Când ne bucurăm în Domnul

Când ne bucurăm în Domnul toată supărarea trece
Depășită-i întâmplarea ce-a adus un suflu rece
Și-nverzește uscăciunea ce-a aflat ungher în ființă
Și, total, e-ndepărtat duhul greu de neputință.

Când ne bucurăm în Domnul se ridică apăsarea
Și revine cu pași lini, cine credeți? Ușurarea
Stări de sfântă fericire doar din Paradis coboară
Gândul nostru călător într-acolo, mereu, zboară.

Când ne bucurăm în Domnul și-n lucrarea Lui măreață
Raze din Lumina Lui, ce să vezi?, răsar pe față
Suferințele primesc un balsam ce-alină rana
Se elimină răceala, lăcomia, buruiana.

Când ne bucurăm în Domnul fug argații în pustie
La acel ce i-a trimis să conturbe-o melodie
Se așează-n noi o stare de sublimă-nseninare
Nu ne pare rău c-am dat Mirelui subordonare.

Când ne bucurăm în Domnul nu e loc pentru dispute
Sufletele ‘nalță rugi, sunt deplin satisfăcute
Frământările dispar, ne inundă Trinitatea
Dragostea ne-mbrățișează și-i simțim intimitatea.

Când ne bucurăm în Domnul cum s-au bucurat profeții
Parcă iar primim ca dar aripile tinereții
Și atunci suntem în stare să vestim la mic, la mare
Cum vieți sunt transformate la cereștile altare.

Când ne bucurăm în Domnul, cum în Testament se spune
Risipită-i întristarea, unda grea de presiune
Un crâmpei de Cer coboară să creeze sărbătoare
Și de-aceea Îl cinstim și-I aducem adorare.

George Cornici

Înălțarea

Te-ai Înălțat la ceruri
De-aici de pe pămănt
Biruitor în valuri
Prin brațul Tău cel sfănt.

E zi de sărbătoare
Pentru al Tău popor
O binecuvîntare
Un har mîngăietor.

Noi știm c-a Ta venire
Din nou va fi la fel
De-aceia cu iubire
Noi ne luptăm cu zel.

Te-ai înălțat din valuri
Biruitor Isus
Prin jertfa Ta în ceruri
Putem ajunge sus.

Tu ne-ai lăsat aicea
În luptă pe pămînt
Iubirea Ta și crucea
Și Duhul Tău cel sfănt.

E mare suferința
În care ne găsim
Dar ne păstrăm credința
Și voia Ta-nplinim.

O dulce Înălțare
Al biruinței har
Noi ținem adunare
În cinstea Ta azi iar.

Ostași rămînem pururi
Ostași ai lui Isus
Cu gîndul sus la ceruri
La patria de sus.

Această Înălțare
A Mirelui cel sfănt
E pentru noi salvare
De-aici de pe pămînt.

Pop Alexandru

Nimic nu poate fi ca El

Nimic nu poate fi pe lume
Atît de scump,atît de sfînt,
Ca și Isus cerescul nume
Și sus în cer și pe pămînt.

Prin El avem adîncă pace
Prin El și harul cel sublim,
Prin El putem noi zilnic face
Tot ce e bun,tot ce dorim.

Nu vrem ca să-l schimbăm pe nimeni
Căci nu e altul mai frumos,
Nu s-a născut jos între oameni
Nimeni asemeni lui Hristos.

Cu brațul Lui întotdeauna
A biruit pe toți cei răi,
El are-n mîna Lui cununa
S-o de-a răsplată alor Săi.

Fermecător și dulce nume
Isus,Isus cel răstignit,
Noi te slăvim căci Tu din lume
La sînul Tău ne-ai odihnit.

Prin orice suferinți am trece
Te vom urma mereu,mereu,
Cu Tine zilnic vom petrece
Oricît ne-ar fi aici de greu.

A noastră binecuvîntare
În orice zi,orice necaz,
Tu ne ești har în adunare
Prin Tine sufletul ni-e treaz.

Noi zilnic stăm în așteptare
Cu ochii țintă numai sus,
La marea zi de sărbătoare
Cînd vei veni din nou Isus.

Nimic nu poate fi pe lume
Atît de sfînt și de frumos,
Ca Tine veșnicule nume
Ce ne-ai salvat,Isus Hristos !

Pop Alexandru

Dacă voieşte cineva

Dacă voieşte cineva pe Domnul să-L urmeze,
Acela, ca un bun ostaş, păcatul să-nfiereze.
Tot sinele mândriei lui să-şi lepede deodată,
Cu-a vieţii Cruce pe Isus urmându-l viaţa toată.

