Ești bucuria mea și-a mea iubire

Ești bucuria mea și-a mea iubire
Ești sprijinul meu tare în nevoi
Ești scutul sfânt în vremi de pustiire
Și pace când în juru-mi e război.

Ești pâinea mea când sunt la strâmtorare
Și apa vie-n arșița cea grea
Mi-ai fost și-mi ești cetate de scăpare
Și stâncă de-ancorare-n vreme rea.

Tu ești puterea ce mereu mă ține
Ești Cel ce-n slăbiciune mă-ntărești
Ești Domnul meu ce-mi faci atâta bine
Și niciodată nu mă părăsești.

Nu-mi întorci spatele în încercare
Ci mă ridici atunci când sunt căzut
Mi-aduci Isus balsam de vindecare
Și mă mângâi atunci când sunt bătut.

Tu-ai scris în dreptul meu cândva Viață
Cu litere de foc acolo-n cer
Și-ai ridicat norul cel greu de ceață
Căci nu ai vrut într-un ungher să pier.

Tu ai umplut întreaga mea ființă
De dragoste de râvnă și de dor
M-ai copleșit cu-a Ta bunăvoință
Și-ntre dușmani mi-ai fost apărător.

Ești fericirea mea pentru vecie
Ești soarele meu drag și luminos
Întreaga mea viață Ți-o dau Ție
Prieten minunat Isus Hristos.

Puiu Chibici  

4 Februarie

„Un loc de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui.” Iosua 20:34

Se spune că în ţara Canaanului cetăţile de scăpare erau aşezate în aşa fel încât orice om să poată ajunge la adăpost în cel mult jumătate de zi. In mod asemănător, cuvântul salvării este astăzi aproape de noi. Isus este Adăpostul de astăzi, şi distanţa până la El este scurtă. Trebuie doar să renunţăm la meritele noastre şi să-L înălţăm pe Isus să fie totul în toate. In ceea ce priveşte drumurile spre cetăţile de scăpare, se spune că erau întreţinute cu grijă. Se construiau punţi peste râuri şi se îndepărta orice obstacol, pentru ca omul care fugea să poată înainta cu uşurinţă. Odată pe an, bătrânii cetăţii mergeau de-a lungul drumului şi îl controlau, veghind ca nimic să nu împiedice sau să întârzie fuga celui care pentru care orice minut în plus însemna moartea.

Cât de grijuliu îndepărtează făgăduinţele Evangheliei pietrele din drumul nostru! Oricând ajungem la răscruce sau la o fundătură, vedem în faţa noastră indicatorul pe care scrie „Spre cetatea de scăpare!” Aceasta este o imagine a drumului spre Isus Christos. Nu este drumul întortocheat al legii. Nu îţi cere să asculţi de reguli nesfârşite; este un drum pe care scrie „crede şi vei trăi” (vezi Ioan 20:31). Este un drum atât de greu, încât nici un om care se îndreptăţeşte pe sine însuşi nu poate ajunge la capăt, dar atât de uşor, încât orice păcătos care îşi recunoaşte păcatul ajunge în ceruri.

In trecut, ucigaşul era în siguranţă când ajungea în împrejurimile cetăţii. Nu era necesar să treacă zidul, fiindcă suburbiile ofereau suficientă protecţie. învaţă din asta că e de ajuns să te atingi de veşmântul lui Christos şi vei scăpa nevătămat; dacă te vei prinde de El cu o „credinţă cât un grăunte de muştar” (Matei 17:20) vei fi în siguranţă. O picătură de har este de-ajuns să nimicească tot ce e păcat. Nu pierde timpul. Nu zăbovi pe drum, fiindcă „răzbunătorul sângelui” este iute de picior; se poate să fie pe urmele tale chiar acum, în pacea înserării.

C.H. Spurgeon

În urmă privind…

În urmă privind constatăm
Că n-am fost lăsați în pierzare
Și ruga spre Rai o-ndreptăm
Și doar la Stăpân apelăm
Și Lui Îi dăm adorare
Și numai Lui ne-nchinăm.

Ne-a condus spre biruințe
Pe-un traseu întortocheat
Depășit-am suferințe
Iar în grele neputințe
Numai El ne-a ridicat
Și-a plantat în noi voințe.

Piedici multe pe cărare
N-au putut opri un mers
Spre eternele hotare
Ne-a fost Turnul de scăpare
(Singurul în Univers)
Tatăl plin de îndurare.

Fiecare pas spre Slavă
L-acondus și l-a păzit
Iar când starea a fost gravă
(Fiind parcă-ntr-o epavă)
Spre Țel ne-a călăuzit,
Către veșnica Dumbravă.

Fost-au ezitări pe cale
Dar Cel Sfânt le-a-ndepărtat
Așternutul n-a fost moale
Dar ‘nălțat-am osanale
Veșnicului Împărat
Care-alină dor și jale.

Curse au întins vrăjmașii
Să ne-atragă-n lațul lor,
Să ne devieze pașii
Dar noi am rămas urmașii
Sfântului Mântuitor
C-așa biruiesc ostașii.

