Mai sus de stele

Mai sus de stele, mă așteaptă-un Rege
Un Domn Etern, un Tată iubitor,
E cel care când tac mă înțelege
Și când suspin, nu stă nepăsător.

De câte ori mă-împiedicam pe cale
Cădeam plângând, rănindu-mă ades,
Și nu vedeam ‘nainte nicio vale
Doar drum cu pietre, așa l-am ales….

Treceau pe-alături toți cu nepăsare
Căci mă vedeau pe mine ca un scrum
Și îmi părea că n-am nicio scăpare,
Că mor așa, la început de drum.

Dar am simțit îndată o putere
Era o mâna ce mă ridica,
Și-atunci nu mai simțeam nicio durere
Căci Mâna Blândă, rana-mi vindeca.

De-atunci El nu mă lasă niciodată
Și nu mai pot cădea pe drumul meu
Căci dragostea și mila Lui de Tată
Nu m-a lăsat când era cel mai greu.

Și azi cu-atâta grijă mă veghează
Mă poartă-n Carul Său Biruitor
De tot ce e murdar mă-depărtează,
Ca să ajung in cer triumfător.

Și știu că vine-odat-o zi măreață,
Când dorul meu cumplit se va sfârși
Și-l voi vedea pe Domnul meu in față
Pe cel ce rana grea-mi tămădui.

Silvia Verhovețchi  

Când vin suferinți și durere

Când vin suferinți și durere,
Când vrei disperat ajutor
Și-ai vrea alin, mângâiere,
Le găsești în Isus Salvator.

Când vezi porți închise
Și la oameni nu-i ajutor,
Te primește cu brațe deschise,
Isus cel bun, iubitor.

Când nu mai vezi vre-o scăpare
Și nu mai știi unde s-apuci,
Ridică privirea de jos înspre soare
Și privește spre Isus atunci.

De viața îți este intens zbuciumată
Și verși lacrimi fierbinți,
Să știi că toate vor trece odată
Și-o să fi fericit printre sfinți.

E greu dar Domnul știe,
Ce poți îndura și să duci,
Nu vezi dar sunt îngeri o mie,
Ce ajută, ca muntele suferinței să-l urci.

Azi în cuptor ești greu încercat,
Dar mâine vei fi ceva prețios,
Din foc vei rămâne doar aur curat,
Așa cum dorește Hristos.

Bujorean Victor

30 August

Nădăjduieşte în Domnul.” Psalmi 27:14

Să nădăjduieşti poate părea un lucru uşor, dar este una din posturile pe care soldatul creştin nu o învaţă decât după ani întregi. Mărşăluirea este mult mai uşoară decât aşteptarea, pentru soldaţii lui Dumnezeu. Există ore de confuzie în care cel mai ascultător suflet, doritor să slujească Domnului, nu ştie ce să facă. Cum ar trebui să acţioneze? Să se lase pradă disperarii? Să fugă înapoi cu laşitate şi să scape, Sau să meargă înainte, în nesiguranţă? Nu, trebuie să aştepţi pur şi simplu. Să aştepţi în rugăciune, totuşi. Cheamă-L pe Dumnezeu, şi prezintă cazul în faţa Lui. Spune-i necazurile tale şi cere ajutorul făgăduit. Atunci când nu ştii ce să alegi între o datorie şi alta, cel mai bine este să te umileşti ca un copil şi să aştepţi pur şi simplu răspunsul Domnului.

Este bine să ne recunoaştem nesocotinţa şi să aşteptăm să fim conduşi de voia lui Dumnezeu. Dar aşteaptă în credinţă. Exprimă-ţi încrederea neclintită în El. Aşteptările necredincioase şi nerăbdătoare sunt o insultă pentru Domnul. Crede că El va veni la timpul potrivit, chiar dacă te ţine în aşteptare până la miezul nopţii. Viziunea va sosi şi nu va întârzia. Aşteaptă cu răbdare, nu te răzvrăti din cauza încercărilor, şi binecuvântează-L pe Dumnezeu pentru ele. Nu murmura aşa cum făceau copiii lui Israel contra lui Moise. Nu-ţi dori să te întorci în lume, acceptă situaţia aşa cum este, simplu şi din toată inima, fără nici o încăpăţânare, din mâna Dumnezeului legământului.

