Mulțumiri întotdeauna

Mulțumiri întotdeauna
Nu numai la sărbători
Suflete să cânte-ntruna:
“Iar vom fi biruitori”

Zorii zilei iar sosesc
Iar sosește bunătatea
Din ținutul pământesc
Savurăm eternitatea.

E Tată, e Dumnezeu
El trimite îndurarea
Când jugul e foarte greu
Înnoiește ușurarea.

Lauda și mulțumirea
Merg cu noi pe drumu-ngust
C-așa crezul și slujirea
Parcă au mai dulce gust.

Netezește El cărarea
Să ne deplasăm spre Rai
Și-azi să înălțăm cântarea
Spre dumnezeiescul Plai.

N-așteptăm festivitatea
Recunoaștem chiar acum
El revarsă bunătatea
Nu ne lasă morți în drum.

Totdeauna mulțumire
Din ființe ridicăm
Este mai presus de fire
Căci spre infinit urcăm.

La sfârșit de zi cu trudă
Pe Stăpân Îl proslăvim
El cu haru-I ne inundă
Cum să nu Îi mulțumim?

Mulțumiri întotdeauna
Nu numai la sărbători
Suflete să cânte-ntruna:
“Iar vom fi biruitori”

George Cornici

Primăvara mea

Primăvară primăvară, oare cand te voi zări?
Când in piept a ta  mireasma minunata voi simti?….
*
Cat astept sa treaca iarna, frigul ce l-am indurat
Florile sale de gheața, ce de gheață m-au lăsat
Cerul mohorât si palid fara soarele frumos
Nori de plumb ce-nchid zenitul, sigiland-ul nemilos.
O natura inghețata, prinsa ca-n perdea de frig
Geru-nțepator ce adesea nu te lasa sa respiri
Ploaia rece, ca de gheața, ziua scurta, ca un vis
Noaptea lunga, fara luna, bezna grea, de nedescris
Dimineața mohorâtă, prea tarziu parca venind
Ale serii  umbre sumbre ce prea repede se-ntind
Crivățul ce biciuiește fața mea necontenit
Mici săgeti ce fara mila vin in trupul meu sfrijit.
Câmpul mort, fara de viata, fara gâze, fara flori
Crângul fara pasarele, fara de privighetori.
Râurile inghețate mute fara clipocit
Timpul ce nu-si face cursul, care parca s-a oprit
O tacere nemiloasa peste suflet apasand
Umbre grele de tristete peste inima lasând.
Doar un sâmbur de speranta ca intâiul ghiocel
Incolteste la viata, ca un dor zburând spre cer
Si o ruga se inalța catre Tatal meu slavit
Care sta mai sus de zare, sus pe tronul stralucit:
-Ada Doamne primăvara ce atât am așteptat
Ca sa uit de gerul groaznic ce atât am îndurat
Fă pe bolta sa răsara soarele stralucitor
Ce natura incalzeste pe un cer fara de nori
Ada Doamne la viata tot ce odata a fost mort
Caci de spui Tu, ia fiinta, toate-n viata se intorc
Fă sa înverzeasca iarba, campul verde in culori
Sa se umple de splendoare, cu parfum de mii de flori
Cu furnici muncind in cete, fluturi sute si bondari
Cu albine-n roiuri multe zumzăind dupa nectar
Cu pârâuri ce curg line, cu privighetori cantand
Si cu mii de pasarele ciripind vesel in crang
Fă copacii sa-nfloreasca, pomii sa se-mbrace-n flori
Ca pentru o nunt-aleasa in ținut de sarbatori
Fă sa simt in piept mireasma minunatei primaveri
Cu a sa lumina calda, cu-adieri de mângâieri
Fă ca soarele pe ceruri să ramana pururea
Sa n-apuna niciodata peste primavara mea!

Emanuel Hasan

E toamnă iar…

E toamnă iar, Septembrie a venit…
Se rușinează frunzele-n culori,
De parcă s-ar găti de sărbători,
Și totuși… printre roade, frunze mor…

S-au copt, s-au primenit si ostoit,
Tot ce putea natura ca sa dea:
De prin livezi, prin câmpuri și ogoare,
Tributul anului, omul din nou să-l ia…

Dar tu? Trecut-ai vara sufletului tău,
Întins la soare, odihnit la umbră,
Acum când viața nu mai pare sumbră,
Dorind la roade, la cules mereu…

Vom trece ca lumina lunii oglindite,
În palul frunzelor ce cad însingurate,
Dar va rămâne rodul vieții noastre
Și rodurile toamnei consumate…

Pe mal de Criș, pe fund de mâl acoperit,
Stau mii de frunze ce s-au ofilit…
Dar ramura de salcie uscată,
Ea va rămâne vie, vindecată!

