb”.

Stabilitatea pe care o oferă ancora vasului când găseşte ceva de care să se prindă se aseamănă cu stabilitatea creştinului, care îşi prinde speranţa de acest adevăr glorios. Cu Dumnezeu „nu este schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1:17). Oricare ar fi fost atributele Lui în vechime, sunt neschimbate şi acum. Puterea Lui, înţelepciunea Lui, dreptatea Sa şi adevărul Său sunt neschimbate. El a fost întotdeauna adăpostul poporului Său, „un loc de scăpare în ziua necazului” (Naum 1:7), şi El este încă Ajutorul lor. El este neschimbat în dragostea Sa. Şi-a iubit poporul cu „o iubire veşnică” (Ieremia 31:3). Îi iubeşte şi acum ca întotdeauna, şi, când toate lucrurile pământeşti vor pieri ca o umbră în ultima bătălie, dragostea Lui va fi încă „ca din sânul norilor” (Psalmi 110:3). Preţioasă este asigurarea că El nu se schimbă! Roata providenţei se învârte, dar axul ei este dragostea veşnică.

Moarte şi schimbare ne lovesc mereu
Omul se trece, şi secolele-apun
Dar îndurarea veşnicului Dumnezeu
Spre cer croieşte al iubirii drum.

Meditaţii C. H. Spurgeon

8 Mai

Dar cel vindecat nu ştia cine este.” Ioan 5:13

Timpul trece repede pentru cei fericiţi şi sănătoşi, dar sărmanului slăbănog trebuie să i se fi părut o veşnicie cei treizeci şi opt de ani de boală. De aceea, atunci când Isus l-a vindecat printr-un cuvânt în faţa scăldătorii din Betesda, a simţit o extraordinară schimbare. Ca şi el, păcătosul care a fost paralizat de disperare săptămâni şi luni la rând, aşteptând îndurerat o schimbare, este foarte conştient de bucuria şi pacea pe care i-o aduc cuvintele lui Isus. Răul îndepărtat este prea mare pentru a putea fi nimicit pe nesimţite, viaţa nouă este prea minunată ca să poţi sta liniştit în continuare, şi schimbarea este prea miraculoasă ca să nu fie percepută. Totuşi, sărmanul om nu ştia cine este Autorul vindecării sale. Nu ştia nimic despre sfinţenia persoanei Sale, despre slujbele pe care le îndeplinea, ori despre misiunea care îl adusese printre fii oamenilor.

Mulţi ignoră că Isus este Cel care le-a adus vindecare prin sângele Său. Totuşi, noi nu trebuie să ne grăbim să-i Condamnăm pentru această necunoştinţă; unde vedem că urletele sunt salvate, trebuie să credem că mântuirea a fost primită. Duhul Sfânt îi face pe oameni să se pocăiască înainte de a-i face sfinţi. Cel care nu ştie mare lucru va şti în curând totul. Ignoranţa este, totuşi, un mare rău, fiindcă acest sărman om a fost chinuit de farisei şi nu a ştiut să le răspundă după cum meritau.

Este bine să fii în stare să răspunzi vrăjmaşilor, dar nu o putem face dacă Domnul Isus nu ne luminează mintea. Vindecarea ignoranţei a urmat însă curând vindecării bolii, fiindcă slăbănogul a fost vizitat de Domnul în templu. După această vizită, a fost găsit mărturisind că „Isus era Acela care-l făcuse sănătos” (Ioan 5:15). Doamne, dacă m-ai salvat, arată-te ca să te pot mărturisi fiilor oamenilor.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Schimbare radicală

TRECUTUL

Am fost târât pe drumul
Ce duce în neant
Mă înecase fumul
Din mediul aberant.

Credeam c-așa e bine
Petreceri s-am din plin
Să nu cunosc rușine,
Să n-am etern destin.

Mi se spunea că harul
Mă vrea și să-l accept
Dar mi-era plin paharul
De un lumesc concept.

Mergeam în locuri unde
Se veseleau cu vin
Și-n câteva secunde
Viața mi-era chin.

Mă invitau la Templu
Și eu râdeam de ei
Și n-am fost un exemplu
Voiam alți dumnezei.

Voiam distracții multe,
Sfidam pe Dumnezeu
Și îmi plăcea insulte
Să răspândesc mereu.

Așa mi-a fost trăirea
Lipsită de Cuvânt
Mă cucerise firea
Și goana după vânt.