Tot trecutul ne arată
C-al nostru etern destin
E păzit de-al nostru Tată
Care intervine-ndată
Când apar nevoi și chin
Din năpastă să ne scoată.

Ce Părinte! Ce iubire!
Doar cu El trăim un rost
De nespusă fericire
Și ‘nălțăm azi mulțumire
Către Cel ce e și-a fost
Îmbrăcat în strălucire.

George Cornici

Psalmul 62

Tu ești turnul de scăpare, şi ești Dumnezeul meu,
Ajutor în strâmtorare și sprijin în ceasul greu.
Numa-n tine mi se-ncrede, sufletul neâncetat,
Ajutorul vine-n grabă, dacă în rugă stau plecat.

Când în jurul meu se lasă un amurg înfricoșat,
Când dușmanii dau năvală, și temelia mi-au surpat,
Atunci zic: Suflet al meu, încrede-te în Dumnezeu
El e scut, e alinare, este  locul de scăpare.

Iar când Domnul intervine, și îţi dă eliberare,
Când ai multe avuții, pâine multă în hambare,
Vezi, ce faci cu libertatea, și cu tot ce ai primit,
Domnul este drept și-atunci, după fapte, răsplătit.

Da, suflete al meu, încrede-te în Dumnezeu
Fii statornic, credincios, urmează pilda lui Hristos
Căci El a fost ascultaror, ba mai mult, împlinitor
Supus pân-la moartea care, ți-a adus eliberare.
Da, suflete al meu, încrede-te în Dumnezeu!

 Ana Onofrei 

17 Octombrie

„David şi-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul”. 1 Samuel 27:1„

Gândul acesta al lui David era un gând mincinos. Nu avea nici un motiv să creadă că ungerea sa pentru Domnul, înfăptuită de Samuel, trebuia să rămână o faptă deşartă şi nefolositoare. Domnul nu îşi părăsise slujitorul în nici o ocazie. El se găsise adesea în primejdii, dar nu existase nici una din care să nu fie scăpat de intervenţia divină. Încercările prin care a trecut au fost variate; ele nu s-au prezentat sub o singură formă, ci au avut multe înfăţişări. Totuşi, în fiecare caz, Cel care a trimis încercarea a rânduit o cale de scăpare.

David nu putea pune degetul pe un rând din jurnalul său şi să spună: „iată dovada că Domnul m-a neglijat”, fiindcă tot cursul vieţii sale dovedeşte exact contrariul. Ar fi trebuit să-şi dea seama, din lucrurile pe care Dumnezeu le făcuse pentru el, că Dumnezeu îl va apăra în continuare. Dar oare noi nu ne îndoim în acelaşi fel de ajutorul Domnului? Nu este o neîncredere fără motiv? Avem vreun drept să ne îndoim de bunătatea Tatălui? Nu a fost minunată îndurarea Lui? Ne-a înşelat El vreodată încrederea? A, nu!

Dumnezeul nostru nu ne-a părăsit niciodată. Am avut parte de nopţi întunecoase, dar steaua iubirii a strălucit de fiecare dată printre neguri. Am trecut prin conflicte aspre, dar El ne-a ocrotit întotdeauna cu scutul Său. Am avut parte de multe încercări, dar niciodată în dauna noastră; ele au fost întotdeauna în avantajul nostru. Concluzia experienţelor din trecut este că Cel care a fost cu noi în şase necazuri nu ne va uita într-al şaptelea. Ceea ce am aflat despre Dumnezeul nostru credincios dovedeşte că El ne va păstra până la sfârşit. Să nu ne răzvrătim, deci, împotriva evidenţei. Cum am putea să fim atât de lipsiţi de generozitate încât să ne îndoim de Dumnezeul nostru? Doamne, doboar-o pe Izabela necredinţei noastre, şi las-o s-o mănânce câinii.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Mai sus de stele

Mai sus de stele, mă așteaptă-un Rege
Un Domn Etern, un Tată iubitor,
E cel care când tac mă înțelege
Și când suspin, nu stă nepăsător.

De câte ori mă-împiedicam pe cale
Cădeam plângând, rănindu-mă ades,
Și nu vedeam ‘nainte nicio vale
Doar drum cu pietre, așa l-am ales….

Treceau pe-alături toți cu nepăsare
Căci mă vedeau pe mine ca un scrum
Și îmi părea că n-am nicio scăpare,
Că mor așa, la început de drum.

Dar am simțit îndată o putere
Era o mâna ce mă ridica,
Și-atunci nu mai simțeam nicio durere
Căci Mâna Blândă, rana-mi vindeca.

De-atunci El nu mă lasă niciodată
Și nu mai pot cădea pe drumul meu
Căci dragostea și mila Lui de Tată
Nu m-a lăsat când era cel mai greu.

Și azi cu-atâta grijă mă veghează
Mă poartă-n Carul Său Biruitor
De tot ce e murdar mă-depărtează,
Ca să ajung in cer triumfător.

Și știu că vine-odat-o zi măreață,
Când dorul meu cumplit se va sfârși
Și-l voi vedea pe Domnul meu in față
Pe cel ce rana grea-mi tămădui.