Spune: „acum, Doamne, facă-se nu voia mea, ci voia Ta. Nu ştiu ce să fac. Sunt adus la limită, dar voi aştepta să despici marea şi să-mi alungi duşmanii. Voi aştepta, chiar dacă mă vei ţine multe zile, fiindcă inima mea este întemeiată pe Tine, Dumnezeule. Sufletul meu aşteaptă plin de convingerea că Tu eşti bucuria şi mântuirea mea, adăpostul meu şi turnul meu de scăpare”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Pe Marea Furtunoasa

Cand ceata pe mare apare,
Cand singur, eu nu mai pot,
Incerc, sa lupt mai tare,
Dar, parca fara de scapare, raman pe loc.

Cand eran pe valurile marii,
Atunci cand eram descurajat,
Tu Doamne, la carma vietii,
Ti-ai intins mana si m-ai scapat.

Cu Tine, strabat hotare,
Cu Tine, in lung si-n lat,
Tu! ! ! Esti a mea scapare,
Sunt fericit, caci m-ai Salvat.

O, de-as putea sati rasplatesc,
Pentru tot ce Tu mi-ai daruit,
Mii de ani, nu mi-ar ajunge,
Sa-ti dau SLAVA si MERIT!

 Dani Lucaci 

Psalm 124

Ce-am fi fost, Doamne, fara Tine, si fara ajutorul Tau,
Cand s-au dezlantuit, turbate, atacurile celui rau?
De n-ai fi fost de partea noastra, sa spuna Israel acum,
Ni s-ar fi stins de tot faclia, si s-ar fi prefacut in scrum.

Ne-ar fi-nghitit de vii mania aprins-a oamenilor rai,
De-ai fi permis sa se atinga vreunul de copiii Tai,
Si ne-ar fi inecat talazul cand apele-au pornit suvoi,
Napraznice, nestavilite, sa treaca toate peste noi.

Dar, binecuvantat fii, Doamne, ca prada lor nu ne-ai lasat,
Din toate laturile-ntinse Tu sufletul ni l-ai scapat;
In Numele Tau sfant si mare avem scapare si-ajutor,
Tu, ce-ai creat tot universul, esti Tatal nostru iubitor.

Anca Winter

Refugiul nostru

Refugiul nostru-n aspră vreme
În lumea largă nu-l găsim
Când ființa toată plânge, geme
În rugi la Tatăl noi suim.

Când e năpastă și teroare,
Când vin soldații nemiloși
La-l nostru Tată e scăpare
Din stări cumplite suntem scoși.

Nu sunt motive de -a ne teme
De cei ce vin cu-atac nebun
Avem refugiu-n orice vreme
EL vine-n timpul oportun.

Vin încercări să ne provoace
Dureri ce nu s-au mai văzut
Dar noi avem în suflet pace
Cu Fiul chiar de la-nceput.

Urgii când vin să ne-mpresoare
La cine adăpost găsim?
În El e Turnul de scăpare
Numai în El ne odihnim.

La pândă stau dușmani o mie
Să ne doboare la pământ
Dar noi avem o datorie:
Să stăm în har și-n Legământ.

De cine să ne fie frică
În orice vreme și-orice loc?
Din orice stare ne ridică
Cel ce creează ger și foc.

Dușmanii vin cu-amenințare,
Cu armele care ucid
În noi e sfântă- credințare
Ne apără cerescul zid.

De ar veni să ne distrugă
Oștiri cu sediul în infern
Le-ar pune Adonai pe fugă
Și-am fi la adăpost etern.

Cănd ne apasă-ngrijorarea
Deschidem Psalmii să ne dea
Din orice temeri dezlegarea
Minuni să mai putem vedea.

Cu-adânca noastră mulțumire
Venim la Tine sfinte Domn
Căci numai Tu dai ocrotire
Și-n timpul zilei și în somn.

George Cornici

În vremuri de frământare

În vremuri de frământare
Cine-i Turnul de scăpare?
Cel ce-i viu și-i cel mai tare.

Nu-s motive pentru frică
EL din valuri ne ridică
Planul răului îl strică.

Nu ne lasă în pierzare
Când vin oștile barbare
EL e Turnul de scăpare.

Când război se desfășoară
Soarta noastră nu-i ușoară
Îngeri mulți ne înconjoară.

Vin soldați să ne omoare
Dar în El e apărare
Pentru pașii pe cărare.

De cădem de șapte ori
EL ne ia de subsuori
Spre a fi biruitori.

Deznădejdea nu e bună
Când mulți vin să ne răpună
Vine Tatăl și ne-adună.

Plin e Turnul de scăpare
Cu-acei cu credință tare
Căci trăiesc în sărbătoare.

Se revarsă o putere
Când supremă-i o durere
EL ne-aduce mângâiere.

E clar: sunt vremuri grele
Cu bune și cu rele
Dar noi privim spre stele.

Ce iubire jertfitoare
EL e Turnul de scăpare
În necaz și-n încercare.