PREZENTUL

Azi viața mi-este plină
De bucurii cerești
M-atinge o Lumină
Cu stări dumnezeiești.

Schimbare radicală
Am acceptat prin har
S-a vindecat o boală
De infernal coșmar.

Nu mai hrănesc mândria
Ci o arunc în vid
Nu-mi place teoria
Cu conținut perfid.

Mi-e inima legată
De-al meu Mântuitor
A fost descătușată
În beznă nu cobor.

Cu hrană sufletească
Hrănesc ființa mea
Și-i gata să primească
Ce Fiul vrea să dea.

Necazurile toate
Cu El le-mpart pe drum
Mi-a dat o demnitate
Cu un divin parfum.

Nu mai privesc în urmă
La stărea mea de-atunci
Ci merg cu sfânta turmă
Cântând prin văi și lunci.

A fost o dezlegare
Dintr-un vacarm lumesc
Și azi e-o sărbătoare
Ce tare o iubesc.

George Cornici

Cum stai cu vederea?

13 decembrie

Text: Ioan 11:45-57

Daca-L lasam aaa… vor veni romanii si ne vor nimici si
locul nostru si neamul.”

Ioan 11:48

O persoana care sufera de miopie nu este responsabila de
starea sa fizica. Iar problema este de obicei rezolvata cu o
pereche de ochelari. Miopia spirituala insa este o problema cu totul
diferita. Ea este rezultatul unor alegeri gresite. Mai mult decat atat,
ea nu poate fi corectata fara o schimbare radicala a inimii.

Iata doua exemple de miopie spirituala. Dupa ce I-am
marturisit pe Cristos unui barbat, unui coleg din Cel de-al II-lea
Razboi Mondial, acesta mi-a raspuns: „Herb, s-ar putea ca ceea ce
crezi tu sa fie adevarat, dar este pentru batrani. Am prea multe de
facut pentru viata aceasta ca sa mai am timp sa ma gandesc la o
alta lume”. Apoi, un om a intrebat recent: „De ce toti acestia
vorbesc despre o lume care va urma? Faptul ca traiesc in lumea
aceasta imi creeaza destule probleme”. Si unul si celalalt au decis
sa traiasca pentru prezent si de aceea ei spun ca nu este nevoie sa
se pregateasca pentru eternitate.

Miopia spirituala a fost larg raspandita in zilele lui Isus. De ea
au suferit liderii religiosi care I s-au impotrivit lui Isus. Cand au
vazut ca El nu avea de gand sa-i scape de asuprirea romana, ei au
decis sa-L respinga. Ei s-au gandit numai la prezent, numai la ceea
ce se putea obtine imediat.

Cum stai cu vederea, din punct de vedere spiritual? Privesti
tu prezentul din perspectiva eternitatii? Daca nu, recunoaste-ti
starea pierduta si pacatoasa si primeste-L pe Isus ca Mantuitorul
tau personal. EI este remediul pentru miopia spirituala. – H.V.L.

Ce nebunie, sa nu stii in viata

Ca vom sta cu vesnicia-n fata,

Ca sufletul va fi pentru etern

In Paradis, sau focul din Infern.”- D.J.D.

Locul in care pleci dupa ce parasesti aceasta viata

depinde in mare masura de ceea ce faci

cu restul vietii tale.

Painea zilnica

Sub ochii noștri se-mplinește

Sub ochii noștri se-mplinește
În mare grabă Apocalipsa,
În curând Hristos sosește
Ca să-și ia la cer Mireasa.

Lumea așteaptă o schimbare
Sperând că iarăși va fi bine,
Sfinții stau în așteptare…
Veghind cu candelele pline.

Ne-a dat Domnul vremi de har,
Treizeci de ani de libertate,
Mulți s-au dus peste hotar
Că să-și facă aici palate.

Ca Elimelec și cu Naomi
Au plecat din casa pâinii,
Peste mări, peste oceane,
S-au împrăștiat românii.

Unii au cules furtună…
S-au întors într-un sicriu,
Alți-au prins vremuri mai bune
Și-au venit cu-averea-n brâu.

Am dat scumpa libertate
Pentru lucruri trecătoare,
Tinerețea, sănătatea
Și-acum le privim cu jale.

Slujbele, la casa sfåntă
Le-am sărit de atâtea ori…
Tot am stråns cu multă trudă
Bani și lauri și comori.