Urmarea Lui nu e un chin, ci-o binecuvântare.
O, fericiţi toţi cei ajunşi cu El în sărbătoare!…

Dacă voieşte cineva pe Domnul să-L asculte,
Acela va putea smerit să-nveţe-atât de multe!
Doar învăţând de la Isus blândeţea şi iubirea,
Va învăţa pe cei pierduţi să-şi afle mântuirea.

O cruce-n lume toţi avem, mai grea ori mai uşoară,
Dar fără de Isus simţim cum crucea ne doboară
Oricine-n viaţa de acum  din dragoste voieşte
Şă-şi ducă crucea cu Iisus, puteri din El primeşte.

Şi va vedea apoi uimit cum sângerata-I Mână
Îi va purta şi crucea lui, el doar va merge-n urmă.

Dacă voieşte cineva pe Domnul să-L primească,
Va trebui şi firea lui cu El să-şi răstignească.
Acelaşi nefârşit calvar, aceeaşi grea durere
Vor îndura acei ce vor s-ajungă la-nviere.

Pe calea lui Isus mereu e numai suferinţă,
Dar cei ce-L vor urma primesc prin cruce biruinţă…

Oricine va voi fricos viaţa aici să-şi scape,
Acela o va pierde apoi şi va ajunge-n moarte.
Dar orişicine viaţa-acum va pierde-o prin jertfire
Va străluci-ntre sfinţii Lui la marea Răsplătire.

Oricine va mărturisi pe Domnu-n astă lume
Şi Domnul va mărturisi, în Cer, frumosu-i nume,
Dar cel ce se va ruşina pe Domnul să-L vestească
Cum va putea în ochii Lui apoi să mai privească?!

În faţa Oştilor Cereşti şi-a Tatălui, odată,
Pentru acel care-a tăcut, şi Domnul o să tacă…

Ce-i foloseşte unui om să aibă-aici mărire
Dacă în clipa morţii lui va merge la pieire?!
De-ar câştiga pământu-ntreg, să-i meargă numai bine,
Ah, ce folos de-i aruncat în veşnice suspine?

Ce va putea să dea în schimb ca sufletul să-şi scape?
Spre-al mai răscumpăra apoi, el cu nimic nu poate!…
De-aceea orişicine vrea dupa Isus să vină,
El Însuşi îi va dărui răsplata Lui Divină!

Gigi Garneata

Rugaciune

Cu fruntea aplecata
Cu ochii lacrimand
In noaptea-ntunecata
‘Mi-ndrept spre Tine Tata
Un gand

M-aplec in umilinta
Sub crucea Ta supus
Te rog cu staruinta
Sa-mi dai mereu credinta
Isus

Caci ispite haine
Mereu ma napadesc
Indura-te de mine
Cand valuri si ruine
Cresc

Mereu sa ma-nspaimante
Sa ma opreasca-n drum
Dar eu o scump Parinte
Te rog sa iei aminte
Acum!

Desi n-am nici un merit
Sa stau ‘naintea Ta
Asa cum m-am gasit
La Tine-am indraznit
Mesia

Stiind ca totdeauna
Ai fost atat de bun
Cand a venit furtuna
Ca Ti-ai intins Tu mana
Sa spun,

Sa spun cum inspre mine
Milos si iubitor
Te-ai aplecat Stapane
Sa ma inalti spre Tine
Cu dor…

Ai fost asa de-aproape
Cand Te-am vazut trecand
Si-am alergat pe ape
Spre Tine-n neagra noapte
Prin vant

Alerg si azi spre Tine
Prin furtuna si val
Ai mila Tu de mine
Si du-ma langa Tine
Pe mal,

O, iarta-mi necredinta
Si ce-am gandit murdar
Mai spala-mi iar fiinta
Si da-mi iar pocainta
Prin har!

Asculta-ma cand dorul
Ma arde tot mai greu
Ca sa dispara norul
Ce-mi aprinde fiorul
Mereu.

Mi-e dor de zari senine,
Astept un soare bland
Sa uit orice suspine
Caci si-azi te-astept pe Tine
Plangand

M-am saturat de-amaruri,
De vorbe, de dusmani
Doresc sa ies din valuri
S-ajung degrab’ la maluri
De ani…

Ma clatin pe picioare
Dar inca mai zoresc
Spre Tara cea cu soare
S-ajung in sarbatoare
Doresc

Sa ma-ntalnesc cu Mielul
Ce-a fost injunghiat
Si ne-a dat Porumbelul
Ca sa strabatem cerul
Prea’nalt.