Silvia Verhovețchi  

Când vin suferinți și durere

Când vin suferinți și durere,
Când vrei disperat ajutor
Și-ai vrea alin, mângâiere,
Le găsești în Isus Salvator.

Când vezi porți închise
Și la oameni nu-i ajutor,
Te primește cu brațe deschise,
Isus cel bun, iubitor.

Când nu mai vezi vre-o scăpare
Și nu mai știi unde s-apuci,
Ridică privirea de jos înspre soare
Și privește spre Isus atunci.

De viața îți este intens zbuciumată
Și verși lacrimi fierbinți,
Să știi că toate vor trece odată
Și-o să fi fericit printre sfinți.

E greu dar Domnul știe,
Ce poți îndura și să duci,
Nu vezi dar sunt îngeri o mie,
Ce ajută, ca muntele suferinței să-l urci.

Azi în cuptor ești greu încercat,
Dar mâine vei fi ceva prețios,
Din foc vei rămâne doar aur curat,
Așa cum dorește Hristos.

Bujorean Victor

30 August

„Nădăjduieşte în Domnul.” Psalmi 27:14

Să nădăjduieşti poate părea un lucru uşor, dar este una din posturile pe care soldatul creştin nu o învaţă decât după ani întregi. Mărşăluirea este mult mai uşoară decât aşteptarea, pentru soldaţii lui Dumnezeu. Există ore de confuzie în care cel mai ascultător suflet, doritor să slujească Domnului, nu ştie ce să facă. Cum ar trebui să acţioneze? Să se lase pradă disperarii? Să fugă înapoi cu laşitate şi să scape, Sau să meargă înainte, în nesiguranţă? Nu, trebuie să aştepţi pur şi simplu. Să aştepţi în rugăciune, totuşi. Cheamă-L pe Dumnezeu, şi prezintă cazul în faţa Lui. Spune-i necazurile tale şi cere ajutorul făgăduit. Atunci când nu ştii ce să alegi între o datorie şi alta, cel mai bine este să te umileşti ca un copil şi să aştepţi pur şi simplu răspunsul Domnului.

Este bine să ne recunoaştem nesocotinţa şi să aşteptăm să fim conduşi de voia lui Dumnezeu. Dar aşteaptă în credinţă. Exprimă-ţi încrederea neclintită în El. Aşteptările necredincioase şi nerăbdătoare sunt o insultă pentru Domnul. Crede că El va veni la timpul potrivit, chiar dacă te ţine în aşteptare până la miezul nopţii. Viziunea va sosi şi nu va întârzia. Aşteaptă cu răbdare, nu te răzvrăti din cauza încercărilor, şi binecuvântează-L pe Dumnezeu pentru ele. Nu murmura aşa cum făceau copiii lui Israel contra lui Moise. Nu-ţi dori să te întorci în lume, acceptă situaţia aşa cum este, simplu şi din toată inima, fără nici o încăpăţânare, din mâna Dumnezeului legământului.

Spune: „acum, Doamne, facă-se nu voia mea, ci voia Ta. Nu ştiu ce să fac. Sunt adus la limită, dar voi aştepta să despici marea şi să-mi alungi duşmanii. Voi aştepta, chiar dacă mă vei ţine multe zile, fiindcă inima mea este întemeiată pe Tine, Dumnezeule. Sufletul meu aşteaptă plin de convingerea că Tu eşti bucuria şi mântuirea mea, adăpostul meu şi turnul meu de scăpare”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Pe Marea Furtunoasa

Cand ceata pe mare apare,
Cand singur, eu nu mai pot,
Incerc, sa lupt mai tare,
Dar, parca fara de scapare, raman pe loc.

Cand eran pe valurile marii,
Atunci cand eram descurajat,
Tu Doamne, la carma vietii,
Ti-ai intins mana si m-ai scapat.

Cu Tine, strabat hotare,
Cu Tine, in lung si-n lat,
Tu! ! ! Esti a mea scapare,
Sunt fericit, caci m-ai Salvat.

O, de-as putea sati rasplatesc,
Pentru tot ce Tu mi-ai daruit,
Mii de ani, nu mi-ar ajunge,
Sa-ti dau SLAVA si MERIT!

 Dani Lucaci 

Psalm 124

Ce-am fi fost, Doamne, fara Tine, si fara ajutorul Tau,
Cand s-au dezlantuit, turbate, atacurile celui rau?
De n-ai fi fost de partea noastra, sa spuna Israel acum,
Ni s-ar fi stins de tot faclia, si s-ar fi prefacut in scrum.

Ne-ar fi-nghitit de vii mania aprins-a oamenilor rai,
De-ai fi permis sa se atinga vreunul de copiii Tai,
Si ne-ar fi inecat talazul cand apele-au pornit suvoi,
Napraznice, nestavilite, sa treaca toate peste noi.

Dar, binecuvantat fii, Doamne, ca prada lor nu ne-ai lasat,
Din toate laturile-ntinse Tu sufletul ni l-ai scapat;
In Numele Tau sfant si mare avem scapare si-ajutor,
Tu, ce-ai creat tot universul, esti Tatal nostru iubitor.

Anca Winter