Parcă ne-am născut pe lume
Ca să moștenim pămåntul,
Viața-i ca un val în spume
Care trece-așa, ca gåndul.

Însă noi o prețuim
Când suntem pe patul morții,
Cåt trăim o risipim
În plăcerile vieții.

Scurta noastră libertate
După care am tânjit,
A trecut ca peste noapte
Și noi, nu ne-am pocăit…

Parcă ne-am făcut mai răi
Mai zgårciți și mai avari,
Domnu-i cunoaște pe ai Săi
Sfinții parcă-s tot mai rari.

Concurența a fost mare
În vremea de libertate,
Mese-ntinse, mașini luxoase,
Nunțile cât mai pompoase.

Mă-ntrebam ades în taină,
Cine va opri taifunul
Nunților cu-atâta gală?
Dar s-a supărat Stăpânul.

Am ajuns să ne îmbuibăm
Ca în zilele lui Noe,
Tot să bem și să mâncăm.
Sufletul tånjea în noi

Dup” o zi de post, de rugă,
Doamne, , ai milă te rugăm
Am făcut din Tine slugă.
Doar la necaz te căutăm…

Egoismul este- n floare,
Am uitat ce e frăția
Am uitat c” aici se moare
Și că-i scumpă veșnicia.

Ne-am schimbat și noi ca vremea,
Suntem frați doar la-nchinare,
Ni sa vestejit iubirea,
Crini uscați, fără petale.

Nici culoare, nici parfum
Nu avem de mult în noi,
Vorbe goale, mai mult fum
Vede lumea azi în noi. .

Ne-nșelăm de ani de zile,
Nici ca lumea, nici cu Domnul
Dacă ne-am veni în fire… .
S-ar înviora poporul.

Am fi toți un gànd și un suflet
Ca și acei dintâi creștini,
N-ar mai fi atâta ură
Și sub limbă-atåția spini.

Poate da al tău izvor,
Apă dulce și amară?
Poți fi jumătate nor,
Și-altă jumătate soare?

Poți sluji la doi stăpâni,
Cum te-nșeli de-o viață-n treagă?
Cautâ dragostea dintåi
Părăsește calea largă.

Dacă-n vremi de libertate
Ai fost un tăciune stins,
Cånd se va deslănțui prigoana
Sigur vei cădea învins.

Cåt mai ai suflare-n tine
Caută pacea și sfințirea,
Nu știi cånd Stăpânul vine
Sau cånd părăsi-vei glia.

Doamne, îndură-te de noi,
Mai lasă vremi de libertate,
Pân” la marea zi de-apoi
Să trăim cum scrie-n Carte.

Iany Laurenciuc 

Isus luptă pentru noi

Suntem în viață și avem suflare
Și șansa de-a ne reabilita,
Deși am tot greșit fără-ncetare,
Ne-oferă Domnul mântuirea Sa!

Credem sau nu? Aceasta e dilema,
Când pe Cel Sfânt noi nu-L putem vedea,
La noi, și nu la El este problema,
Căci avem totul scris în Cartea Sa…

Smeriți, venim a implora iertare
Și Tu nu contenești să ne mai ierți,
Dar vrei să vezi în noi acea schimbare
În trecerea acestei scurte vieți.

Eșecuri, biruințe, aspirații,
Deziderate, lupte și nevoi
Trec toate… însă peste generații
Isus e Domn și luptă pentru noi!

Laura Minciună 

Viaţa transformata

„Dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate s-au făcut noi. „2 Corinteni 5:17

Cum înţelegi mântuirea sufletului tău? Experimentarea mintuiri înseamnă că în viaţa ta reală lucrurile s-au schimbat radical, că tu nu mai priveşti viaţa aşa cum o făceai înainte. Dorinţele tale sunt noi, lucrurile vechi şi-au pierdut puterea de a te atrage. Una dintre pietrele de încercare ale experienţei mântuirii este următoarea: A schimbat Dumnezeu lucrul care contează pentru tine? Dacă încă tânjeşti după lucrurile vechi, este absurd să vorbeşti despre naşterea de sus; te înşeli pe tine însuţi.

Dacă eşti născut din nou, Duhul Sfânt face ca schimbarea să fie vizibilă în viaţa şi în gândirea ta, iar când treci prin momente de criză, tu eşti cea mai uimită persoană din lume de schimbarea minunată care s-a petrecut în tine. Nu există nici o posibilitate să-ţi imaginezi că tu ai făcut-o. Această schimbare completă şi uimitoare este însăşi dovada că eşti un suflet mântuit.