De-aceea bun Parinte
La Tine vin cum sunt
Rugandu-Te fierbinte
Sa-Ti mai aduci aminte
Preabland

Ca sunt in grele lupte
Contra a tot ce-i strain
Si vin ispite multe
Dar rupe a lor punte
Deplin

O, da-mi Tu ajutorul
Ca un viteaz ostas
Sa vada tot poporul
Ca esti biruitorul
Fruntas.

Nadajduiesc in Tine,
Te-astept in orice zi,
Prin greu chiar si prin bine
Prin multele suspine
Vei fi

O Stanca de-ancorare,
Un ajutor la greu…
Sa nu ma lasi pe cale
Sa merg inspre pierzare,
La rau,

Mai ia-ma pe-al Tau umar
Cand merg anevoios
Caci lupte fara numar
M-apasa, desi-s tanar,
Hristos!

Mai pune-ma pe stanca
Cand sunt cuprins de val
Caci apa e adanca
Si-astept sa ajung inca
La mal

Acolo-n sarbatoare
In sfantul Tau locas
Sa intru in splendoare
In cel mai scump si mare
Oras!

Sa fiu o vesnicie
Cu Tini’ nedespartit
Cantand cu bucurie
Oseana, slava Tie
Scutit

De lacrimi, de suspine
Ce-adesea m-au infrant
Cu Tine-n zari senine
Voi sta, o stiu prea bine
Cantand

Ajuta-ma ca-n toate
Eu sa-ti raman supus
Si de-ai veni la noapte
Tu sa ma stii ca frate
Isus!

Valentin Ilisoi

E iarăş primăvară

De mii de ani în prag de primăvară,
Cum zorii vin în orice dimineaţă,
Un Soare veşnic face să dispară,
Ca prin minune gerul de afară,
Şi  Mâna-I tare face să răsară,
Covorul fără seamăn de verdeaţă.

Ca nişte mesageri apar în zare,
Purtând în suflet dorul de acasă,
Nenumărate păsări călătoare,
Se-ntorc la noi din marea depărtare,
Vestind încă un an de îndurare,
Şi-o primăvară dulce şi frumoasă.

Tablou de o splendoare ne-ntâlnită,
Cu flori ce se întrec în frumuseţe,
Natura minunat împodobită,
A fost de Tatăl iarăş pregătită,
Să dea Pământului de veacuri neştirbită,
An după an aceeaş tinereţe.

Dar tu sărmane om, n-ai bucurie,
Nu poţi să vezi  comori ce te-nconjoară,
Eşti parcă cufundat în agonie,
Ţi-e inima de adevăr pustie,
Şi parcă-n drumul tău de-o veşnicie,
N-ai mai avut în suflet primăvară.

Trezeşte-te! în cer e sărbătoare,
Prin văi smochinul iarăş înfrunzeşte,
E pe sfârşite vremea de-ndurare,
Vino la Cruce să primeşti iertare!
Sărmane om lovit de grea-ncercare,
Isus Mântuitorul te iubeşte!

Ilie Belciu

Zi de mare sărbătoare

Astăzi e zi de mare sărbătoare
Și-n ceru-ntreg răsună o cântare
Căci S-a născut Mesia cel promis
Din Cerul Sfânt la noi a fost trimis.

Astăzi e zi de mare sărbătoare,
E fericire, e bucurie mare
Căci S-a născut la iesle-n Betleem
Pruncul cel Sfânt numit Emanuel.

Astăzi e zi de mare sărbătoare
De pace, har și binecuvântare
Căci a venit al nostru Împărat
Ca să salveze lumea de păcat.

Astăzi e zi de mare sărbătoare
Iar noi cântăm cu bucurie mare
Căci Dumnezeu din cer ne-a dăruit
Pe singurul Său Fiu cel Preaiubit.

Astăzi e zi de mare sărbătoare
Pe-ntreg pământul se cântă Osanale,
Iar toți ce pe Mesia-au așteptat
Nespus de mult s-au bucurat.

Astăzi e zi de mare bucurie
În care toți venim cu mulțumire
Căci Dumnezeu în marea Lui iubire
Ni L-a trimis pe Isus din mărire.

Deci, în această zi de sărbătoare
Să venim toți cu laudă și-adorare
Să-L preamărim pe Isus tot mereu
Căci a făcut din noi copii de Dumnezeu.

