Cui îi mai pasă oare de tine Românie?

Faptele apostolilor cap. 17:22-34
Isaia 1:1-18

Cui îi mai pasă oare de tine Românie,
Că ai ajuns aproape la alții colonie?
Și cine înțelege cât ești azi de prădată,
De lupii progresiști ce-au năvălit în haită.

Cui îi mai pasă oare de tine Românie,
Când trădătorii lacomi te vând pentr-o simbrie?
Cine mai stă de veghe, pe cine îl mai doare,
Că-n țară suntem robi și slugi peste hotare?

Cui îi mai pasă oare de tine Românie,
Că ești terorizată de-un duh de sodomie?
Că hoardele păgâne mințind te-au subjugat,
Prin promisiuni deșarte și legi pentru păcat.

Cui îi mai pasă oare de tine Românie?
Dușmanii tăi bogați te vor în sărăcie.
Să stai la mila lor, mereu cu mâna-ntinsă,
Sub greul lor papuc să te predai învinsă.

Cui îi mai pasă oare de tine Românie,
Că ai ajuns vândută felie cu felie?
Și chiar dacă pădurea și munții aur poartă,
Noi am lăsat ca pâinea străinii să ne-mpartă.

Cui îi mai pasă oare de tine Românie
Și de urmașii tăi ce mâine au să vie?
Ce vor găsi ca zestre? Ce legi, ce rânduială?
Ce îi va motiva să nu plece din țară?

Cui îi mai pasă oare de tine Românie,
Că ești îngenunchiată de-a patimei urgie?
Că ura multor oameni te roade, te-nvenină,
Că lipsa de credință amarnic te dezbină.

Cui îi mai pasă oare de tine Românie?
Lui Dumnezeu! Și celor ce strigă în pustie:,                                                                       , Treziți-vă români! Vă-ntoarceți la Hristos!
Ca să aveți prin har un mâine luminos. , ,

Cui îi mai pasă oare de tine Românie?
Că ai ajuns cuprinsă într-o babilonie?
Isus Hristos te cheamă să vii la El degrabă,
Să fii în mâna lui, salvată, țară dragă!

Cui îi mai pasă astăzi de tine Românie,
Se roagă pentru tine, cu harul te îmbie,
Te roagă să-mplinești Cuvântul din Scriptură,
A Domnului curată și sfântă-nvățătură!

Amin! ! !

Teodor Groza

Reclame

Ai fost vreodată mut de întristare?

„Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot. Căci era foarte bogat.” Luca 18:23

Tânărul bogat a mers acasă mut de întristare; nu a putut scoate nici un cuvânt. Nu avea nici o îndoială cu privire la ceca ce spusese Isus, nici un comentariu despre semnificaţia spuselor Lui, care au produs în el o tristeţe de nedescris. Ai fost vreodată în starea aceasta? Ţi-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu cerându-ţi să renunţi la vreun domeniu din viaţa ta în care eşti foarte bogat – temperament, preferinţe personale, dorinţe, legături ale inimii sau ale minţii? Dacă da, atunci ai fost mut de întristare.

Domnul nu va veni după tine, nu te va ruga, dar de fiecare dată când te va întâlni în acel loc, El îţi va repeta pur şi Simplu: ..Dacă eşti sincer în ceea ce spui, acestea sunt condiţiile”.”Vinde tot ce ai” – dezbracă-te înaintea lui Dumnezeu de tot ce poate fi bogăţie, până când nu mai eşti altceva decât o fiinţă umană conştientă, apoi dă-I lui Dumnezeu şi aceasta. Aici se dă lupta – în domeniul voinţei tale înaintea lui Dumnezeu. Eşti mai devotat ideii tale despre ceea ce doreşte Isus decât Lui însuşi? Dacă da, atunci s-ar putea să auzi unul dintre cuvintele Lui aspre, care te va întrista.

Ceea ce spune Isus este aspru: este uşor numai când e auzit de cei care au în ei atitudinea Lui. Ai grijă să nu îngădui vreunui lucru să atenueze asprimea vreunui cuvânt al lui Isus Cristos. Pot fi atât de bogat în sărăcie, atât de bogat în conştientizarea faptului că nu sunt nimic, încât nu voi fi niciodată un ucenic al lui Isus; şi pot fi atât de bogat în conştieniizarea faptului că sunt cineva, încât nu voi fi niciodată un ucenic. Sunt eu gata să fiu golit de sentimentul că sunt lipsit? Aici apare descurajarea. Descurajarea este dragostea de sine înşelată; dragostea de sine poate fi dragostea faţă de devotamentul meu pentru Isus.

Oswald CHAMBERS

Alergare

Preferăm să fim vindecaţi de sărăcie .
Preferăm să fim vindecaţi de neştiinţă .
Preferăm să fim vindecaţi de singurătate .
Dar… prea puţin  preferăm să fim vindecaţi
de moarte .

Preferăm să aducem munca laudei .
Preferăm să aducem munca prezenţei .
Preferăm să aducem munca titularizată .
Dar… nu  preferăm să primim munca  adusă
de sus .

Preferăm să iubim trandafirii .
Preferăm să iubim relaţia .
Preferăm să iubim animalele .
Dar… prea puţin preferăm să  iubim însăşi
Iubirea .

Anonim

Rasplatire

„Voi dar, întariti-va si nu lasati sa va slabeasca mâinile, caci faptele voastre vor avea o rasplata.“ 2 Cronici 15.7

O femeie din sudul S.U.A. traia în saracie. A fost nevoita sa renunte de timpuriu la scoala pentru a îngriji pe cineva care era bolnav în familie si pentru a spala haine pentru altii. Dupa ce îsi platea datoriile, punea ceva deoparte. Ani de zile a dus o viata cumpatata si cinstita frecventând biserica, citind Biblia si rugându-se zilnic.

Când a împlinit 86 de ani, a descoperit cu uimire ca strânsese 250.000 dolari. La banca au întrebat-o ce ar dori sa faca cu ei. Traise o viata simpla si nu avea de gând sa renunte la ea. A decis ca altii ar trebui sa se bucure de ceea ce ea nu avusese parte – de scoala. În anul 1995 a donat 150.000 dolari Universitatii din Mississippi, fara nicio pretentie. Însa aceasta actiune nu a ramas fara ecou: a primit numeroase premii, inclusiv acela de Cetatean de Onoare acordat de Casa Alba si o diploma onorifica din partea Universitatii Harvard. A calatorit prin toata tara fiind apreciata de oameni.

Maretia unui om nu se masoara prin origine, bogatie sau faima. „Adevarat este cuvântul acesta… pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu, sa caute sa fie cei dintâi în fapte bune. Iata ce este bine si de folos pentru oameni!“ (Tit 3.8).