Vânzarea lui Isus

Isus cu ucenicii, la cina cea de taină;
Le dă o veste tristă, voi fi vândut de-ndată!
Sunt eu cumva stăpâne, sunt oare vânzătorul?
Aceaşi întrebare o face chiar şi trădătorul!

El mâna-n blid întinde mănâncă liniştit,
Se face că nu ştie, că e deja plătit!
Mănâncă şi de-ndată, la preoți se arată;
Şi atunci el le promite că-l va arăta de-ndată!

El vine la Isus urmat de-o gloată mare,
Se apropie de El și îi dă o sărutare!
Isus la el privește, plin de compătimire;
Știind că sărutarea, nu era cu iubire!

Știa a Sa vânzare, ce trebuia să vie;
Dar toate acestea dragă, e drum spre veșnicie!
El nu sa dat în lături, a suferit din greu;
Pentru păcatul nostru, un fiu de Dumnezeu!

Nepăsător de stai, în lumea asta largă;
Azi Domnul îți vorbește, nu amâna ci aleargă!
El este gata ca să-ți dea, în dar eliberare;
Și la a Lui venire, să poți zbura spre zare!

Popa Ovidiu 

Reclame

Fă- mă, Doamne

Fă- mă, Doamne, un vas de alabastru
Și umple- mă cu mir de nard curat,
Pentru ca, atunci când viața mea va fi făcută cioburi,
Mireasma, să umple locul în care m-ai pus.

Fă- mă, Doamne, lacrimi pe picioarele Tale
Și sărutări pe ele și pe fruntea Ta,
Căci vreau să mă închin înaintea Ta și să îți spun:
Ești bine venit în casa mea!

Fă-mă, Doamne, pămănt moale,
Pe care să rămănă urmele pașilor Tăi, atunci când vei trece,
Iar ele, să fie un reper
Pentru cei ce vor să Te urmeze.

Fă-mă, Doamne, copac cu frunze verzi,
Și trimite Vântul Tău cel Sfânt să le facă să fremete
Și prin freamătul lor, să spun că exiști.

Fă-mă, Doamne, izvor de ape vii și apoi,
Lasă- mă să devin fluviu,
Pentru ca, atunci când mă voi revărsa peste maluri,
Tot ce ating, să vină la viață.

Fă-mă toate acestea, dar mai presus de toate,
Atunci când ne vom întălni,
Fie ca vin eu, fie ca vii Tu,
Să-mi dai sărutarea Ta, iar eu să mă proștern din nou,
La picioarele Tale.

Mihăiță Ana

Aş vrea să-mi fie dragostea

Aș vrea să-mi fie dragostea o floare:
O roză cu parfumul ei ceresc,
Prinsă-n mănunchi cu-o sărutare,
Și azi și mâine să ţi-o dăruiesc.

Aș vrea să-mi fie dragostea o mână,
Ce știe mângâia obrazul tău lovit,
Dar și să știe cum să-ţi lege-o rană
Mereu, mereu la timpul potrivit.

Aș vrea să-mi fie dragostea un cântec,
Un imn ce să-L slăvească pe Hristos,
Pe care să ţi-l cânt când fără zâmbet,
Îţi este ziua sub un cer noros.

Aș vrea să-mi fie dragostea lumină,
Când este întunericul prea greu.
Și-n nopţi de chin, cu raza mea senină
Să-ţi fiu indicator spre Dumnezeu.

Aș vrea să-mi fie dragostea o mare,
Sau poate-un munte cu izvorul lin,
Numai să-ţi fiu o binecuvântare
Din Mâna Creatorului Divin!

Lidia Maria Senași 

Dragul meu Tată

Nu ştiu cum să-ncep, dar…

Îţi simt lipsa Tată…
Nu că Te-ai fii îndepărtată,
Ci pentru că eu, eu nu-s
Acolo unde Tu m-ai pus.

Am plecat fără nici o ezitare
Fără să-Ţi mai dau o sărutare
Nici măcar nu am privit ‘napoi,
Sau să-mi fii luat o poză cu-amândoi.

Nu m-ai întrebat de ce, nu m-ai oprit
Nu mi-ai pus piedici, nu m-ai îngrădit
Iar acum, dorm sub cerul liber pe nuiele
Şi mă silesc să mănânc din roşcovele.

Am crezut c-o fii mai bine…
Măcar o clipă fără Tine
Ah, cât de mult m-am amăgit
Să cred că voi fii mai împlinit.

Pribegind în lume-atâta vreme,
Şi dând cu capul de probleme
Am reuşit cumva să-mi vin în fire,
Când m-am gândit la a Ta iubire.

Acum, sunt hotărât şi-aş vrea de-ndată,
Cuprins de dorul după Tine Tată
Să mă-ntorc aşa cum sunt la noi în sat
Numai să mă primeşti ca pe-un argat.

Ce-o să zică consătenii nu îmi pasă,
Nici rudele mele, nici fraţii mei de-acasă
Când ştiu că cineva m-așteaptă,
Cu brațe calde și întinse-n poartă.

Alin Groza