Unii dau frunze… alții, rodesc din greu!
Doar toamna îi va dovedi pe toți,
Pe cei ce lucră sau pe cei ce-s hoți,
Acel Septembrie rupt dintr-un eseu…

O, toamnă crudă, ce ne dai pe față…
În târgul vieții, să-mi aduc avutul:
Puținul strâns sau bogății cu multul,
Septembrie ce ne-nșiri anii pe ață…

Bulzan Marian Gigel

La El, cu El, lângă El

Numai la El e fericire
Ce nu se uscă niciodat’
Mi-e și prieten și-mpărat
La prima noastră întâlnire
M-a cucerit a Lui privire
Și m-a pătruns a Lui iubire
Și pretutindeni L-am urmat.

Numai cu El pot înțelege
De ce-ncercările mai vin
Căci rănile ce produc chin
Duios, El știe să le lege
Să pot și-n viitor culege
Comorile din sfânta Lege
Și pasiunea s-o mențin.

Numai în El găsesc Lumină,
Răspuns la grele întrebări
Când îmi lipsesc înseninări
Cuvântu-I poate să susțină
Ființa-mi, care se închină
Să poată pacea s-o obțină
Și mii de binecuvântări.

Numai cu El, când vine valul,
Pot să vâslesc, să biruiesc,
Chiar când obstacole-ntâlnesc
Eu știu că voi atinge Malul,
Că împlini-voi idealul
De-a trece, prin credință dealul
De-aceea mult Îl prețuiesc.

Doar lângă El se ușurează
Poveri ce-apasă uneori
Și ce urmează? Sărbători
Și sufletul se-nviorează
Slăvind pe Cel care veghează
Pentru a Lui constantă pază,
Pentru eternele comori.

George Cornici

E sărbătoarea noastră, dragi copii

Ne apropiem cu repezi pași de sărbători
Mămicile pun cozonacii la cuptor,
Ninge pe străzi cu fulgi atât de mari și jucăuși
Câte-o pisică miaună afară pe la uși;
Iar oamenii ce-i întâlnesc pe drum zâmbesc
Iar alții mulți prin case brădulețul pregătesc
Cu globulețe și cu luminițe ce se văd din drum
Ce ne vestește sărbătoarea de Crăciun;
Albastre, roșii, galbene, și chiar portocalii
Se-aprind, se sting și iar se-aprind pentru copii.
Încă puțin iar noi copiii vom pleca să colindăm
Și-n casele cu porțile deschise să intrăm
Cu vestea bună că Mesia S-a născut
Unicul Fiu al Tatălui etern făr-de-nceput.
Ce poate fi mai minunat decât să fii copil
Cu obrajii-mbujorați, cu suflet fără pată, chip senin?
Aceasta este sărbătoarea noastră, dragi copii
Răsune dar colindul nostru, plin de bucurii
Și după cum al îngerilor cor în noapte a cântat
Cântăm și noi Pruncului sfânt în iesle înfășat
Și tot la fel cum daruri de la magi El a primit
Chiar și pe noi daruri frumoase ne așteaptă negreșit.
Căci pentru noi această sărbătoare de Crăciun
Nu-i moșul după cum adesea mulți ne spun
Ci-i bucuria de a ști că un micuț Copil
Născut în iesle ne va duce-n țara cu lumini!

Emanuel Hasan

E sarbatoarea noastra, dragi copii

Ne apropiem cu repezi pasi de sarbatori
Mamicile pun cozonacii la cuptor,
Ninge pe strazi cu fulgi atat de mari si jucausi
Cate-o pisica miauna afara pe la usi;
Iar oamenii ce-i intalnesc pe drum zambesc
Iar altii multi prin case braduletul pregatesc
Cu globulete si cu luminite ce se vad din drum
Ce ne vesteste sarbatoarea de Craciun;
Albastre rosii galbene si chiar portocalii
Se-aprind, se sting si iar se-aprind pentru copii.
Inca putin iar noi copiii vom pleca sa colindam
Si-n casele cu portile deschise sa intram
Cu vestea buna ca Mesia s-a nascut
Unicul Fiu al Tatalui etern far de-nceput.
Ce poate fi mai minunat decat sa fii copil
Cu obrajii-mbujorati, cu suflet fara pata, chip senin?
Aceasta este sarbatoarea noastra, dragi copii
Rasune dar colindul nostru, plin de bucurii
Si dupa cum al ingerilor cor in noapte a cantat
Cantam si noi Pruncului sfant in iesle infasat
Si tot la fel cum daruri de la magi el a primit
Chiar si pe noi daruri frumoase ne asteapta negresit.
Caci pentru noi aceasta sarbatoare de Craciun
Nu-i mosul dupa cum adesea multi ne spun
Ci-i bucuria de a sti ca un micut copil
Nascut in iesle ne va duce-n tara cu lumini!

Emanuel Hasan