George Cornici

25 Februarie

Mânia viitoare.” Matei 3:7

E plăcut să treci printr-un ţinut după ce a trecut furtuna, să simţi prospeţimea ierbii spălate de ploaie şi să asculţi picăturile care cad strălucind ca nişte diamante în lumina soarelui. Aceasta este poziţia creştinului. Trece printr-un ţinut în care furtuna s-a risipit deasupra Mântuitorului, şi chiar dacă mai sunt câteva picături de durere, vin din norii îndurării şi Isus ne-a asigurat că nu ne vor distruge. Dar cât de teribil este să asişti la ivirea unei furtuni, s-o simţi cum se apropie, să vezi păsările zburând înspăimântate spre cuiburi şi vitele fugind cu ochi plini de spaimă; să observi cum se întunecă cerul şi să urmăreşti soarele pălind pe cerul ameninţător!

Ce teribil este să aştepţi înaintarea unei vijelii — aşa cum se întâmplă, uneori, la tropice — A şti ce urmează şi să auzi vântul urlând de furie, smulgând copacii din rădăcini, mutând stâncile din locul lor şi nimicind toată munca oamenilor! Şi aceasta, păcătosule, este poziţia ta. Nu a căzut încă nici o picătură fierbinte, dar se apropie o ploaie de foc. Nici un vânt teribil nu urlă în jurul tău, dar furtuna lui Dumnezeu îşi adună groaznica artilerie. Izbucnirile ei sunt ţinute în frâu prin îndurarea Sa, dar porţile cerului se vor deschide curând. Tunetele lui Dumnezeu sunt încă în cămara Sa, dar furtuna se grăbeşte, şi cât de înspăimântător va fi momentul în care Dumnezeu, îmbrăcat în haină de judecător, va porni în fruntea furtunii!

Oare unde, păcătosule, oare unde o să-ţi ascunzi capul, şi unde o să fugi? O, fie ca mâna îndurării să te conducă acum la Christos! El te aşteaptă în paginile Evangheliei. Brațele Sale sunt locul tău de scăpare. Ştii câtă nevoie ai de El. Crede în El, ascunde-te în El, şi furtuna va trece pe lângă tine pentru veşnicie.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Psalmul 142

Cu glasul meu spre Domnul strig întruna
Necazu-mi vărs. ‘naintea Lui îl pun
Cu glasul meu mă rog Lui totdeauna
‘Naintea Lui, eu strâmtorarea-mi spun.

Când duhul mi-e așa mâhnit în mine
Tu Doamne, îmi cunoști cărarea mea
Pe drumul care umblu, Tu știi bine
Ce cursă mi-au întins pentru-a cădea.

Aruncă-Ți ochii-n dreapta și cunoaște
Că orișice scăpare-mi este rasă
Și parcă nimeni nu mă recunoaște
Iar de-al meu suflet nimănui nu-i pasă.

Spre Tine Doamne strig fără oprire
Și zic: ” Tu-mi ești scăparea, orice-ar fi
La fel și partea mea de moștenire
Cât fi-voi pe pământul celor vii ”.

La strigătele mele ia aminte
Mă izbăvește că-s nenorocit
Când oameni mult mai tari îmi ies ‘nainte. .
Atunci când ei mă prigonesc cumplit.

Îmi scoate sufletul din strâmtorare
Din temniță… să laud al Tău nume
Când sfinții vor veni să mă-ncojoare
Cât bine mi-Ai făcut eu le voi spune.

Daniel Hozan

Chemarea

Privește umbra cum se lasă
Și te adoarme-n nepăsare,
Nu mai ai mult și pleci acasă
Și, totuși, asta nu te doare?

Hai, lasă tot ce te oprește,
Ascultă-a cerului chemare
Să simți pe Cel ce te iubește,
Care te vrea cu-nverșunare.

Dar tu, ca suflet singuratic,
Care trăiești în lumea mare,
De ce mai vrei să fii ostatic
În astă lume, trecătoare?

Și eu, am fost la fel ca tine,
Aveam în mine, doar sfidare,
Mă consumam pe căi străine,
Precum un muc, de lumânare.

Deodată-n viață, mi-a sosit
O mare veste de salvare.
Eram uimit de ce-am găsit
Și-n mine, s-a produs schimbare.

Am vrut atunci, să uit de tot
Și să-arunc totul în uitare,
Căci, când trăiam, eram ca mort.
Acum sunt viu și am scăpare!

Hai, vino, dar și tu acum
Și nu mai sta-n a ta visare,
Căci, s-o sfârși și al tău drum
Și-odat` cu el și harul mare.

Dumitru Gheorghiu