Viața noastră-n pribegie

Viața noastră-n pribegie
Primește daruri și minuni
Ca-n zilele de nostalgie
Să nu se stingă pasiuni.

Nu ne-adaptăm împrejurării
Ci stăm pe Stâncă, neclintiți
Privim, senini, spre largul zării,
Suntem în har adăpostiți.

Când vin furtuni să ne doboare
Puteri divine iar răsar
Și ce urmează? Sărbătoare
Adusă din ceresc hotar.

Viața noastră se supune
Cuvântului ce ne-a format
Oricând, oriunde putem spune
C-al nostru Domn ne-a înfiat.

Mesajul gloriei deșarte
Nu ne atrage, nu-l primim
Căci știm că dincolo de moarte
Cu Salvatorul ne-ntâlnim.

Trăind să împlinim cerința
Transmisă nouă prin profeți
Supunem gândul și dorința
Unei cucernice vieți.

Lăsăm în urmă întristarea
Uitând de jug și frământări
C-așa învingem încercarea
Și alte nedorite stări.

Viața noastră-n pribegie
Nu-mbracă haina vreunui mit
Ci noi urmăm o strategie
Și ne-ndreptăm spre infinit.

George Cornici

Pe ţărmuri la Iordan

Citeşte-ne, Tu, zelul
Ce-n cântec stă ascuns,
Şi gândul ce ia zborul
Spre Patria de Sus

De tine, nouă lume,
0 sferă ne desparte
Ah, trece prea-ncet vremea
Şi Tu eşti prea departe!

Luat-au secoli zborul,
Milenii au apus,
De când ne arde dorul
Ca să pornim în Sus,

O ţară fără soare
Şi totuşi, cu lumină
O lume-n sărbătoare
Şi-n veşnică odihnă!

O, Tară strălucită,
O, loc de mângăiere,
În tine nu-i nici noapte,
Nici chin şi nici durere.

De douăzeci de veacuri
Te cerem cu suspine,
Ah, când sosi-va ceasul
Ca să intrăm în Tine?

Deschide-ne hotarul
Părinte-n Canaan,
Că prea ne arde dorul
S-ajungem la Iordan,

Sus pe ţărmurile Tale,
La Iordanul Tău Ceresc,
Îţi aducem osanale,
Tronule Dumnezeiesc!

Printre miile de coruri
Care-Ţi vor cânta cu har,
Fă să fim şi noi acolo
La un colţ lângă Altar,

Căci de-atâtea mii de veacuri
Aşteptăm să Te vedem,
Şi câţi azi, din câte locuri
Către Tine suspinăm!

Doamne, urcă-ne degrabă
Sus pe ţărmuri, la Iordan,
Să vedem ale Tale plaiuri
Din Cerescul Canaan!

Pe-ale Tale Plaiuri Sfinte,
Unde noapte nu-i nicicând,
Tot poporul vrea să-Ti cânte,
Dumnezeule Preasfânt!

Teodor Codreanu

Seceriş spiritual

“Acela care va semăna din Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică.” (Galateni 6.8)

S-ar părea că semănatul să fie o operaţie păgubitoare, căci aceasta înseamnă a băga boabe bune în pământ pentru a nu le mai vedea. A semăna prin Duhul, de asemenea, pare a fi un vis; căci ne lepădăm de noi înşine şi aparent nu câştigăm nimic în schimb. Dar dacă semănăm prin Duhul Sfânt silindu-ne să trăim pentru Dumnezeu, ascultându-L şi având în vedere numai slava Sa, să fim siguri că nu vom lucra în zadar. Răsplata noastră va fi viaţa veşnică, şi ştim că această viaţă o avem de îndată ce învăţăm să-L cunoaştem pe Dumnezeu, având părtăşie cu El. Această viaţă curge ca un râu, care înaintează lărgindu-se şi adâncindu-se până ne duce în oceanul fericirii nesfârşite, unde viaţa lui Dumnezeu devine viaţa noastră pentru veşnicie.

Să nu semănăm azi în firea pământească, căci atunci vom secera putrezirea. Ci, printr-o predare sfânta a vieţii noastre, să trăim căutând cinstea şi slava Dumnezeului nostru sfânt, în ascultarea de Duhul Său. Ce minunat seceriş este acela al vieţii veşnice! Ce snopi de binecuvântări nemărginite vom culege! Ce sărbătoare va fi acest seceriş! Doamne, fă-ne să fim astfel de secerători, din dragoste pentru Fiul Tău.

Charles Spurgeon