Ce schimbare a făcut în mine mântuirea şi sfinţirea? De exemplu, pot sta în lumina textului din 1 Corinteni 13 sau trebuie să mă feresc de lumina lui? Mântuirea realizată in mine de Duhul Sfânt mă eliberează complet şi, cât timp umblu în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină, El nu vede nimic de condamnat în mine, deoarece viaţa Sa se manifestă in întreaga mea făptură, nu la nivelul conştiinţei mele, ci chiar mai adânc decât conştiinţa.

Oswald CHAMBERS

Viață plină de contraste

Viața-i plină de întrebări,
Și întârziate răspunsuri.
E vers…e culoare,
Totul e în schimbare.
Pământul-i creat, un vis!…
Sus, albastru, – abis –
Zile cu nori, soare,
Nopți cu luna, în schimbare,
Bucurii, ce ne-mplinesc,
Ne-mpliniri, ce fericesc.

În balanță pe tas stă.
Adevăr – minciună.
Contrastul alb-negru-i viața,
În apus s-au dimineața.
O minciună, te ridică,
Un adevăr, te coboară.
Privește la munții, și nații,
Împărății, și împărații,
Din cele mari se fac mici,
Cele mici devin puternici.

Moarte – Viață.
Trecerea ta, e uitată.
Uite!…mii, de palate!
Străluceau, cândva în soare,
Sunt ruine, dărâmate,
De oamneii, abandonate,
În ele, bucuria, fericirea,
N-a adunat, cât coliba.
Oamenii sunt împărțiți,
În culoare, negri-albi.

Întâlnim ce-i albi la fețe,
Negrii la inimă, plini de răutate.
Alții… negre, a lor fețe,
Însă au inimile albe.
Contraste, avem în cuvinte,
Poți spune o vorbă dulce,
S-au pot fi pelin – amare.
În dreptăți, e nedreptate,
La nedreptate, omul zice, dreptate.
Din ură, ajunge la iubire.

Din tristeți, la fericire,
Din bucurie-n durere,
Din iubire, uni ajung la ură,
Toate viața, le adună.
Însă…contrast la a ta, întrebare,
Pentru noi!…E Sfânta Carte!
În tine totul, e culoare,
Când mergi cu Isus, pe cale.
Din viață, și contrastele întâlnite,
Domnul îți dă dreptul, de alegere.

Ce-i mai bun, hai să alegem,
În cunună să împletim.
O legătură de contrast frumos,
Ce ne va duce la Hristos.
Din contrastele vieții,
Creștine, tu să alegi,
Lumina în viața ta,
Pe calea vieții – dreptatea,
Așa vom ajunge  – Sus –
În frumosul contrast al pământului,
– Paradis.
Cu Domnul în  – VEȘNICII.

Toma Coca

Ti-aduci aminte, fiul Meu?

Ti-aduci aminte, fiul meu,
De vremurile de demult
Cand te purtam pe bratul Meu
Chiar in furtuni, chiar in tumult
Erai mereu sub scutul Meu.

Ti-aduci aminte, fiul Meu,
Cum alergai atunci la Mine
Cand tu-Mi cantai cu drag mereu
Si toti cei dragi loveau in tine
Ne-ntelegandu-ti dorul Tau.

Ti-aduci aminte, fiul Meu,
Cum te purtam prin biruinte
Cel rau te ataca din greu
Cu-atat de grele suferinte
Vrand sa te ia din bratul Meu

Cand tu plangeai tarziu in noapte
Eu, fiul Meu, plangeam cu tine
Din ruga-ti-auzeam doar soapte
Iar uneori numai suspine
Dar Eu le-am numarat pe toate

N-a fost vreo rugaciune sa n-ascult
N-a fost vreo clipa sa nu fiu cu tine
N-a fost un greu s-apese prea mult
N-a fost durere sa n-o simt cu tine
Si n-a fost plans sa nu-l aud de sus

O, fiul Meu, anii au trecut
Si te-ai racit, te-ai departat
Uitand de ce iubeai mai mult
Uitand de Cel ce te.ajutat
Uitand de tot ce ti-am facut

Astazi…e zi de indurare
Eu te astept si-acum cu-acelasi dor
In dragostea-Mi nu-i umbra de schimbare
Eu sunt acelasi Dumnezeu indurator
Si inca pot, si vreau sa-ti dau iertare.

Muresan Ana